Cum ți-e și cu magazinele astea de vând electronice de când lumea… Altex și Flanco… Se „rebranduiesc” permanent fiindcă așa cere piața: de la IT la detergenți e o cale mai scurtă decât s-ar putea gândi unii. Spre exemplu, la Altex, vând oamenii tot ce apucă, inclusiv, cum spuneam, detergent pentru spălat parbrize -pentru iarnă, în plină.. toamnă (de calitate, recunoaștem, deși nu au plătit reclama). Asta e… economia de piață, n-ai ce să faci.

În condițiile în care se închid secții în multe „multinaționale” și sute, chiar mii de oameni își pierd locurile de muncă, tu, Altex sau Flanco, nu ai cum să nu te schimbi. Vinzi orice, faci orice să reziști.

Însă, și cu rebranduirea asta e o treabă. Dacă n-o faci cum trebuie, riști să cazi în penibil și, poate mai rău, să i se pară clientului că a fost luat la mișto.

Exemplu concret… am fost astăzi până la Flanco, pe Banu Mărăcine. Spre deosebire de „adversarii” lor, cei de la Altex, acum pot spune că stau mai bine la vânzare de soluții de curățat anumite mașini de spălat. Nu spun care fiindcă deja e cam multă reclamă gratuită.

Printre rânduri încărcate de produse, cu greu am ajuns să dibuiesc ce căutam, nu înainte ca un băiețandru să îmi spună că… „Azi e prima mea zi…”. Îl înțeleg, în schimb nu îi înțeleg pe angajatorii săi de la Flanco, cei care nu l-au pus pe săracul băiat să învețe, înainte de intrarea în câmpul muncii, măcar 80 la sută dintre rafturile cu produse.

În fine, am găsit eu produsele căutate, doua peturi de câte aproape 1 litru și… cu ele la casă, fără coș, fiindcă nu am găsit vreunul. Eram cam încărcat cu ele și cu gentuța pe care o aveam la mine încă de la intrare, dar mi-am spus că „scap” repede.

La casă, următoarea discuție:

„Bună ziua, aceste două produse le iau”, spun eu.

„Bună – spune domnița de la casă – bine”.

Așteptam să mă întrebe domnița dacă nu îmi vând și o plăsuță fiindcă speram să se prindă că alte mâini decât cele două nu am, așa că nu m-am mai obosit să spun ceva.

Îmi spune prețul, eu scot banii și atunci îmi iau inima în dinți și o rog: „As vrea și o plăsuță, dacă se poate, să nu le duc în mână.”

„N-avem”, îmi spune ea hotărât, adăugând aproape imediat, cu amabilitate: „Dar dacă vreți să mai mergeți la alte magazine, lăsați-le aici și veniți ulterior după ele”.

Am rămas fără cuvinte. dar acum, că mă gândesc mai bine… Dacă aș fi zis că merg la Altex, oare s-ar fi supărat? Sau dacă aș fi spus că „mi-am luat plasă” (mică, nu mare), aș fi greșit mult?

Cert e că, cu peturile în mână (bine că nu am cumpărat și un bax de hârtie igienică…), am ieșit din Flanco. Am intrat client fericit știind că o să găsesc ceea ce caut, dar am ieșit bulversat de atâta… economie de piață.

Am forțat să spun „plasă”, în loc de punguță, dar „dex”-ul nu ne acuză…

Citește și: Mașina mea, olteanul Citroën