special arad

Viitorul Aradului ca Capitală Culturală Europeană e… portocaliu (cacofonie intenționată)! După nenumărate reproșuri legate de gradul ridicat al degradării frumoaselor clădiri ce alcătuiesc centrul municipiului, încet, încet, parcă s-au pus „băieții” pe treabă…

Nu de mult s-a renovat clădirea nr.33, din zona Podgoria.Văzând că a ieșit bine, proprietarii clădirii nr. 68, de pe același Bulevard al Revoluției, cuprinși de o febră a entuziasmului, au zis să nu se lase mai prejos și să-și renoveze și ei imobilul… Primind, probabil, un boost de creativitate de la MOVila din Pecica, vopseaua aleasă a metamorfozat într-un asemenea hal bieții pereți, încât atribuindu-i rezultatului final termenul de „girofar” e prea puțin spus. Vorba aia, „La soare te poți uita, dar la ea BA!”.

Și uite așa, în situații în care Primăria Aradului permite reabilitarea clădirilor fără nicio condiție, fără nimic de obiectat, ne vedem puși în dilema următoare: Ce e mai plăcut vizual? Kitschuri desprinse dintr-un trip LSD sau clădiri prăfuite, care sunt pregătite să-și împărtășească tencuiala cu parbrizele mașinilor parcate pe trotuare, sau, mai rău, cu capetele trecătorilor?

În țările civilizate ale lumii există anumite legi care permit utilizarea doar a unor anumite nuanțe de culori, când vine vorba despre pictarea fațadelor… Motivul e simplu: trebuie să existe o armonie cromatică între clădirile unei străzi și indiferent care era culoarea originală a clădirii, cu siguranță nu era atât de ostentativă. Aspectul original al orașului era format din culori temperate și ar trebui să se țină cont de asta. Dar la noi e cam mult să ceri așa ceva. Ar trebui, oare, să ne bucurăm doar că își repară oamenii imobilele, salvându-le de la degradarea iminentă, fără să ne mai pese câtuși de puțin de latura estetică?

Pentru un oraș care are speranțe de a primi titulatura de Capitală Culturală, scuze, dar nici nu ar trebui să se pună problema…