Din nou, pornesc de la o întâmplare personală. Mă trezesc acum câteva zile cu un fel de ziar în cutia poștală. Nu era, totuși, ziar, era un produs electoral, intitulat „Sufletul Național” și făcea campanie pentru candidații SOS România.

Da, formațiunea Doamnei Șoșoacă, ca să mă exprim civilizat, dar surpriza cea mare a fost că pe ultima pagină a fițuicii dau de un interviu cu Domnul Vasile Nagy, încă deputat de Arad.

Dacă vă mai aduceți aminte, a intrat acum patru ani reprezentând pe aici AUR. Acum un an a părăsit formațiunea lui Simion, cel bănuit că ar fi omul rușilor pe aici, și după lungi căutări care au durat mai mult de un an, a nimerit în brațele Doamnei Șoșoacă. Și nu oricum, ci tandru nevoie mare, susținând despre partidul în care s-a aciuit că este „singurul partid suveranist autentic din România”.

Frumos spus și nu este singurul care m-a căutat în zilele trecute în cutia poștală să îl votez.

Da, nu vă mirați, mai există și poștă în carne și oase, cupoanele de pensie tot acolo vin și tot acolo aterizează și publicațiile de reclamă ale diferitelor supermarketuri și alte cele. Nemaivorbind de facturile pe care le primesc atât în mail – adică un fel de cutie poștală virtuală – dar și direct și fizic în cutia de tablă instalată pe partea dinspre curte a ușii de la intrare.

Iar de o vreme, pe lângă toate acestea, primesc și tipărituri de la cei aflați în campanie electorală. De la Doamna Geani și băieții, de la Fifor și restul, e drept ceilalți sunt mai sporadici, a, era să uit de USR, respectiv de doctor și cei care nu îl suportă. Am primit și de la AUR, normal, dar la SOS nu mă așteptam, spun drept. Și tocmai aici, unde Doamna Șoșoacă are doar fani printre cei stabiliți pe aici în ultimii ani.

Acuma, n-am ce face, trebuie să recunosc că toate aceste pliante, fluturași sau cum naiba le-ar mai spune seamănă între ele. Indiferent de partid. Toate spun vorbe, dar în nici unul nu găsești ceva palpabil, o promisiune concretă, ceva care se referă pe bune la viața de zi cu zi a cetățeanului, la problemele sale curente, la nevoile evidente ale orașului în care viețuiesc și cam viețuim majoritatea dintre cei care mă citiți. Texte, cum spunea dirigu’ meu în liceu, bombe, cum obișnuia să zică un amic plecat deja pe eternele câmpii de vânătoare, altul tot cu „b” începea, dar termina cu „i” la plural, lozinci fără acoperire, cum stabilea Europa Liberă pe vremea grabnic-împușcatului.

Și nu doar aceste fițuici pe care se cheltuiesc banii de pomană, ci și manifestările așa zise electorale miros de la distanță a cacealma și lipsă de conținut. Și pentru că veni vorba de Doamna Geani, acțiunea ei numită „Cercul încrederii” mi se pare de o superficialitate și demagogie specifică pentru Aradul nostru fără noroc în ultima vreme. Să ne strângem, adică, în cerc în jurul ei și să avem încredere, vrea să ne spună noua candidată la sigur în Parlament, netrecându-i prin minte că este o mare problemă până și cu formularea. Gândiți-vă la asociațiile posibile: cercul se închide, încredere oarbă și altele de acest gen.

Ei, în aceste circumstanțe pogorârea lui Ciucă la Arad s-a înscris perfect în politica electorală a liberalilor arădeni: na-ți-o ție dă-mi-o mie. Adunare mare în Sala Sporturilor, e drept sala nu s-a umplut, nu mai e ca pe vremuri nici baschetul feminin, liberali adunați din tot județul, dar la cuvântări tot cei știuți, în frunte cu al nostru Gheorghe Falcă, plus Geani, pe un podium de ziceai că era la prezentarea modei, în costumaș albastru cu broderii care să scoată în față fața. Sau ceva de genul.

Și, desigur, fără Bibi. Omul nostru de la Târnova avea alte treburi și alte interese. Nu intrăm în amănunte, unele se știu deja, altele rămân să fie descoperite și date în vileag. Cert este că Bibișor merge pe alte planuri și în alte încăperi, n-are el vreme de prostii tocmai când se deschidea festiv Târgul de Crăciun, iar la restaurante arădene nu umblă, sunt altele, prin alte părți, mult mai ospitaliere.

Ziceam de restaurant fiindcă după spectacolul de prost gust de la Sala Sporturilor, elita liberală, în frunte cu Ghiță al nostru, cel care, tot așa, nu se duce la restaurante de plăcere, ci doar strict din interes, s-a dus la un mic chef așa, mai mult de protocol, să vadă lumea că și ei sunt, totuși, oameni.

În concluzie, aici am ajuns, aici suntem, duminica care vine ne ducem să vedem pe cine ștampilăm. Nu de alta, dar noi suntem deja ștampilați de mult, prostănacii ăia care trebuie convinși să vină și să ne voteze. Că mai buni ca noi oricum nu găsesc.

Uite, până la urmă justiția își spune cuvântul: Laura Bîlcea a fost arestată în sfârșit, nimeni nu știe nimic concret, dar asta este, justiția își face treaba chiar dacă nu știe exact care este treaba. Iar noi, proștii care ne ducem duminica la secțiile de votare – bine, proști sunt și cei care nu se duc, numa că sunt proști pe seama lor – nu mai avem nicio șansă. Nu-i de mirare că în disperare unii se apucă să îl voteze pe Vasile Nagy a lui Șoșoacă sau pe cine mai știe cine.

Numa de al dracului…

Citește și: Pe Kelemen Hunor l-a primit cu tricolorul, pe Nicolae Ciucă l-a sfidat. Primarul Bibarț, absent la lansarea candidaților PNL de la Polivalenta Arad