vineri, 19 aprilie, 2024

Special Arad Logo

    Enola Day – Procesul lui Julian Assange și mult trâmbițata libertate a presei

    de Lajos Notaros | 23 februarie 2024, 9:51 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    4

    Pierdut între atâtea scandaluri și priorități la zi, cazul lui Julian Assange, fondator în 2006 a WikiLeaks, este aproape uitat în zilele noastre.

    Apropoul este tocmai o nouă audiere care se desfășoară chiar în aceste zile la Curtea Regală de Justiție din Londra privind recursul lui Assange împotriva cererii SUA către autoritățile britanice de a-l extrăda ca să fie judecat în țara care îi impută infracțiuni care l-ar putea condamna la peste 100 de ani de închisoare.

    Vina cea mare a celui care nu a putut fi prezent – nu a putut părăsi închisoarea, ca să ne înțelegem – marți și miercuri la aceste audieri, acuzând o stare fragilă de sănătate, este că WikiLeaks, acum aproape 15 ani, a publicat informații despre intervenția americană în Afghanistan și Irak care încalcă regimul informațiilor calificate secrete de stat.

    E vorba înainte de toate de acțiuni ale armatei americane care încalcă drepturile fundamentale ale omului, acțiuni care au cauzat rănirea și moartea unor civili, oameni neimplicați în acțiuni de război.

    Julian Assange

    De atunci, de aproape 15 ani, Assange se află „refugiat” în Londra, până în 2019 găsind „azil” la ambasada din Londra a Ecuadorului, ca de atunci, după ce țara sud-americană, în urma presiunilor americane necontenite, a făcut pasul în spate, să stea efectiv la o închisoare britanică. Da, deci să ne înțelegem bine: Julian Assange, cetățean australian, hacker în tinerețe, editor și publicist, este de peste 15 ani ținut captiv pentru informații procurate prin metode „noi”, tipice hackerilor, și pe care le-a publicat, informații calificate secrete de stat.

    Să ne înțelegem și mai bine: Julian Assange este simbolul presei noi, digitale, o presă care s-a mutat și se mută în continuare de pe hârtie pe online, folosindu-se, atât cât o țin puterile și cât i se permite de noile posibilități. Numai că astfel trece dincolo de limitele de până acum ale presei „clasice”, reușind să ajungă „cibernetic”, la informații până acum inaccesibile, inclusiv cele considerate secrete de stat de diferitele țări și regimuri.

    Tocmai aici este problema: ce este, ce poate fi secret de stat într-o eră din ce în ce mai digitalizată și oferind spații de manifestare din ce în ce mai sofisticate curiozității și dorinței de libertate a omului. Dacă secretul de stat este gândit într-un fel în Rusia lui Putin, altfel în SUA și complet altfel în Coreea de Nord, despre ce mai vorbim noi de fapt. Unde mai este mult trâmbițata libertate de gândire, exprimare și opinie?

    GettyImages 1230743980

    Iar toate acestea devin aproape fără răspuns pe aici, pe la noi, unde, așa cum am mai spus-o de câteva ori, presa cea nouă, aceea online, este pe gratis. Omul nostru este mulțumit, intră pe net, deschide orice portal dorește în limba română, cât dorește, comentează, se distrează, n-are treabă, nu îl costă nimica. Eventual, se plânge de avalanșa de reclame care îi inundă ecranul.

    Numai că urmează întrebarea decisivă: cum se poate imagina din acest moment o presă liberă și independentă, dedicată cititorilor, din moment ce cheltuielile nu le mai plătesc cititorii?

    Nu știu dacă realizați contradicția: publicațiile online de la noi sunt obligate să facă rost de bani pentru cheltuieli de la cei care nu sunt interesați să se publice toate informațiile dorite de cititorul comun. Fie că sunt firme, interesate în reclamă, fie statul sau administrația locală, interesate ambele, cum am văzut, în „secretul de stat”, așa cum îl definește fiecare stat în parte.

    Despre Navalnîi nu știm nimic precis, de ce a fost condamnat, cum de a murit așa, la 47 de ani, falnic și hotărât, iar asta ni se pare firesc în condițiile din Rusia, dar nici despre Assange, deținut într-o pușcărie din Marea Britanie – țara democrației moderne, nu-i așa? – nu știm mai nimic sau, ce e și mai dramatic, nu ne interesează.

    Ceea ce ne interesează e să citim cât mai multe informații reale și adevărate, opinii și păreri avizate, fără să mai fim preocupați de modul în care cei care se ocupă de asta sunt, mai mult sau mai puțin, blocați în această muncă a lor tocmai de lipsa noastră de atenție și susținere.

    abo
    Toate astea în timp ce organizațiile internaționale ale jurnaliștilor, înainte de toate ”Jurnaliștii Fără Frontieră” fac eforturi disperate pentru a-l salva pe Assange de o condamnare gigantică și total în răspărul spiritului pe care îl invocă mereu, mai ales atunci când este vorba de alții, cei care doresc să îl vadă pe australian definitiv la pușcărie.

    De parcă cei 14 ani de când omul este hărțuit, blamat și ținut la ”rece” nu ar fi destul pentru acele fapte ale sale care deranjează politicienii, dar care țin de esența declarată de acum peste două sute de ani a unei țări libere și democratice: libertatea informației, a gândirii și a expresiei.

    Cum ar veni, da, societate perfectă nu există, dar atunci când una sau mai multe își întemeiază legitimitatea pe afirmare libertății și a egalității tuturor cetățenilor, indiferent de sex, culoare și stare socială, este oarecum peste mână să vezi un jurnalist de modă nouă pedepsit pentru publicarea unor informații în spiritul celor invocate, dar respectate doar atunci când le convine unora.

    417446067 10224093815722465 5729232880300257322 n

    Și este cu atât mai deranjant când aceste societăți se erijează în modele pentru noi, cei mai puțin norocoși și apăsați de un trecut năvalnic și nu neapărat măreț. Atunci nu ai de ce să te mai miri că cititorilor de la noi nici prin gând nu le trece să dea un ban pe presă. De ce s-o plătească, nu-i așa, dacă toți mint.

    Mai ales cei care susțin că spun adevărul…

    Citește și: Oscar Special: Sărmane creaturi. Cu ștruțocămila troiană la porțile Hollywoodului

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. … sa mergem inainte si sa mai spuna si altii cate ceva despre „adevarata” lume in care traim:

      Brandon Smith
      Larry Johnson
      Rainer Rupp
      Tyler Durden
      Wolfgang Bittner
      Uli Gellermann
      Farzad Ramezani Bonesh
      Esteban Carrillo Lopez
      Radwan Mortada
      William Van Wagenen
      Wolfgang Effenberger
      Sharmine Narwani
      Zaher Mousa
      Pepe Escobar

      Cinste si onoare trebuie sa le aratam celor care se mai pot numi astazi ziaristi.O seara frumoasa tuturor.

      +3 voturi
      +1
      -1
    2. Exista la francezi așa zisul sindrom dreyfus după numele unui ofițerului evreu care a fost condamnat inițial pentru trădare de țară, apoi achitat. Cativa ani de zile societatea franceză era împartita in două: cei care erau de partea lui Dreyfus si cei care nu. Așa si in cazul lui Assange. Sau, poate exista o limită pe care nici el nu și-a dat seama că a trecut-o.

      +7 voturi
      +1
      -1
      • Da, este o observație foarte pertinentă.
        Problema însă este că afacerea Dreyfus a avut loc acum o sută de ani și ceva, nemaivorbind de textul lui Emile Zola ”J Acusse”, unul dintre cele mai celebre texte de apărare a unui om hărțuit de un regim politic. Pe când acum, Assange este condamnat și de lipsa de interes și implicare a opiniei publice, respectiv a reprezentanților săi excepționali. Faptul că Assange este hărțuit și ținut ostatic de aproape 15 ani nu poate fi susținut de niciun interes de stat, secret sau nu, fără să mai vorbim de gestul grațierii, un gest la îndemână pentru un stat care se respectă cu adevărat.

        +10 voturi
        +1
        -1
    3. da,printere putinii care ridica problema si felicitari
      democratia a murit demult, dar pentru un blid de mincare si o vacanta in caraibe viata este buna;
      mesajul lor este -fa ca asange si vei pati ca asange,si tot mai putini vor risca sa faca lumina
      Nesimtitii astia care veneau in RO sa dea lectii de democratie,coruptie,economie – si-au batut joc de dreptul international in ultimii 70 de ani , in special in ultimii 30 de ani, au distrus tari si au omorit aprox 1 milion de amariti in slapi; si noi ne mindrim cu eroul de la nasiria,imi face greata
      Ghici cine

      +3 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    3 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.