Aradul ajunge rar în centrul atenției naționale.

Și atunci mai mult datorită UTA- ei. Ei, mai nou nu pentru rezultate – vezi victoria contra naturii de sâmbăta cu Gloria Buzău –, ci datorită situației tensionate din ultima vreme din jurul clubului.

În rest doar prin cazul divers. Și excepțional. Cum au fost cazurile cu crimele ale căror victime au fost în ultimii douăzeci de ani Traian Tripa, în 2003, Abel Apostol, în 2014 și în cele din urmă Ioan Crișan, în 2021. Cele trei cazuri sunt toate cu soluții cam în coadă de pește, în primele două cei condamnați negând că ar fi făptașii, corpul lui Abel Apostol nefiind de găsit nici până astăzi.

Iar în cazul Crișan, după trei ani și jumătate, nimic care ar indica posibilitatea rezolvării, a găsirii criminalului sau criminalilor. De altfel Specialul s-a ocupat pe larg cu toate aceste cazuri, puteți găsi o sinteză aici:

O dată la 8, 9 ani, Aradul devine scena unor crime care șochează întreaga țară: Traian Trifa, Abel Apostol și Ioan Crișan.

Tot așa cum puteți găsi materiale pe larg în Special și despre cazul Crișan. Cel care vă scrie chiar și-a permis să stea, imaginar, desigur, de vorbă cu vestitul Sherlock Holmes în acest caz:

Încetinitorul de particule – Ce se mai aude cu explozia care l-a omorât pe Ioan Crișan?
și
Încetinitorul de particule special – La un ceai cu Holmes despre eliminarea lui Ioan Crișan și corupția care ne sufocă.

Așa cum am „stabilit”, la vremea respectivă, împreună cu Holmes, orice crimă își are rădăcinile în trei domenii ale vieții de până atunci a victimei: familia și viața intimă, respectiv afacerile sale. Mai ales dacă e vorba de cineva cu avere și afacerile de rigoare. Desigur, mai este și crima politică, aici nefiind cazul.

Chiar dacă Ioan Crișan a avut oareșce activități politice, mai mult colaterale, la un moment dat fiind cel care se ocupa de finanțele partidului PLUS din Arad. Mai mult, prin 2019, cu doi ani înainte de atentatul cu final tragic, fiica acestuia, Laura, cea care săptămâna trecută, pe nepusă masă, a devenit suspectă, s-a jucat cu ideea de a candida la postul de primar al Aradului.

Bineînțeles, în cele mai multe cazuri nu este vorba de un singur motiv sau domeniu, poate fi vorba de un hățiș întreg de interese și neînțelegeri, provenind din mai multe direcții și domenii, care duc la „soluția finală”.

În cazul Ioan Crișan, chiar și pentru criminaliști amatori, cum sunt jurnaliștii care se iau în serios, varianta cea mai verosimilă venea din lumea afacerilor victimei. Întreprinzător și oarecum original, Ioan Crișan s-a ocupat cu multe, începând cu transporturi, cultivarea cânepii și vestita pescărie de somni africani, unică pe aici și prin zonă.

La vremea respectivă s-a vehiculat și posibila sa implicare în traficul de țigări. Însă nimic concret sau demonstrabil. Doar bănuieli și zvonuri, așa cum se întâmplă în astfel de cazuri pe aici.

Iar modul în care a fost „executat” – aruncarea în aer prin comandă de la distanță a Mercedesului în care se afla – indica, în mod cât se poate de evident, implicarea unor specialiști care se găsesc de regulă în organizațiile teroriste sau în lumea crimei organizate.

Cu atât mai mare a fost surpriza săptămâna trecută, atunci când „organele” bucureștene care au preluat cazul au pogorât în Arad, ridicând trei bănuiți, în frunte cu fiica victimei, Laura, fosta soție a încă parlamentarului Sergiu Bîlcea. Ideea, lăsată să curgă prin „surse”, era că e vorba de o afacere de familie, de teama fiicei ca averea tatălui să ajungă la alții și nu la ea. Altfel spus, Ioan Crișan ar fi fost „eliminat” la ordinul fiicei sale de către câțiva indivizi din jurul ei. Se vorbea de trei, dar au fost ridicați doar doi, frizerul-electronist care ar fi fabricat bomba fiind lăsat liber.

Și aici era un zvon lăsat să plutească în nimic și preluat masiv de presă: omul ar fi cel care a dat totul în vileag, devenind astfel un martor cheie care se folosește de o imunitate astfel obținută. Interesant e acum, după toate astea, cum se va „scoate” frizerul-electronist.

Numai că toți trei, după niște audieri de o zi la București, au fost puși în libertate, povestea terminându-se în coadă de pește, așa cum am specificat deja și în titlu. Rămâne să vedem impactul acestui „joc”, fără să ne mai gândim la impactul privind imaginea celor implicați, în frunte cu Laura Crișan.

Tot din Special puteți afla (Procurorul Romulus Varga, cel care instrumentează dosarul Crișan, nu se va mai ocupa de caz de la 1 ianuarie 2025) ceva colateral, dar, în situația dată, ceva ce poate fi decisiv într-un fel sau altul: procurorul de caz al afacerii, Romulus Varga, nu se va mai ocupa de caz în viitor, fiind promovat, în urma unui concurs, inspector judiciar, începând din 1 ianuarie, anul care urmează.

Sunt întrebări multe aici: ce a făcut procurorul timp de trei ani, cum a ajuns la acțiunea din săptămâna trecută și, în cele din urmă, după plecarea Domniei Sale, cum va evolua cazul, ce șanse are procurorul care va prelua moștenirea lăsată de Romulus Varga?

Încheiem cu ce s-a văzut și ce se vede, având în vedere că despre moartea lui Ioan Crișan nu am aflat nimic nou, nimic care să ne lămurească cât de cât.

S-a văzut, înainte de toate, foamea de senzațional cultivată de presa centrală și nu numai. Dezechilibrul dintre ceea ce este și știm și ceea ce poate fi, dar habar n-avem. Ușurința cu care se trece linia dintre normal și anormal, decent și indecent.

Și în cele din urmă s-a văzut de ce nu prea pune românul mare accent pe justiție, ordine și disciplină.

Cu cine și pentru cine?, ar fi întrebarea…