Încetinitorul de particule – Învierea de cinci lei și bikeru’ Bibi

    Nu vă așteptați la mare lucru, e sărbătoare din toate punctele de vedere.

    E și Paști, a fost și 1 Mai, fără să mai vorbim că am ieșit din scenariul roșu, noile îmbolnăviri din județ se pot număra pe degetele de la membre – inferioare și superioare, desigur – temperatura crește regulat peste 20, e primăvară în sfârșit, ce mai!

    Ce Mai, Domnule, am zis eu sâmbăta ajungând la Pecica, scotocindu-mă după mască în timp ce mă dădeam jos din mașină. Mi-am făcut așa un obicei când trec prin orașul Domnului Igaș și alții care abia tind la statutul său, să cumpăr o pită de două kile. Pită, nu pâine, că la Pecica așa se spune.

    Și cum vă spun, îmi zboară masca din mână, vânticelul gingaș de 1 Mai o ia pe spate și o duce mai departe, drept spre picioarele unei femei mai în etate – nu că ar fi fost mai în vârstă ca mine – care, exact ca în versurile lui Ienăchiță, mi-o ridică plină de bunăvoință și compasiune. Și în timp ce îmi caut urechile, îmi spune cu zâmbetul pe buze: „E a doua pe care o găsesc astăzi. Am găsit nu de mult alta chiar în fața blocului. Am aruncat-o la gunoi.”

    Mă uit la ea mai mult din reflex, e mică, subțire, cu părul cam neîngrijit, dar cu o strălucire evidentă în privire. „Nu credeți în mască?”, o întreb gândindu-mă că nu puteam formula mai tâmpit întrebarea. Suntem în drum spre brutărie, ea mă urmează paralel, dar cu un pas mai în spate, abia acum observ că nu are mască.

    „Nu, defel.” Văzând că nu răspund, continuă pe același ton vesel, prietenesc: „Și nici în vaccin. Nu, Domle. Sunt povești, sunt sigură de asta.”

    Tac în continuare, realizând că ne îndreptăm amândoi în aceeași direcție, după care schimb brusc tema: „Tot la brutărie? Mă gândeam să nu fie închis. Fiind sărbătoare…”

    „Până la patru e deschis. Oamenii trebuie să mănânce și de sărbători”, mă luminează venind pe grijile mele superficiale, după care revine la subiectul inițial:

    „Până la urmă, dacă chiar trebuie, mă vaccinez.” Prinde din zbor mirarea mea abia schițată: „Dacă te obligă. Că până la urmă asta se va întâmpla.”

    Ajungem la ghișeu, o poftesc în față. Îi face plăcere în mod vizibil. Cumpără o pâine mică, feliată în pungă de plastic, cu ea în brațe se întoarce spre mine și schițează un fel de salut. Mi-a părut bine, îi spun eu și mă apuc de treaba mea. Cu pita de două chile nefeliată în brațe și cu sentimentul datoriei împlinite o iau spre mașină. La jumătatea drumului o văd, mă așteaptă evident. Este oarecum încurcată, dar nu foarte tare: „Vreau să vă întreb, nu vă supărați, nu aveți cumva cinci lei?” Îmi amintesc precis că mai am exact o bancnotă de cinci lei în portmoneu. Nu e mare lucru să realizez că femeia a fost foarte atentă la mine în timp ce pregăteam banii pentru pâine discutând despre vaccin.. Zâmbesc a pagubă, dar oarecum eliberat. Deschid portmoneul și îi dau bancnota. Zâmbește și ea. Schițează un gest care vag seamănă cu o mulțumire, dar nu spune nimic, pleacă hotărâtă spre blocul dinspre care venea atunci când s-a întâlnit cu masca mea care a luat-o pe aripile vântului.

    Pornesc mașina după ce pun pita pe bancheta din spate. Dau cu spatele ș-apoi o iau imediat la dreapta spre Arad. Trec pe lângă blocurile scorojite de patru etaje aflate imediat după barieră. Într-unul din ele stă femeia căreia i-am dat cinci lei și care acum se duce cu pâinea feliată subsuoară și cu bancnota mea în palmă spre apartamentul ei înghesuit între altele asemenea. Sper că se simte bine. N-aș crede că e neapărat fericită, dar, oricum, a făcut o afacere bună cu mine. A reușit să cumpere o pâine pe gratis în Sâmbăta Mare, de 1 Mai.

    Drumul până la Arad e bun, nici nu este circulație prea mare, în fond se apropie Învierea. Totuși, merg încet, nu mă grăbesc, întâlnirea cu femeia necunoscută din Pecica mi-a făcut bine. Simt oarecum o ușurare, un vag sentiment că nu este totul pierdut.

    Îmi aduc aminte încet de faptul că mă pregăteam să scriu pentru luni despre rockerii sau bikerii din Arad și modul în care au fost folosiți de administrația locală. Mă rog, poate s-au folosit și ei de vestita administrație. Avantaj reciproc, cum ar veni. Mă lași să bubui motoarele în weekend, iar noi venim și facem nițel scandal în fața primăriei. Avem și gagici faine, te poți fotografia cu ele pe motor în blugi și adidași, să se vadă că ești de-al nostru din popor. Dă bine, mai ales că toată lumea știe că nu ești și că nu ai probleme să faci rost de cinci lei pentru o pâine feliată.

    Femeia aceea care stă într-un apartament nu neapărat elegant și comod lângă șoseaua din Pecica probabil că nici nu mai aude zgomotul camioanelor care se hurducă peste linia ferată și care arată exact ca acum cincizeci de ani și peste care și bikerii care nimeresc din întâmplare pe acolo trec cu picioarele atârnate spre pământ. Nu de alta, dar de motocicletă trebuie să ai foarte mare grijă.

    Îi și înțeleg. Chiar dacă sunt imitatori al unui fenomen tipic american, născut cu decenii înainte ca ei se se fi născut. Îi înțeleg și țin pumnii pentru ei. Să se înțeleagă și ei mai bine. Cu atât mai mult cu cât sunt sigur că oricare dintre ei ar da cinci lei unei femei care locuiește în bloc cu o pensie care nu îi ajunge nici pentru o pâine pe zi.

    Cu toate acestea eu – asta e, n-am ce face, n-am nevoie de imagine și capital electoral -, le-aș interzice să-și bubuie în weekend motoarele pe Bulevard.

    Nu de alta, dar stând pe o terasă acolo, mai ales acum când pandemia o lasă mai moale, poți scăpa ceașca de cafea din mână când câte unul dintr-aceștia îi dă bice spre Primărie.

    Spre bikeru’ Bibi…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Daca i mai dadeai 10 -15 lei lui Marimar(asa e cunoscuta pe acolo)i dadeai si o clanta.Daca i aratai portofelul tau mai gros te lua de sot(daca nu esti insurat) si faceai muie-re de casa dintran-sa.Urata nu e,e doar neingrijita,dar are niste ochi de te cucereste imediat.

      --2 voturi
      +1
      -1
    2. E bine bibi ,totul e perfect in tinutul uitat de timp Arad. Mentorul tau e fericit la bruxeles vb numa de bani europeni da na el nu ia folosit .
      Tu mai iesi sara pa ulite da na pa centru ca in rest nu prea meri ca ta frica .
      Si uita asa trece inca un mandat in satucul Arad.
      Dormiti bine dragi fosti si actuali politicieni timpu trece leafa mere voi cu drag munciti .

      0 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru anonim

    9 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.