În căutarea învăţământului românesc, în patru personaje

    de Ovidiu Balint | 16 aprilie 2019, 8:48 AM | Opinii

    14

    Nu ştiu cum m-am nimerit în vecinătatea celor două doamne, dar auzul defectat profesional mi-a ciulit imediat urechile când au început dialogurile într-o limbă engleză plină de ăăă-uri româneşti. Ca o ţaţă de piaţă, ori ca un ziarist îmbătrânit, am încercat să deduc ce se discuta, fiindcă părea că subiectul principal era învăţământul românesc. Una dintre doamne era din Arad, de la un liceu cu renume şi cu pretenţii într-ale învăţământului. Cealaltă doamnă n-am putut deduce din ce ţară era, dar era invitata primei, în baza unui proiect european de finanţare a schimburilor de experienţă între dascăli. Probabil programul ERASMUS. Las la o parte faptul că doamna profesor din Arad vorbea despre învăţământul românesc de parcă i-ar fi un duşman, iar ea nu ar fi parte din acest sistem îndobitocit. Printre ăăă-urile româneşti, care pigmentau tot mai des engleza prost vorbită de arădeanca noastră, interlocutoarea ei ghicea de fapt frustrările profesorului român, încercând să i le demonteze, ori să îi demonstreze că acestea nu au rost şi că se poate exprima şi înafara sistemului, contribuind astfel la schimbarea lui din interior. Îi spune chiar, la un moment dat, doamnei profesor din Arad să îşi publice ideile într-o carte, sau în mai multe. Ei, şi a venit tromful (atuu-ul) doamnei profesor din Arad, care a dezarmat-o definitiv pe interlocutoarea ei din străinătate, care a şi abandonat apoi subiectul: în România sunt doar trei edituri la care se pot tipări astfel de cărţi. Doar trei?, a fost întrebată. După care, invitata ei a început să vorbească despre mâncarea din farfurie. Despre care avea o părere bună.

    Altă zi, altă situaţie. Cu o altă doamnă profesor. De astă dată o prietenă bună. Stăteam la o discuţie despre poezie, despre limba română, despre Nichita Stănescu… Când, unul dintre scriitori prezenţi, profesor de limba română, Lucia Cuciureanu, izbucneşte: măi, voi ştiţi ce greu s-a dat la simularea examenului pentru elevii de clasa a opta? După care ne-a mărturisit că un astfel de subiect ar fi fost potrivit pentru un examen de an pentru un student la filologie în ultimul an de studiu.

    Nu m-am putut răbda şi am înregistrat relatarea.

    „Eu ar trebui să mă gândesc să scriu ceva la subiectul ăla! Cerea ca în 50 de cuvinte să explice prezenţa adverbului din ultimul vers. Ultimul vers era acesta: iară vine primăvara! Care-i adverbul? Iară! Ce să spui în 50 de cuvinte despre prezenţa acestui adverb? Că ciclul naturii, că ce? Şi, încă ceva foarte greu, ce li s-a dat la examenul simulat: să facă o propoziţie completivă directă, care să fie introdusă printr-un adjectiv pronominal relativ. Tu ştii ce greu e asta? Pronumele relative sunt: care, cine, ce. Astea trebuiau transformate în adjectiv pronominal relativ. Dau un exemplu: el povesteşte ce a văzut. Ce povesteşte? Ce a văzut! Ce a văzut este completiva directă. Dar „ce a văzut” e pronume relativ. Deci asta e foarte greu pentru elevi de clasa a opta. Să-ţi mai dau un exemplu: el spune ce carte citeşte. Întotdeauna în a doua propoziţie se ia funcţia sintactică a pronumelui relativ. Aici nu mai ţine rol de substantiv, ci se acordă cu „carte”. Aici era adjectiv pronominal relativ. Am întrebat un copil care vine la mine la meditaţii dacă a făcut cineva din clasă. Nimeni! Putea să dea mult mai simplu, ca propoziţia să fie introdusă printr-un pronume relativ. „

    Altă zi, altă informaţie. Se făcea că la ştiri, pe nu mai ştiu ce post de televiziune, se difuzează povestea unei doamne profesor de matematică. Cum se hotărâse ea să îi atragă pe elevi la plictisitoarele ore de matematică. Găsind similitudini între materia pe care o preda şi aplicabilitatea lor la experimentele NASA. Cum, NASA?, s-au întrebat elevii. Ba a şi făcut o mică expoziţie în şcoală, cu pliante, cu machete ale navetelor spaţiale, cu alte informaţii despre activitatea NASA şi despre cum se folosesc ei de matematica pe care ea o preda în şcoală. Nu avea nici o absenţă la orele ei de matematică. Iar şcoala nu era neapărat una din elita învăţământului românesc.

    Relatarea despre doamna de mate mi-a stârnit nişte amintiri despre un profesor de limba engleză, care ulterior mi-a devenit şi prieten: Cristian Moisescu.  Cum se desfăşura o oră de limba engleză la Cristi Moisescu? Înainte de toate, că venea de acasă, pe bicicletă, cu un casetofon atârnând de ghidon. Casetofonul era aşezat pe catedră, iar muzica începea să cânte odată ce începea ora. Să zicem că în manual era programată ora pentru predarea timpului trecut. Cristi căuta melodii ale unor trupe celebre, în ale căror versuri se regăseau verbe la timpul respectiv. Ascultam Beatles, Led Zeppelin, Deep Purple, Pink Floyd, Cat Stevens, Joan Baez, Bob Dylan şi câţi alţii de aceaşi teapă. În stânga tablei Cristi scria versurile cântecelor în limba engleză, iar în dreapta tablei le traduceam împreună în limba română. Ce făcea, de fapt, profesorul Moisescu? Ne furniza trei informaţii de calitate, măsluindu-ne atenţia prin muzică: ascultam muzică de calitate (uneori, chiar albume noi!), învăţam limba engleză şi învăţam poezie engleză şi americană de care nu am fi avut parte la alte ore de literatură.

    Ce vreau să zic cu aceste patru exemple? Că nu e musai să faci revoluţii într-un sistem pe care nu-l suporţi, ori împotriva căruia vrei să te revolţi. Poţi să lupţi împotriva lui şi printr-o atitudine personală şi personalizată. Sistemul, în cazul de faţă învăţământul românesc, se va eroda, în timp, de la sine. Bunăoară, ce să-i faci unei doamne ca Ecaterina Andronescu? A distrus o dată învăţământul profesional, iar acum angajatorii nu mai au pe cine angagaja, găsind pe piaţa muncii doar analfabeţi funcţionali. Acum vrea să îi ducă pe copii cu forţa la şcoală 15 ani. Să înveţe ce? Programa e tot mai înapoiată, iar profesorii, în marea lor majoritate, plictisiţi şi plafonaţi. Examenle nu verifică potenţialul elevilor, ci capacitatea sau dexteritatea lor de a memora ceva inutil.

    Şi înainte de 1989 era un sitem de învăţământ bolnav, suferind de o îndoctrinare ce voia să înlocuiască o gândire în perspectivă. Şi a sucombat. Problema e că acum par să fie mult mai puţini profesori dispuşi să ignore bolile sistemului şi mult mai puţini cei care încearcă su lupte împotriva lui din interior. Fiindcă sistemul nu se va schimba curând. Politicienii nu sunt capabili să îl schimbe, fiindcă nu îl înţeleg. Un profesor care are curaj devine un subiect de ştire naţională. Înainte erau cu miile astfel de profesori. Ştiau de ei doar elevii lor. Care au devenit un val al schimbării. Sigur, se invocă existenţa elitelor, care câştigă medalii cu duiumul pe la olimpiade internaţionale. E adevărat, dar problema e că sistemul de învăţământ se confruntă cu cel mai crunt fenomen de abandon şcolar, din care a şi rezultat o generaţie poreclită NEET’s. Adică cei care au făcut şcoală, ori au abandonat-o, nu lucrează niciunde, nu sunt nici şomeri declaraţi, nu se specializează în nici o meserie, deci nu fac nimic. Majoritatea dintre ei este ţinută acasă de părinţi.

    Elite au fost şi vor fi întotdeauna. Aşa se nasc. Dacă mai şi au norocul de nişte profesori inspiraţi să le promoveze talentul şi inteligenţa native, vor ieşi repede la iveală. Dacă nu, vor ieşi oricum în evidenţă. N-am văzut până acum vreun aisberg cu vârful în jos, sub nivelul mării. Doar că e singura parte a lui care poate fi admirată. Ce-i dedesubt nu se vede.

     

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. “Acum vrea să îi ducă pe copii cu forţa la şcoală 15 ani. Să înveţe ce? Programa e tot mai înapoiată, iar profesorii, în marea lor majoritate, plictisiţi şi plafonaţi.” BRAVO!

      Nu stiu daca ati auzit de Ray Kurzweil. El este omul din spatele „voice recognition” from Google. Ei bine acest om a “prezis”; ca pana in maxim 10 ani fiecare omulet posesor de smart device va avea in buzunarel un fel de “Just A Rather Very Intelligent System”(J.A.R.V.I.S.) . Poate nu atat de performant da’ pe aproape si avand in vedere ca tot ce a prezis acest om in materie de tehnologie s-a cam adeverit eu il cred.
      Unde vreau sa ajung?
      …posedand asemenea device-uri in “jeburi “ sistemul de invatamant in forma lui actuala va intra in colaps iar tari care vor stii sa tina pasu’ cu tehnologia vor excela. Tari care vor stii cum sa-si educe pruncii avand in vedere ca toata cultura generala o au in buzunare la un “click” distanta!

      Unde vom fi noi? Probabil d-na Andronescu va fi inca ministru(sau alta ca ea) si vom avea profesori care sa predea pruncilor despre ce a vrut Eminescu sa spuna in te miri ce poezie intr-o limba nemaivorbita de 200 de ani! Cu ce combatem noi asa ceva? Cu oameni ca Andronescu si o limba romana fara “update” de peste 2 secole? Think again!

      PS: this is JARVIS : https://www.youtube.com/watch?v=6i5hho2aD-E

      PPS: in 2013 cand a aparut acest film mi se parea SF acest Jarvis…acum e destul sa zici “ok google” si-l activezi pe al tau! Think about!

      0 voturi
      +1
      -1
      • Corect! Şi mulţumesc de comentariu. Să ştiţi că şi despre Eminescu se mai pot spune multe şi în ziua de azi, dar nu prin metodele învechite utilizate. Asta voiam şi eu să zic, că nu are cine, din sfera politică, să revoluţioneze sistemul de învăţământ românesc, indiferent cine va ocupa funcţia de ministru. Nu cred că vom avea în curând un Spiru Haret al învăţământului modern…

        +2 voturi
        +1
        -1
    2. Legea educatiei ar trebui modificata in sensul in care inspectoratele scolare sa faca doar inspectie si sa nu mai faca nici angajari si nici titularizari si titularizarea sa nu mai fie legata de contractul de munca al profesorului. Trebuie sa poata sa existe profesori titulari fara niciun contract de munca, fara catedra. Titulaizarea ar trebui privita ca un atestat profesional si nu ca un raport de munca intre inspectorat si profesor (dincolo de scoala).
      Contractele cu profesorii trebuie sa se incheie de catre consiliile de administratie dupa tarife negociate. Scolile vor cauta profesori buni fiindca le pasa si le va pasa daca fondurile pe care le administreaza vor fi acordate in functie de rezultate.
      Asa vom avea:
      – scoli cu rezultate bune, cu fonduri suficiente si cu profesori buni si bine platiti.
      – scoli cu rezultate mizere, fara fonduri, scoli care vor fi preluate de alte scoli mai bune.
      – managementul unei scoli va deveni un lucru iportant si desemnarea directorilor de scoli ar trebui sa fie lasata consiliilor de administratie (in niciun caz inspectoratelor care nefiind responsabile vor trafica posturile pentru cine ofera mai mult – politic sau spagi).
      – profesorii buni vor fi foarte cautati si cei slabi vor ramane fara lucru – se va deschide o competitie benefica tuturor celor seriosi si elevilor in special.
      Din consiliile de admninstratie sa faca parte profesorii si parintii. Reprezentarea autoritatilor locale nu este utila, acestea fiind populate de politruci demagogi, impostori, smecheri si tupeisti – in contradictie flagranta cu ce vrem de la sistemul de invatamant.
      Bugetele scolilor sa fie compuse din 2 componente: un fond minimal pentru subzistenta infrastructurii si salariile minime pe economie pentru personalul angajat care sa fie alocat tuturor unitatilor de invatament in functie de numarul de elevi si un fond pentru finantarea rezultatelor care sa fie acordat in functie de niste indicatori de calitate obiectivi (obligatoriu indicatori privind rezultatele elevilor si nu participarea profesorilor la activitati extrascolare si alte rahaturi formale si imbecile): procent elevi declarati admisi la BAC, peste 5 la evaluarile nationale etc. NU este normal ca un licei cu 0% promovare la BAC sa consume resurse publice. Un astfel de liceu trebuie preluat de o alta unitate de invatamant cu un management performant.
      Astea ar fi masuri administrative care nu costa bani si care ar determina modificari majore de comportament pentru toti cei implicati.
      Si multe altele …

      0 voturi
      +1
      -1
      • 1. “inspectoratele scolare sa faca doar inspectie “ Gresit…ele trebuiesc DESFIINTATE pt ca doar asa limitezi accesu’ politic in scoala
        2. “Din consiliile de admninstratie sa faca parte profesorii si parintii.” Gresit…parintii n-au ce cauta in administrarea unei institutii de invatamant. Taman d’aia exista dascali !
        3.” profesorii buni vor fi foarte cautati si cei slabi vor ramane fara lucru” gresit…scoala trebuie regandita in asemenea fel incat clasificarea intre licee sa dispara. Asta au facut finlandezii si acum copilul unui bogat invata alaturi de unul sarac…fara “scoli bune” si scoli mai putin bune!
        4.” salariile minime pe economie pentru personalul angajat care sa fie alocat tuturor unitatilor de invatament” Nu poti cere profesionalism de la nime’ fara un stimulent pe masura!

        +3 voturi
        +1
        -1
        • 1. Da, ar putea fi desfiintate.
          2. Singurii cu adevarat responsabili de educatie copiilor lor sunt parintii (ei si copii sunt singurii care trag consecintele). Excluderea lor ar pastra discretionarul profesorilor si deresponsabilizarea. Angajarea unui dascal se va face pe criterii de relatii sau spagi, asa ca acuma. Copiii vor trebui sa suporte loaze pe post de dascali.
          3. De acord. Asta ar insemna sa se aloce fonduri suficiente pentru toate unitatile de invatamant astfel incat sa nu existe nicio distinctie intre Slavici si liceul din Cris. Totusi ar trebui sa existe niste indicatori de calitate care sa spuna celor care au drept de decizie ca un profesor nu corespunde si astfel sa fie schimbat (astazi ies la pensie indiferent de valoarea lor).
          4. Salariile minime se completeaza cu bugetul pentru performanta – acolo unde exista performanta. Motivarea profesorilor ar veni din performanta elevilor. Vrei salarii mari, trebuie sa ai un procent mare de absolventi la BAC. Simplu si eficient. Asa copii ar deveni centrul sistemului educational (asa cum se declama gaunos de ani de zile). NU vad de ce un profesor care are 80% reusita la BAC sa ia acelasi salar cu unul care are un procent de 2%.

          0 voturi
          +1
          -1
          • Pentru punctul 2 iti recomand asta, de la minutul 10 pana la capat:
            https://www.youtube.com/watch?v=7KfnMv9PN30

            Este un reportaj facut de Paula Herlo…deci este profesionist fara inclinari politice

            pentru punctul 4 si anume “Vrei salarii mari, trebuie sa ai un procent mare de absolventi la BAC.” pot sa iti spun ca acest sistem a existat, nu stiu daca mai exista acum da’ prin ’97 cand eu terminam scoala liceele mai slabe ca fostul industrial 7 primeau subiectele pe tabla pentru a creste promovabilitatea si apoi ratingu’ scolii respective!

            Daca nu-ti place reportaju’ celor de la Romania te iubesc iti recomand Where to Invade Next from mr Michael Moore…

            Concluzia este ca avem de unde invata in orice, numa’ sa vrem…da noi nu vrem asta e esenta…pentru ca nu pui o analfabeta in functia de premier si o abramburita la educatie daca vrei sa renasti. Le pui pentru a omorî acea natiune si pentru a o subjuga!

            0 voturi
            +1
            -1
            • De acord cu tine. Pentru eliminarea riscului de manipulare a rezultatelor astfel incat sa dea bine in statistici sau sa participe la majorari nemeritate de venituri TREBUIE sa existe indicatori de performanta, respectiv evaluari nationale prin chestionare (obiective) care sa releve nivelul unui elev, nivelul unei clase si implicit a cadrelor didactice care predau la clasa respectiva – cu inducerea unei competitivitati intre cadrele didactice, adica a unei responsabilizari superioare, nivelul unei scoli – pentru ca in functie de rezultatele efectiv obtinute sa se faca si alocari bugetare pentru stimularea performantei scolare.
              In timp se vor schimba lucrurile in bine: parintii vor sti la ce scoli sa-si inscrie copiii, copiii vor fi stimulati sa invete fiindca tot mecanismul se regleaza in functie de rezultatele lor, profesorii vor putea anticipa care sunt scolile cu salarii motivante si care nu, continutul curricumului va fi reper si nu va mai cauta sa impuna (Patul lui Procust) metode valabile la unii elevi si nevalabile la altii, profesorii vor fi evaluati obiectiv dupa rezultatul elevilor si nu dupa participarea la sindrofii si alte labareli, fiecare profesor, pentru a-si majora veniturile, vor cauta sa obtina rezultate cu elevii in clasa si nu in privat la meditatii, ministerul direct sau prin inspectorate nu vor mai putea sa justifice penalizari pentru profesorii care obtin rezultate si nu vor putea pastra (pile si relatii) incompetenti si blazati, managerii vor fi selectati dintre aceia care conving si nu vor fi pastrati daca nu obtin rezultate etc.
              Abia apoi ne vom bate capul sa ne pozitionam strategic pentru o educatie inclusiva sau pe una competitiva, pe formarea de caractere, pe dezvoltarea de abilitati sau doar pe transmiterea de informatii.
              Problema de baza, dupa parerea mea este ca nu exista responsabilitate si nici motivare, nu exista competitie, nu exista obiectivism, sistemul nu da doi bani pe elev, nu exista indicatori de masurare a performantei si acolo unde sunt (exista indicatori relevanti la BAC dar de rezultatele la BAC nu se leaga nici o politica in domeniul educatiei – se promoveaza profesori arbitrar indipendent de rezultate, se finanteaza imbecil gropi de gunoi, se fac proiecte cu plimbari prin strainatate si cu birocratie cretina pe sute de milioane de euro) in conditiile in care avem scoli in care se moare in buzi medievale, avem abuzuri fara sanctiuni, pedofili care isi executa pedepsele penale in gradinite etc.
              Pe de alta parte stiu ca nimic nu se va schimba. Corpul profesorilor este compus din oameni de calitate si din jeguri, din oameni cu talent pedagogic si din impostori, din oameni seriosi care fac educatie si din politruci implicati in administratie (minister, sindicate, inspectorate, conducerea administriva a scolilor). Dintre astia partea mai vocala, mai agresiva cu talente de manipulare, cu apetit pentru functii si privilegii (adica altii decat dascalii adevarati) compun toate structurile de conducere ale organismelor mai sus enumerate. In ordinea asta de idei, ideile celor seriosi sunt promovate fals si manipulator de trupa de smecheri politruci ce populeaza ministerul, inspectoratele, sindicatele si unitatile scolare. Rezultatul este ca in politica romaneasca: cei care pot schimba sistemul sunt tocmai cei care nu vor asta si toate astea sunt posibile prin impiedicarea parintilor de a participa la procesele decizionale (nu se pot organiza, asociatiile de parinti sunt compuse la nivel de conducere din asa zisi agreati de conducerea scolii, parintii nu au autoritate si sunt impinsi sa se dusmaneasca intre ei (si parintii sunt de dopua feluri: constienti si responsabili si idioti slugarnici sau potentati de moment care nu stiu altceva decat sa-si negocieze pentru ei/plodul lor o situatie privilegiata), in consiliile de administratie participarea parintilor este si viciata si minoritara, reprezentantii consiliului judetean, a consiliului local si ai primarului sunt niste politruci inepti, dezinteresati si poate doar prosti si nu sustin interesul parintilor fiindca sunt de regula absenti sau pentru ca nu inteleg sau fac jocuri politice)!?
              Abramburica este un exemplu de cretina pusa sa faca ceva ce nu poate din considerente de indoctrinare. Totusi, pentru a ramane echilibrati ar trebui spus ca NICIUN partid cand a putut si a trebuit sa faca ceva nu a facut nimic, NICIUNUL!

              0 voturi
              +1
              -1
            • “Totusi, pentru a ramane echilibrati ar trebui spus ca NICIUN partid cand a putut si a trebuit sa faca ceva nu a facut nimic, NICIUNUL!”

              …taman d’aia este o vorba din batrani : ca sa functioneze bordelul, nu tre’ sa schimbi paturile, ci curvele! Asa ca iesi la vot si voteaza…tot ce NU FACE PARTE din acele partide care “cand au putut si au trebuit sa faca ceva nu au facut nimic”

              Stiu esti sceptic…o singura data romanii au votat calea de mijloc…cand au votat CD lu’ Constantinescu…inainte de aia si pana acuma votau ori PNL ori PSD ori PDL+PNL… pana cand mergem cu doua partide?

              PS: poate iei teapa, poate nu…da’ nu poti stii daca stai acas’ …nu?

              0 voturi
              +1
              -1
            • Voi vota atunci cand imi voi putea selecta candidatul, adica daca se schimba sistemul electoral si trecem la unul majoritar sau la cel proportional pe liste deschise.
              Votand in actualul sistem voi vota invariabil hoti, smecheri sau politruci incompetenti. Mersi dar NU vreau sa fiu complice cu ei sau sustinator de hoti fiindca vad ca multi sunt dispusi la colaborationism gretos.
              USR nu pot vota fiindca, cu toate ca nu se fac vinovati de mizeriile din trecut la care nu au participat, sunt doar niste radicali extremisti, rezistenti de conjunctura, oportunisti si manipulatori, asta ca sa nu pomenesc de Ciolos care nu este altceva decat unul care nu a vrut desi a putut.
              Sper sa mai existe inca 80 – 90% din astia pretentiosi ca mine fiindca asa se va trage un semnal de alarma din cauza lipsei cvazi-totale de reprezentativitate a (ne)alesilor nostri. …poate se vor prinde si vor schimba sistemul!?

              0 voturi
              +1
              -1
            • Romania este deja un stat totalitar, cu ajutorul tau direct, doar ca este un sistem cu aparente de democratie. In lipsa posibilitatii de a alege si implicit a dizolvarii totale a raspunderii alesilor suntem, in mod cert, intr-un sistem, nu dictatorial ci totalitarist.
              Tu de fapt imi spui sa merg sa votez hotii tai fiinca-s mai buni ca ai celorlalti si ca daca nu ma duc sa votez hotii tai, indirect sustin dictatura.
              Si da, este vorba de hotii tai nu de ai mei! Eu nu sustin hoti!

              --3 voturi
              +1
              -1
            • “Tu de fapt imi spui sa merg sa votez hotii tai fiinca-s mai buni ca ai celorlalti si ca daca nu ma duc sa votez hotii tai, indirect sustin dictatura.
              Si da, este vorba de hotii tai nu de ai mei! Eu nu sustin hoti!”

              TU ai pomenit USR…nu eu…eu ti-am zis sa votezi altceva! Altceva nu inseamna USR! …si daca cele mai mari partide sunt hoate dupa parerea ta da-le votul tau celor mai mici! Daca nu gasesti nimic voteaza un independent!
              In fine eu n-am partid si nici hoti de ai mei! Faci ce vrei…era o discutie pe care o intorci mereu pe subiectu’ tau si e a naibii de plictisitor!

              0 voturi
              +1
              -1

    Scrie un comentariu

    6 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.