Mai precis, ca să nu ziceți că exagerăm din start, în cele ale colegei noastre, Adriana Barbu.

Numai că expresia exactă a domnului încă primar al Aradului ne include pe toți care se mai cred jurnaliști pe aici, prin orașul în care nici măcar ploaia nu pornește fără aprobarea lui Bibi, eventual Ghiță. Domnul Bibarț a spus, la un moment dat, săptămâna trecută, avem și martori, dar înainte de toate avem încredere în probitatea colegei noastre, cităm așadar: „Îmi bag piciorul în articolele tale și în nesimțirile voastre”.

Arpi Nistor, omul nostru de pe Facebook, a observat imediat că domnul Bibarț a spus exact ce credeți și dumneavoastră, numai că, așa cum crede domnia sa că îi șade bine, a dat-o pe șugubăț, să spună chiar pe nume era totuși prea mult chiar și pentru unul dintre cei care face parte din gașca care de douăzeci de ani se crede noul comitet județean de partid al Aradului.

Pe noi, dincolo de eufemismul cu piciorul, ne-a prins cealaltă formulă: „nesimțirile voastre”.

Încercănd să deslușim adâncimile gândirii și expresiei bibarțiene pornind de la ideea că se referea la celelalte articole din presă, scrise de alții, nu de Adriana, și care, tot așa, precum ale ei, dovedesc o nesimțire crasă la subtilitățile și sensibilitățile lui Călin Bibarț, alintat Bibi de cei care nu își dau încă seama de răul produs.

Nimic de neînțeles aici, așa gândeau și activiștii de partid ai lui Ceaușescu. Numai că de peste treizeci de ani susținem că acele vremuri s-au terminat de mult, acum trăim în democrație și libertate, într-o organizare socială, adică, în care nu poporul este la cheremul activiștilor de partid, ci aleșii depind de voința și dorința poporului. O societate, cică, în care presa este cea de a patra putere în stat, băga-mi-aș!

Știu, nu e ușor de înțeles, chiar dacă pare evident și de la sine înțeles. Deprinderile se pierd greu, învățământul încă suferă de trecut și lipsă de viitor, iar tărișoara este la cheremul celor cu carnet de partid, dar care coboară mai nou direct din schițele și scenele lui Caragiale.

Nu e cazul să aprofundăm, sintetizăm doar: acești așa ziși politicieni sunt nepregătiți, inculți, mojici, dar cu atât mai porniți pe calea măririi și a înavuțirii. Pentru ei, cel care nu este de acord cu ei este nesimțit și gata. Cu atât mai mult idioții de jurnaliști care cred în vorbe și fapte la vedere și nu în cele puse la punct în umbra culiselor ascunse.

Rezultatul se vede: Adriana Barbu era una dintre jurnalistele de acest tip la cea mai puternică publicație arădeană, nu te puteai „înțelege” cu ea, o naivă care credea că tot ce trebuie să scrii, să pui pe hârtie și pe online este adevărul, așa cum apare el, mai zdrențăros, mai nespălat, săracu’. Și indiferent de consecințe.

Ce adevăr?

Adevărul, pentru ai noștri care se cred politicieni democrați, dar sunt activiști de partid ratați, este acela care spune că da, nimeni nu e mai breaz ca ei. Iar pentru asta fac pe dracu-n patru să se înconjoare cu lingăi, mai precis cu profitori care pentru banul exact spun și scriu exact ce vor ei să audă. Dar despre presa provincială și nu numai din zilele noastre, joi, băga-mi-aș!

Acum doar atât: din momentul acesta pentru mine Călin Bibarț nu este primarul Aradului, ci un oportunist incult, ținut acolo de interese de partid și alte interese despre care e mai bine să nu vorbim aici, nu de alta, dar nu vrem să îl enervăm și mai tare, să treacă de la nesimțiți, la „dușmani de clasă” sau cine știe ce apelative dintr-astea din negura istoriei.

Și fac asta nu pentru că a jignit breasla ziariștilor, ci pentru că a dovedit din nou că nu e în stare să învețe din mers. În democrație, când vine un demnitar nou, îi lași o perioadă de grație, să vezi de ce este capabil și mai ales să vezi dacă este destul de deștept să învețe din greșeli. Fiindcă toți greșim, numai că cei deștepți și cu bun simț din asta învață. Este o calitate care face diferența dintre cei buni și cei răi, cei în care poți avea încredere și cei în care nu poți avea.

În politica democratică, încrederea este o valoare centrală de care depind toate celelalte valori. Nu e vorba să nu greșești, ci să îți asumi greșeala și să încerci să o corectezi.

Drama Aradului din ultimele decenii este că nu mai ajung la conducere astfel de oameni. Doar păpuși de partid fără concepție și viziune, dar care mai au și pretenția să fie considerați excepționali. În fond, diferența dintre Falcă și urmașul său renegat, Bibarț, constă doar în asta: primarul Aradului își mai caută lingăii, pe când eurodeputatul i-a găsit de mult, formând elita politică și culturală – despre afaceri, altă dată – din ei.

Așa că, domnule Călin Bibarț, adio! Și nu uitați: nesimțirea nu este atunci când spui adevărul, ci atunci când, crezându-te șmecher, încerci să îl ascunzi.

N-ați știut, băga-mi-aș?!