În criză

    de Lajos Notaros | 17 mai 2022, 12:17 PM | Blogul Special Arad

    1

    E bine să începi cu începutul.

    Nu se știe de ce, așa se spune.

    Nu-i exclus să nu poți altfel. Chiar dacă se pot imagina sau gândi situații în care începutul coincide cu sfârșitul.

    Se poate chiar afirma, nu-i așa, că orice sfârșit reprezintă un început.

    Și cu toate acestea lucrurile sunt mai încurcate decât par.

    Ajunge doar să ne sesizăm. Să devenim sensibili, adică.

    Să întrebăm, să ne întrebăm despre moarte.

    De exemplu.

    Începutul se află, ca în atâtea alte cazuri de altfel, în grecescul krisis. Provenind din verbul krinein, se referă la un proces manipulativ elementar: a separa.

    A diferenția.

    La început diferențiezi lucrurile.

    Cele rotunde de cele pătrate, cele moi de cele tari, cele frumoase de cele urâte.

    Un pic mai târziu ființele, apoi oamenii.

    Iar, într-un final, dacă apuci, ceea ce fac ei.

    Cu vorba, cu portul, cu gândul, cu fapta…

    Când separi și diferențiezi, te pregătești de judecată.

    Îi împarți în două cete…

    Iată-i: cei mici și cei mari, cele colorate și cele lipsite de culoare, cei fierbinți și cei călduți, cele bune de cele rele.

    Judecata poate fi urmată de pedeapsă.

    În criză nu există achitare.

    Nu există nevinovăție.

    Decizia – un alt sens al grecescului krinein – înseamnă stabilirea vinovatului. Cei mici, cei incolori, cei călduți.

    Sau, poate, ceilalți?

    Cel care se mișcă în acest proces este ocultat, dar ușor de identificat.

    Sunt Eu.

    Dacă criza este adevărată, ea se referă doar la mine.

    Cine și ce sunt eu?

    Celelalte întrebări sunt doar ajutătoare.

    Separându-mă de Ceilalți, fac primul pas spre criză.

    Sunt mic ori mare, tare ori nu, fierbinte ori doar călduț, bun sau rău, iată pasul următor.

    Decizia este pasul crucial.

    Judecata.

    Cea de Acum și nu cea amânată la nesfârșit, aceea de Apoi.

    Decizia este a mea.

    Criza înseamnă asumarea vinovăției.

    Pot, firește, să decid să nu iau nicio decizie.

    Să nu mă separ, să nu mă judec.

    Să nu mă asum.

    Pot s-o fac.

    De teama crizei pot trăi în imbecilitatea organică a ființei nediferențiate.

    Precum un coș uscat pe obrazul Frumoasei din Pădurea Adormită….

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Interesant text.
      Explicativ si aluziv, in egala masura. Mai mult justificativ.
      Sau, in… dubla/tripla masura, dar asta o stim doar unii 😉
      E drept, uitam ca la noi cuvantul ”criza” a ajuns dupa ce a trecut pe la francezi, si la aia crizele au sfarsit adesea pe la guillotine.
      De unde si pierderea capului in criza.
      La noi, doar la figurat, ca asa suntem noi, romanii, nu ne pierdem capul la propriu.
      Decat daca apare vreun Basta.
      Ca de aceea o fi, probabil, si expresia ”si cu asta, basta”.
      Si uite asa, explicam si diferentierile.
      Sau… diferentele.
      Acelea care presupun un minus.
      Capitol la care poate intra si judecata.
      Care se face cum se face cand ti-ai pierdut capul.
      Fie si la figurat.
      Si-atunci chiar nu exista nevinovatie.
      Martori pot fi Danton sau Robespierre. Ca tot am pomenit de francezi.
      Dar noi nu ne temem de ”guillotine”, nu-i asa?
      Ca la noi nici aceea nu functioneaza, fiindca ne contrazicem in privinta modului de utilizare.
      Drept pentru care luam decizia de a scrie.
      Confesiuni.
      Care raman precum un cos uscat pe obrazul… Adormitei din Padurea Frumoasa.
      Si care conchide cu un gand ca o judecata. Neamanata Judecata de Apoi: ”Am trait; maine voi dormi in glorie”
      Fiindca asa se scrie istoria…
      Cea imaginata, nu cea dorita filosofic.
      P.S. Continuati sa scrieti, aveti talent. La scris. In rest, mai asteptam. 😉

      +2 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    8 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.