Orice am zice, în decurs de o săptămână am avut două evenimente sportive internaționale la Arad. Nu-mi aduc aminte să se fi întâmplat și înainte, ar trebui să mergem înapoi în timp decenii întregi pentru a-i găsi antecedența. Iar atunci era vorba de echipe, de fotbal, de baschet, meciuri internaționale tur-retur. Și în timp ce tenisul poate fi considerat un sport iubit și la Arad, despre atletism nu cred că avem asemenea sentimente. Nu pentru că nu ar fi un sport frumos și demn de iubit, e regina sporturilor până la urmă, ci pentru că a fost întotdeauna Cenușăreasa sportului românesc în ciuda rezultatelor și a unor atlete de excepție. Prima campioană olimpică a României a fost Iolanda Balaș, trecută în neființă în aceste zile, fetele, interesant și asta, având rezultate mult peste băieți la atletism.
Nu exclud ca acest festin sportiv să aibă de-a face și cu lungile atacuri ale presei neafiliate scurt la activitatea sportivă a primarului, numit de aceștia din această cauză și primul primar demolator de stadioane al urbei, chiar dacă, încă tânărul edil, face eforturi susținute să apară în ținute cât mai sportive, cât mai lejere. Ultima sa apariție, cea de lângă Serghei Bubka în sala festivă a Primăriei, a lăsat, totuși, de dorit, blugii strâmți îndoiți deasupra pantofului oferindu-ne o adevărată șaradă: oare țineau să ne arate rafinamentul edilitar sau indicau denumirea românească a mitingului sportiv: Cupa Europei la aruncări lungi.

*

Denumirea ne-a dezarmat la început, mai ales după ce am văzut și varianta în engleză care nu pomenea nimic de lungimea aruncărilor. În fond, nu-i așa, tocmai asta e ideea în sportul acesta: să arunci obiectul cât mai departe. Ne-am gândit pe urmă că ar fi aici o indicație ascunsă despre caracterul politic – în țărișoara noastră totul devine politic peste noapte – al evenimentelor, am asociat așadar cu noaptea cuțitelor lungi, cu navele lungi ale vikingilor care cotropeau Europa golită de ordinea romană, cu lungile nopți de iarnă din care tocmai ieșim, într-un cuvânt ne-am gândit noi la multe și n-am ajuns la nimic.
Ne-am bucurat însă sincer cănd l-am văzut pe primarul nostru cu blugii prea lungi lângă Bubka – cel care era la un costum impecabil -, prezența lui Serghei la Arad oferind cireașa de pe tort de care avea nevoie evenimentul. Chiar dacă simpaticul ucrainean, cel care la începuturile carierei era mai mult sovietic și rus, sărea mai mult decât arunca la vremea lui. Asta este, săritura cu prăjina nu e pentru noi, câteodată ne vine greu să sărim până și pârleazul fără să încurcăm macazul.
Pe lângă edilul în termen, candidatul cel mai prezent la eveniment ni s-a părut Domnul Cancel, de altfel singurul care a început pe față campania electorală. Mai mult pe facebook, dar nu-i nimic, nu uitați, facebookul este absolut necesar să devii cineva fără să fi fost ceva înainte. Like președintele nostru pe care Der Spiegel l-a făcut simplu diletant după ultimele sale ieșiri în decor cu Doamna Carmen și cu Domnul Tőkés. László Tőkés!

*

Pe lângă plimbările de dimineață ale Domnului Cancel, cel care s-a fotografiat la rândul său cu Serghei, cel mai remarcabil eveniment politic al săptămânii trecute pare să rămână lunga – ei, vedeți de ce sunt aruncări lungi! – bălăcăreală între junii liberali și viforosul oltean, Fifor. Acesta, ajungând mâna dreaptă a lui Dragnea, a ajuns, se pare, și la concluzia că Aradul ar trebui să fie o țintă pentru PSD. E greu de spus de ce crede asta, în fond de la Abraham Christmas încoace orașul nu a mai avut un pesedist cu adevărat interesant, Domnul Popa, Dumnezeu să-l odihnească, fiind pesedist doar prin alianță, așa cum cu toții suntem frați și surori întru Domnul.
Acest Fifor, viclean oltean de casă, și-o fi zis că a găsit la Arad veriga lipsă, iar atacurile sale vizează, deloc întâmplător, mișcarea sportivă arădeană, scandalul stadioanelor dărămate, mergând până la zvonul că sunt în căutarea – PSD și Fifor – unui candidat sportiv pe care să-l opună edilului cu pantalonii suflecați. Nu se știe cât de adevărat, a apărut în presă refuzul Domnului Țucudean, căutarea oricum continuă, pesedeul joacă, se pare, pe aruncări lungi pe terenuri scurte, exact așa cum v-am anunțat încă din titlu.
Ideea, de altfel, makes sense, cum zice anglofilul, politicianul arădean cu pantalonii întorși și cu mâneca suflecată gândește lung pe termen scurt, identificând două grupuri decisive în procesul electoral local: neoprotestanții și suporterii UTA. Restul nu prea contează, zic ei în noaptea lungă a gândurilor scurte, intelectualii, tinerii, oamenii de afaceri mărunți reprezentând cantități neglijabile în aceste gânduri de politician arădean local.
Ni se pare firesc și bine gândit pe termen scurt: pensionarii și femeile, în marea lor majoritate, încadrându-se în cele două categorii lungi menționate anterior.

Nu neapărat în ordinea menționată.