În cele din urmă, în săptămâna care a trecut s-a găsit răspuns și la întrebarea care frământa subconștientul opiniei publice arădene de cel puțin trei ani: dar ce facem cu Sebastian Bulumac?

Spun pentru cei mai puțin familiarizați cu viața publică și politică arădeană: Sebastian Bulumac a fost ultimul concurent mai serios la scaunul de primar al Aradului de când Falcă l-a monopolizat în 2004. Venind din mișcarea civică, printre altele având prezențe notabile la Critical Mass și la succesul arădenilor în a salva Parcul Eminescu de furia modernizatoare a primarului nepereche, un fan UTA entuziast și adevărat, manager general la o firmă de automotive din Curtici, Bulumac este un exemplar model al generației yuppie românești și locale, o generație ajunsă la vârsta eficienței maxime,  undeva în segmentul de vârstă aflat între 35 și 50 de ani.

Acum trei ani a pornit ca independent susținut de PSD, situație paradoxală care a făcut din el o alternativă și un perdant sigur în același timp. Arădenii l-au remarcat ca fiind un tânăr pregătit, civilizat și cu o anumită pricepere și atitudine la cele obștești, reproșându-i însă lipirea de PSD, chiar dacă nimeni nu s-a întrebat, bun, și care era, în situația dată, alternativa de succes?

De atunci, Bulumac s-a retras în lumea profesiei sale și în cea de familie, devenind însă o prezență activă și puternică pe FB, folosind această interfață – pe care cei mai mulți dintre noi o folosim să postăm fotografii de familie și poante mișto luate de-a valma și de peste tot -, la a-și promova imaginea pe care a câștigat-o la alegeri, de alternativă la haosul organizat și promovat de Falcă și de clica parazitară din spatele său hrănită de avantajele apartenenței la gașcă.

Fără să exagerăm, a devenit cu timpul, în ciuda sincopelor în care, de obicei, manifesta o autoritate deplasată, o prezență tonică pe FB, urmărit de foarte mulți arădeni internauți cu simpatie, chiar dacă taxat de câteva ori pentru anumite luări de poziție mai pripite sau prea exclusiviste, o meteahnă frecventă la tinerii tehnocrați inteligenți, dar care au asimilat cultura umanistă doar pe propria răspundere.

Toate acestea ne fac să considerăm declarația sa din săptămâna care a trecut evenimentul cel mai important al săptămânii din Arad. Declarația de pe FB anunța intrarea sa în partidul simbolizat de Dacian Cioloș, în Plus adică.

Este o decizie interesantă și demnă de toată atenția, acum în plină perioadă electorală și care va ține încă mult și bine, dar cel puțin până la sfârșitul anului care vine.

Prima întrebare care îți vine în minte: ce se va întâmpla în cadrul alianței USR/PLUS din Arad în urma acestei decizii?

Până acum era evident că Plusul în Arad este cam în minus, USR-ul monopolizând, prin persoanele deja cunoscute ale lui Sergiu Vlad, Botoș și Wiener interesul pentru alianță. De fapt, Plusul nu a existat până acum la Arad, cel puțin nu pentru opinia publică, situație care prin revenirea în prim plan a lui Bulumac se va schimba în mod evident. Ce se va întâmpla dacă în lunile care vin se va vedea că Bulumac are șanse mai mari în lupta pentru primărie decât Sergiu Vlad, cel care este deja desemnat candidat din partea USR?

Va urma o luptă intestină sau va învinge rațiunea practică?

Nu avem deocamdată de unde ști, dar suntem aproape convinși că Bulumac nu va renunța ușor la luptă în favoarea lui Sergiu Vlad, cel care vine din același mediu, dar în mod evident nu are calitățile primului, nemaivorbind de experiența acestuia acumulată la alegerile din 2016. Această hotărâre sau convingere în superioritatea sa poate, pe de altă parte, reprezenta punctul său slab în lupta politică, acolo unde, se știe, nu decide întotdeauna calitatea și calificarea, dimpotrivă aceste atribute pot însemna chiar handicapuri serioase într-o lume unde viclenia și lipsa de scrupule sunt la ordinea zilei.

Dar intrarea lui Bulumac la PLUS reprezintă o provocare și pentru liberalii post-falcă din Arad, teleghidați de același Falcă care, în urma navetei sale febrile dintre Bruxelles și Arad, pare și mai rupt de realitate dacă așa ceva în cazul său este posibil.

Urmașul desemnat, Sergiu Bîlcea, ar fi un adversar mult prea slab, un fulg, pentru un Bulumac slobozit și susținut de toată suflarea anti-falcă. Este evident că Bibarț, mai ales datorită simplității sale asumate, poate fi o opoziție mult mai eficientă la Bulumac tocmai pentru că acesta poate fi surprins acolo unde se așteaptă cel mai puțin și acolo unde este punctul său cel mai slab: la simplitate și modestie, la o naturalețe neaoșă de care această elită USR/Plus, marcată de hipsterismul său mai mult sau mai puțin asumat, duce lipsă.

Nu mă ascund după deget: cel puțin după cum văd eu problema acum, o luptă între Bibarț și Bulumac pare mult mai promițătoare pentru Arad decât o încăierare fără miză autentică între Bîlcea și Sergiu Vlad, chiar dacă Bîlcea este alesul lui Falcă și a Geaninei, iar Sergiu Vlad are anumite merite în crearea la Arad a unei alternative la boieria obtuză și agresivă înscăunată acum douăzeci de ani.