Nu insistăm pe activitatea debordantă a primarului din săptămâna trecută, n-am vrea să se creadă că am avea ceva cu el, că suntem invidioși pe succesele sale, că facem „miștocăreală” de eforturile sale de a fi prezent la trei televiziuni într-o seară.

Îi dorim însănătoșire grabnică, inclusiv la mâna cu care semnează mii și mii de acte și hârtii, activitate care l-ar doborî și pe cel mai tare om, așa cum aflăm dintr-o postare pe Facebook a Domniei Sale.

Cu tot respectul pe care îl purtăm unui om care se pune în slujba noastră, a tuturor, până la epuizare, aici însă nu putem fi de acord cu Domnia Sa, să ne fie cu iertare, dar noi știm un om care ar putea semna acte zile în șir, ca după aia sa țină două-trei cuvântări, în timp ce-și susține doctoratul în cultura solidelor, după care să fugă eventual la Timișoara, să vadă cum o mai duce ecosistemul cultural de acolo.

Nu ne miră de aceea că, realizând șubrezenia proprie, primul om al urbei și-a revizuit opinia, mulți ani fiind împotriva acestui om de mare capacitate, în cele din urmă, luându-l lângă el, oferindu-i șansa să debordeze în cele mai diferite direcții și domenii. Primul om a înțeles în cele din urmă că nu contează școala – personajul despre care vorbim nu a făcut după liceu vreo școală serioasă -, ci ușurința cu care abordăm problemele, nonșalanța cu care trecem peste vorbele de clacă ale invidioșilor, seninătatea cu care spunem tâmpenii de parcă le-am fi inventat, precum Einsten formula cu E egal, în clipa respectivă.

L-a luat lângă Domnia Sa după o manifestație condusă și supervizată de acest personaj plenipotențial împotriva Domniei Sale după un principiu străvechi: dacă nu-ți poți anihila dușmanii, cumpără-i! Cumpără-i și pune-i în slujbe de unde pot face cel mai mult rău!

Și pentru că exista un domeniu de activitate pe care primul om îl considera în plus, ceva cu care n-ai ce face, ceva fără sens, l-a pus exact acolo pe noul aliat, adversarul pocăit pentru avantajele puse la bătaie.

Care este acel domeniu în care primul nostru edil se simte stingher și în plus, este firesc: cultura. În consecință, l-a pus pe acest om să se ocupe de cultură, adică arte, spectacole și alte cele la auzul cărora unui personaj istoric celebru îi venea să pună mâna pe pistol (de Goebbels vorbim, pentru cei mai puțin umblați prin istorie).

Zis și făcut: după ce noul aliat a aneantizat o redacție de ziar, singurul ziar tipărit din urbe care s-a constituit de la început pe principiul comercial al ideii să câștige cel mai bun, a obținut succesul scontat și ca șef al candidaturii Aradului la capitala culturală a Europei – era o premieră mondială să câștige în situația în care cultura în oraș, în viziunea primului om, este reprezentat de concerte și festivități maneliste -, mai mult decât atât în scurt timp a reușit ca în Arad atunci când spui cultură toată lumea să se gândească la porumb, grâu, eventual șobolanii toamnă-iarnă din stațiile de tramvaie.

Și uite așa s-a ajuns în situația de acum, una mai mult decât înălțătoare în care în Arad și, vom vedea, în scurt timp și la Timișoara, cultura formează un ecosistem, așa cum se exprimă acest om, dovedind din plin justețea milenarei înțelepciuni românești cu omul potrivit la locul potrivit.

Cităm, ca să nu se spună că îi atribuim idei pe care nu le are sau cuvinte despre care nu știe ce înseamnă: „Am fost selectat în comisia de jurizare a proiectelor finanțate de Asociația Timișoara, Capitală Europeană a Culturii 2021. Am evaluat proiecte interesante, dintre care unele sunt convins că vor avea un impact important asupra ecosistemului cultural timișorean”.

Nu știu dacă înțelegeți exact, acest om, așa cum ne așteptam de altfel din partea sa și așa cum se așteaptă și primul om al urbei, habar nu are ce înseamnă expresiile pe care le folosește, cuvintele pe care le aruncă în eter în viu grai sau virtual pe online.

Tocmai de aceea, pentru arădenii care mai au iluzii și speranțe, am ilustrat acest text cu fotografii care ne arată „ce iaște” ecosistemul, adică sfera naturală a habitatului uman, în opoziție flagrantă cu domeniul culturii, acel domeniu pe care omul, în istoria sa milenară, l-a construit prin creativitatea sa peste sfera naturală a plantelor și animalelor și nu de puține ori chiar împotriva acestei sfere.

A susține că, pardon și virgulă, cultura este un ecosistem este egal cu a susține că, pardon și virgulă din nou, căcatul este un aliment. Sunt, desigur, destui care mănâncă rahat, mai mult în ecosistem sunt plante și animale care se hrănesc cu dejecțiile altora – în ecosistem este chiar un fenomen obișnuit – însă strict cultural vorbind căcatul nu este un aliment, așa cum manelele și serbările cu mici și bere nu reprezintă cultura.

Este adevărat, pe de altă parte, că astfel înțelegem perfect de ce și unde a dispărut cultura din Arad, de ce se așteaptă cu sufletul la gură de ani de zile ca prima clădire de teatru din România să se huluie, de ce s-au unit sub o singură conducere toate teatrele, de ce a dispărut Casa de Cultură a Municipiului, devenind o direcție a Primăriei, de ce sunt mai nou revoltați slujbașii din primărie dacă artiștii instrumentiști de la Filarmonică sunt plătiți mai bine ca ei, de ce nu suntem în stare să aducem la Arad nici măcar o pseudo-formație nemțească precum Goombay Dance Band…

Păi cine să aducă, cine să facă distincția dintre maimuțe și artiști, dacă la șefia instituțiilor culturale arădene au ajuns, cu mici excepții, impostorii lingători de rahat ai ecosistemului creat de primul om al urbei?

Nu ne mai rămân prea multe, nici de spus, nici de sperat, cu toate acestea atragem atenția oamenilor de ecosistem din fruntea Aradului care nu sunt în stare să facă diferența între căcat și nuttela că ceea ce rămâne după oameni nu este ecosistemul, nici căcatul, ci valorile culturale pe care le creează în timpul vieții lor.

Că de aia se vorbește la istorie de cultura și nu de ecosistemul Cucuteni…