Fericirea într-un zâmbet
Unii își găsesc fericirea în lucruri sau bogății. Și e perfect normal. Alții își găsesc fericirea când… îmbrățișează porumbei. Un om, ce pare a fi al străzii, a fost pozat de o arădeancă în fața gării. Acesta stătea pe o bancă fiind acoperit aproape în totalitate de porumbei și zâmbea pe sub mustața crescută.
Fericirea lui avea ceva frumos. Se bucura de un moment pe care sigur nu l-a trăit pentru prima oară, acela de a fi alături de porumbei. Indiferent de cum am privi poza, oricât de subiectivi am fi, am impresia că putem ajunge la aceeași concluzie: omul era fericit ca un copil. Poate asta ne lipsește din când în când, să ne amintim să ne bucurăm precum copiii. Nu ar strica să zâmbim, să fim uneori copilăroși, să ne jucăm.
Dacă nu acum, atunci când ne vom găsi timp?
Comentariile portalului
...macar o minima disciplina a dialogului.Poate citesc comentariile chiar colegi de clasa a bietei fete.Daca situatia se prezinta chiar asa: [același violator era „profesorul” de pictură al (...)
La ”jurnalismul” pe care mi-l propuneti, chiar prefer sa fiu pe langa. Nu de alta, dar, adoptandu-l, ar fi ca si cum as urca intr-o canoe si as pretinde ca-s (...)
Încă nu am stabilit cine e peștele și cine e pescaru... Pe de altă parte ăsta nu e un subiect găsit, este unul oferit, un exercițiu de (...)