Mihai Pașca, prefectul județului Arad, iese și el cu declarații legate de rezultatele alegerilor prezidențiale, turul 2, la câteva ore după ce Special Arad a publicat faptul că niciunul dintre liderii politici locali nu a vorbit, în noaptea de alegeri și în ziua de după, despre rezultatele înregistrate la nivelul județului Arad.

Într-o lungă postare pe Facebook, acesta a punctat câteva dintre concluziile sale legate de ultimele alegeri, oferind spre final și câteva opinii despre situația Aradului.

„La nivel de Arad, evident, mă mâhnește rezultatul. Trebuie să ni-l asumăm.
(…) Culoarea Aradului pe harta electorală a țării, dar și harta electorală a județului, ar trebui să ne pună serios pe gânduri. (…) Când ne uităm în jurul nostru, vedem că am rămas cam singurii cu apa la gură“, a precizat reprezentantul Guvernului în teritoriu.

Mihai Pașca a criticat, în postarea sa, și alegerea lui Crin Antonescu drept candidat al Alianței PNL-PSD-UDMR pentru funcția prezidențială, în primul tur al alegerilor: „Candidatul coaliției, în schimb, a plătit costul unei reanimări politice forțate și al unui mecanism nesănătos de promovare în această poziție, capotând cu tot cu cele trei partide la susținere și, cel puțin teoretic, cu cei 3000 de primari ai lor în spate.”

Mihai Pașca mai subliniază tot aici că acest moment, 18 mai 2025, ar trebui să fie finalul tipului de politică practicat de partidele tradiționale, „al acelei concepții potrivit căreia rolul alegerilor e doar acela de a formaliza ce sforarii partidelor au decis deja”.
Prefectul mai crede că acesta este și finalul „scoaterii din joben a câte unui băiat mai nou sau mai vechi – fără susținere reală de la baza partidului și fără favorabilitate publică – pentru a-l cocoța în demnități înalte și candidaturi-cheie. Florin Cîțu, Nicolae Ciucă sau Crin Antonescu au reprezentat, din această cauză, tot atâtea falimente politice”.

Mihai Pașca și temele incomode abordate de când e prefect

Reamintim cititorilor că Mihai Pașca ocupă funcția de prefect doar din martie acest an și că, de la momentul investirii sale, a încercat să abordeze teme fierbinți, problematice și incomode la nivelul societății, așa cum a fost problema descinderilor tip show TV ale președintelui ANPC, Cristian Popescu Piedone, problema vaccinării – în condițiile în care Aradul se află pe ultimul loc la nivelul vaccinării ROR –, problema de la serviciul de înmatriculări auto sau cea a fabricilor care se închid la Arad. Subiecte ascunse, de obicei, de liderii politici locali și care i-au adus multe critici și mulți dușmani.

În contul său de Facebook, Mihai Pașca nu a nominalizat, în perioada campaniei electorale, cu cine va vota (este totuși reprezentantul Guvernului în teritoriu), dar a punctat de mai multe ori că va alege ca România să rămână pe calea europeană pe care a pornit.
În postarea sa de acum, Pașca vorbește și despre tarele politicii actuale: clientelismul, combinațiile transpartinice – a căror unică menire a fost să conserve poziții pentru aceleași personaje –, despre liberalii prea puțin curajoși încât să își asume poziții contrare direcției partidului, chiar dacă aceasta era evident greșită.

A mai precizat faptul că, dacă politicienii ignoră ceea ce au văzut acum, la alegeri, și nu vor acționa diferit, PNL va fi un partid irelevant, iar țara poate fi pierdută pentru decenii. Cu toate acestea, Mihai Pașca nu a arătat cu degetul niciun vinovat al eșecului actual al PNL la nivel național și nu a intrat nici în detaliile eșecului PNL la nivel județean.

Iată textul urcat de Mihai Pașca pe contul său de Facebook:

„Câteva concluzii – unde suntem, ce facem de aici
Evident, mă alătur și eu celor care au subliniat importanța momentului de ieri și a pericolului evitat.
Cred că ziua de ieri a fost cea în care democrația românească și-a dat cu succes examenul maturității și, contrar celor spuse de J.D. Vance, avem dovada unei democrații destul de puternice și a unei națiuni române destul de mature politic pentru a rezista manipulării, presiunilor și atacurilor subversive, indiferent de unde au venit ele – Rusia și, din păcate, nu doar.

Care sunt însă lecțiile acestui moment? Ba chiar ale ultimelor 12 luni în care am trăit o continuă și stresantă atmosferă electorală.
Este, cu siguranță, finalul unei ere și al unui tip de a face politică.

Al acelei concepții potrivit căreia rolul alegerilor e doar acela de a formaliza ce sforarii partidelor au decis deja. Al combinațiilor, de multe ori transpartinice, al căror singur rol este să conserve poziții pentru aceleași personaje.
Al scoaterii din joben a câte unui băiat mai nou sau mai vechi – fără susținere reală de la baza partidului și fără favorabilitate publică – pentru a-l cocoța în demnități înalte și candidaturi-cheie. Florin Cîțu, Nicolae Ciucă sau Crin Antonescu au reprezentat, din această cauză, tot atâtea falimente politice.

De fiecare dată anticipate de liberalii prea puțin curajoși pentru a spune în gura mare, și la timp, ce se vedea de pe Lună.
De sus în jos, ar trebui să însemne finalul împărțelii pe aceleași criterii insalubre a demnităților guvernamentale și instituționale, centrale și locale, către cei al căror singur merit pe lume e tocmai că, de decenii, înoată cu succes în aceste ape sulfuroase fără să se înece. Dar înecând astfel încrederea oamenilor în noi.

Este finalul succesului electoral ce venea printr-un mod de acum depășit de a proiecta imaginea forței politice. Structurile de partid, mai mereu populate pe principii clientelare și contraselective, au devenit ineficiente. Formate din sute sau chiar mii de oameni, în unele județe, ele nu mai sunt nici disciplinate cum erau odată, nici decisive electoral. Asta pentru că oamenii nu mai cred. Nici în ce li se propune politic – nu că li s-ar fi propus ceva notabil în ultimul timp –, nici în cei care o fac. Le lipsește emoția, însuflețirea, convingerea că fac parte din ceva ce poate fi măcar remarcabil, dacă nu măreț. Degeaba poți umple o sală, dacă nu transmiți acelor oameni – și prin ei, comunității – încredere, speranță, dorință.

Dovada este că ieri a câștigat cineva lipsit de astfel de structuri și logistică tradițională. Ba chiar distanțarea de ele, de partidele vechi și de modul lor de a face politică i-a dat șansa să câștige. Candidatul coaliției, în schimb, a plătit costul unei reanimări politice forțate și al unui mecanism nesănătos de promovare în această poziție, capotând cu tot cu cele trei partide la susținere și, cel puțin teoretic, cu cei 3000 de primari ai lor în spate.

Sunt lucruri asupra cărora trebuie reflectat, de la nivelul organizațiilor naționale până la organizația de comună. Evident, și în Arad.
Dialogul cu oamenii, o conduită în care respectul față de ei să fie sfânt – și nu doar declarativ, ci manifestat în acțiuni concrete –, promovarea unor oameni competenți și serioși, delimitarea clară de cei cu probleme de integritate, un pic de smerenie și puterea exemplului propriu sunt doar câteva dintre direcțiile pe care oamenii le așteaptă. Chei ale recâștigării încrederii oamenilor.

Tocmai de aici, din puterea exemplului propriu, derivă și popularitatea și imensa așteptare de la Ilie Bolojan.

Oamenii nu mai acceptă să fie prostiți în față, desconsiderați, tratați drept mase de manevră și ignorați în rest. Iar conectarea lor la politică și la cei care o fac s-a schimbat radical. Dacă turul 2 a fost alegerea între Vest și Est, între lumină și întuneric, turul 1 a dat măsura reală a raportării oamenilor la partidele consacrate și la felul în care se face politica în ele.
Dacă ignorăm ce s-a văzut în ultimul an, în 2028 nu doar că aceste partide – între care și PNL – vor deveni irelevante, dar vom fi responsabili de aruncarea țării în haosul care ne-a ratat de puțin acum.

România a avut noroc ieri. Simion putea fi un om cu aceeași agendă, dar educat, abil și charismatic. Un om care să nu înjure femeile, care să vorbească fluent franceza și care să fie demn și să nu își saboteze patria în fața străinilor mimând suveranismul. Rezultatul putea fi altul, iar țara putea fi pierdută pentru decenii.

La nivel de Arad, evident, mă mâhnește rezultatul. Trebuie să ni-l asumăm.

Găsim aici un mesaj al oamenilor, pe care îl tot primim de la parlamentare încoace. Culoarea Aradului pe harta electorală a țării, dar și pe harta electorală a județului, ar trebui să ne pună serios pe gânduri. Vorbim, în primul rând, de rezultate, dar și de prezența la vot – constant cu vreo 10% sub medie. Putem să ne ascundem după scuza valului auriu, dar când ne uităm în jurul nostru, vedem că am rămas cam singurii cu apa la gură.

Avem nevoie din nou de încrederea arădenilor. Și pentru asta trebuie să le oferim dovada că schimbăm ceva în abordarea noastră. În sensul celor arătate mai sus. Am încredere că vom face asta în perioada următoare.

George Bernard Shaw spunea că progresul e imposibil fără schimbare, iar cei care nu își pot schimba gândirea nu pot schimba nimic.”

Citește și: 

Mihai Fifor ar vrea ca PSD să intre la guvernare. Decizia se va lua azi în Consiliul Politic Național