După ce președintele Iohannis ne-a fericit cu o gargară denumită pompos „România educată”, iată că nici premierul Ciolacu nu se lasă și spune că vrea o „Românie ordonată”. Ordonată, probabil de la ordine (rânduială), că dacă era de la ordin, autorul nu putea fi altul decât celălalt premier al rotativei, generalul doctor Ciucă.

Dacă n-ar fi doar o bucățică de gargară populistă lansată pentru pregătirea alegerilor, nici n-ar fi o idee rea să avem un pic de ordine în țară. Începând cu economia, aș zice eu dacă m-ar întreba, hai, nu chiar premierul, dar măcar șeful lui de marketing din Arad, Mihai Fifor – nu mă va întreba, că ‘mnealui e tare supărat pe mine pentru că i-am luat o poză de pe pagina sa de facebook și am publicat-o. Este exact poza cu care am deschis și acest articol. Poate îi trece supărarea.

Un tătuc cu gargară

La drept vorbind, nici nu-i rău că le-a mai tăiat macaroana celor cu păcănelele. Doar că, așa, între noi fie vorba, treaba unui prim ministru ar fi să le asigure „supușilor” un trai mai bun ca să nu mai fie tentați de câștigurile de la păcănele. Și-atunci, păcănelele ar dispărea singure, n-ar mai trebui să facă domnul Marcel pe marele și grijuliul tătuc al nației.

Dar să revenim la economie, aceea pe care premierul tocmai a „ordonat-o” cu celebrele sale măsuri fiscale prin care speră să reducă deficitul bugetar la un nivel acceptat de Comisia Europeană.

• Guvernul a publicat măsurile fiscale. Cum vor fi taxate IMM-urile. Cine plătește impozit de 1% din cifra de afaceri 

Cât or fi de bune măsurile astea, vom vedea. Ceva, ceva se va reduce din deficitul bugetar, dar, după cum spun specialiștii, nu destul. Ceea ce va întări ideea de gargară, dar și aceea că nu doar la fiscalitate ar fi trebuit să se intervină.

Gargară, pentru că reducerea deficitului a fost transferată exclusiv în cârca cetățenilor de rând și a firmelor private. Or, dacă măsurile astea ar fi început, de exemplu, cu reducerea cheltuielilor cu funcționarea imensului aparat de stat (parlamentar, guvernamental, local) nu ar mai fi fost o gargară.

Probabil premierului i se pare normal ca o țară ca România să aibă mai multe ministere (20) decât Germania (16), dar nouă nu.

Probabil i se pare normal ca România să aibă un parlamentar la aproape 41 de mii de locuitori, în timp de Germania are unul la aproape 113 mii. Și așa mai departe.

Gargară mai ordonată

De aici ar fi trebuit începută acțiunea de reducere a deficitului bugetar, în opinia mea de nespecialist într-ale economiei. De la reducerea aparatului administrativ și politic central și local, inclusiv reducerea numărului de primării și consilii locale. Sigur că asta înseamnă reformă, iar reformele sunt dureroase și nu prea se potrivesc cu agenda electorală a partidelor… Prin urmare, rămânem la gargară.

Și tot ca nespecialist, cred că înainte de a umbla la fiscalitate, trebuia umblat la rânduielile din economie. Cum ar fi, de exemplu, combaterea înțelegerilor de tip cartel. Că tot îi place premierului să umble prin magazine, în loc să se facă de râs încercând să demonstreze românilor căte se pot cumpăra cu 100 de lei, mai bine ar observa că prețurile sunt la fel în toate magazinele (diferențele de câțiva bani chiar nu contează), indiferent că sunt hypermarketuri ca Selgros sau supermarketuri ca Lidl, Kaufland sau Penny.

Cum e posibil ca toate să scumpească produsele în aceeași zi și la același nivel? Cum e posibil așa ceva într-o economie concurențială? Prin înțelegeri de tip cartel. Înțelegeri care anulează orice gargară a guvernului legat de intervențiile pentru ieftinirea produselor.

Ați observat că toate băncile practică aceeași dobândă? Premierul premierul nu a observat. După cum nu a observat nici că sistemul de achiziții publice sau licitații cum li se mai spune, a dus la apariția unor firme private care trăiesc doar din lucrări finanțate cu bani publici. Practic, acestea sunt societăți bugetare, deși au patroni și apar în acte ca fiind societăți cu capital privat.

Ca din întâmplare, pe lângă aceste societăți privat-bugetare, au înflorit și primarii, președinții de consilii județene, politicieni cu putere de decizie „în teritoriu” și funcționarii care se ocupă de organizarea achizițiilor. Mă rog, nu au înflorit chiar ei, doar conturile lor.

Aș fi în stare să pariez că dacă printr-o minune Dumnezeiască ar fi confiscate toate averile obținute din șmecherii ocazionate de licitații pentru lucrări finanțate din bani publici, România n-ar mai avea deficit bugetar. Poate chiar ar fi pe excedent o vreme, până ar începe iar licitațiile pentru drumuri, reabilitări de școli și grădinițe, parcuri și gondole.

Cum minunile în general sunt rare, noi rămânem tot la gargară. Și la speranță, servită de acum înainte tot mai des, până se vor termina alegerile. Dar și ce ne așteaptă după alegeri! Dacă acum, când mai sunt câteva luni până la primele alegeri dintre cele patru de anul viitor, ni se servesc astfel de măsuri, vă dați seama ce va urma după alegeri.

Dacă nici acum, când cuțitul este deja la os, nu au fost dispuși să renunțe la privilegii aducătoare de câștiguri nesimțite în condiții de criză, nici nu are rost să ne gândim la ce va urma după alegeri.

Că tocmai de aceea am și ajuns la concluzia că premierul nu are deloc viziune. Dacă tot a luat măsuri de reducere a deficitului bugetar, putea să ia de pe acum și celelalte măsuri, nu să mai aștepte alegerile. Oricum, românii tot i-ar fi votat, indiferent cât de dure ar fi fost măsurile sau cât de multe privilegii vor mai avea cei pe care-i votăm.

C-așa-i viața noastră în România ordonată de alții.