Nu știu ce mi-a venit așa dintr-o dată de m-a dus gândul la Domnii Falcă și Fifor.

Poate ușurarea după ce l-am văzut pe Nicușor aranjându-și șosetele lângă Zelenski. Mi-am zis, gata, dacă Nicușor e atât de destins în fixația sa, înseamnă că treaba e ca și rezolvată, criza guvernamentală e pe ducă, e cazul să ne mai ocupăm și de lucrurile de pe aici, de la noi acasă, din Arad.
Chiar dacă n-avem cum să scăpăm de criză așa simplu, cu Siegfried nu ajungem prea departe, eventual la alegeri anticipate. Dar chiar și așa sau poate tocmai de asta, gestul lui Nicușor, cel care se pregătește să meargă la Trump, ne-a pus acolo unde ne este locul. Și, poate asta este explicația, ne-a mai arătat că în politica românească nimic nu este deplasat, iar politicienii sunt așa, mai zurlii, din naștere.
Uită-i, de exemplu, pe cei doi amintiți în titlu. Chiar dacă nu este arădean din naștere niciunul, de o vreme bună fără ei nu se mai poate întâmpla nimic în Arad. Sau dacă se întâmplă nu are prea mare importanță.
Problema e ca în toate: asta este, n-ai ce-i face. Domnul Fifor a sosit într-un Arad care deja era bine, mersi sub controlul Domnului Gheorghe Falcă. Nimic nu mai mișca pe aici fără ca Ghiță să dea din cap sau din mână.

Nasol rău pentru Domnul Mihai Fifor, obișnuit cu roluri de june-prim, chiar dacă, e drept, mereu în rândul doi. A fost lângă singura femeie prim-ministru în România, da, doamna aceea, Viorica, parcă, ba, mai mult, a fost și prim-ministru, e drept, interimar așa, între doi pesediști care tocmai veneau sau plecau. Că așa e în PSD. Se vede și acum. Cu diferența că Grindeanu ar putea fi în orice partid.

O vreme Domnul Fifor s-a mulțumit cu funcțiile de la București, dar a venit și momentul în care și-a pus în cap să pună piciorul în prag și aici, la Arad. Așa că și-a făcut echipă și a început miștocăreala la Gheorghe Falcă. Ce să facă și el dacă ăsta e metoda pe aici de când îi lumea și Caragiale. Plus că Domnul Fifor e chiar bun atunci când vine vorba de luat la mișto. Are text, are vervă și nu se lasă cu una cu două. Se folosește cu viclenie de limitele Domnului Falcă în ceea ce privește cuvântul. Se știe, fostul primar și actualul deputat la Bruxelles are probleme când vine vorba de texte. Nu doar scrise, ci și vorbite.

Citește și: Enola Day – Fascismul în expansiune digitală

Nu e vorba neapărat de incultură, așa cum insistă Domnul Fifor, e o limitare, un autism lejer, cu care omul se naște. Desigur, așa cum remarcă și Domnul Fifor cu ironie, asta nu îl oprește pe Domnul Falcă să scoată la cărți, să le lanseze cu tot tam-tamul, apelând la cei care le au cu textele. Ultima sa carte, de fapt volum, întitulată filozofic și spectaculos, Societatea vie, a fost lansată chiar în aceste zile în curtea bibliotecii județene, în asistența tuturor celor care știu cine este Domnul Gheorghe Falcă. Fără să mai vorbim de prezența celui care a scris prefața, Domnul Sever Voinescu, actualmente redactor șef la Dilema, dar pornit și Domnia Sa în politică de sub aripile lui Traian Băsescu. De Doru Sinaci nici nu mai zicem, nu de alta, dar îl știm bine.
Așa că Domnul Fifor nu se lasă, îi dă înainte fără oprire împotriva lui Ghiță Falcă. Probabil încercând să ascundă faptul că în realitate diferența dintre ei doi nici nu este atât de mare. E un joc vechi pe aici, în politica românească, să-i scoți pe nas adversarului exact ce ai și tu acolo. Asta este în fond demagogia, arta amețirii celor mulți cu arătarea spre adversar, de parcă nu ar fi toți o apă ș-un pământ.
De parcă nu s-ar duce toți să facă băi de mulțime la orice ocazie. Domnul Falcă se duce la Țebea, Domnul Fifor la Păuliș. Unde dă de Domnul prefect, Mihai Pașca, omul lui Ghiță, dar atâta bai să fie. Important e că mai face câteva poze lângă uniforme, așa cum nici Ghiță nu scapă momentul să se fotografieze lângă prelații bisericii, chiar lângă cel mai mare de pe aici. De arhiepiscopul Aradului vorbim, desigur.

E chiar o plăcere să te uiți la mai marii noștri politicieni care se jignesc fără jenă, gudurându-se la umbra liderilor religioși, manifestându-se plenar la sărbătorile religioase ca niște adevărați păcătoși salvați de credință.
Acum, revenind la eterna ciondăneală ca între colegi dintre Domnul Fifor și Domnul Falcă, reținem doar ultimul schimb de vorbe. Legat de nominalizarea lui Siegfried Mureșan, desigur.

Domnul Fifor previzualizează sfârșitul lumii, strigă trădare, trădare, de trei ori trădare! Domnul Falcă îi răspunde aproape oficial, ca șef al partidului liberal din Arad. „Noi chiar avem în Arad un specimen politic care ne spune de fiecare dată să plece domnul Bolojan. Acum a venit momentul adevărului pentru acest specimen. Dacă vrea specimenul să plece Bolojan, acum a venit momentul să îl vedem pe domnul Fifor cum votează să plece domnul Bolojan. Dacă nu o să voteze guvernul, confirmă că este un demagog. Campaniile mizerabile ale domnului Fifor – să plece Bolojan, dar de unde să plece dacă era demis? – arată caracterul lui. Va vota sau nu va vota domnul Fifor să plece domnul Bolojan? Dacă nu va vota, va avea eticheta de oportunist, de mincinos, de om fără caracter”

Am citat pe larg din ultimul ”comunicat” al Domnului Falcă tocmai pentru că sintetizează cât se poate de bine situația prezentată. Un text, chiar dacă ”pieptănat” de alții, de joasă speță, care ne ilustrează perfect unde ne aflăm în continuare.
În derizoriul identificat, acum un secol și jumătate, de Ion Luca Caragiale…