Aparent, între evadarea primarului de Baia Mare, Cătălin Cherecheș și proapăt scosul la lumină dosar al vaccinurilor împotriva SARS-Cov 2 nu există nicio legătură. Condamnatul Cherecheș, una dintre acele valori cu care se mândrea PSD (putea fi oricare altul) a fugit din țară, vineri dimineața, cu câteva ore înainte ca judecătorii Curții de Apel din Cluj să pronunțe sentința de condamnare definitivă la 5 ani de închisoare. Acum, conform unor surse, s-ar afla pe o insulă ce aparține Italiei, în Mediterană, aproape de țărmul Tunisiei.

Desigur, cu valori cu tot, dar din acelea ce se țin în conturi bancare sau „la saltea”. Greu de crezut că-l vom mai vedea curând prin România, țară membră a UE, ca și Italia sau Grecia, care au devenit un Rai izbăvitor al infractorilor români cu „gulere albe”, condamnați definitiv, dar cu conturi suficient de pline încât să evite extrădarea.

Pe de altă parte, „dosarul vaccinurilor” – scos oarecum de la naftalină, într-o perioadă potrivită pentru înlăturarea adversarilor politici, în general – încă nici nu a ajuns în faza de judecată, deci nu poate avea condamnați. Deschis în septembrie 2021, in rem, adică, „în considerarea faptelor”, a parcurs în ritm de melc bătrân drumul de la sesizarea din oficiu, până la solicitarea ridicării imunității parlamentare a câtorva dintre persoanele considerate vinovate de comiterea faptelor.

Și totuși, există ceva ce apropie aceste două cazuri: instituțiile statului. Mai precis, prestația acestor instituții. În cazul lui Cherecheș, instanțele de judecată au avut nevoie de opt ani pentru a da această sentință definitivă, pentru fapte de corupție constatate printr-un flagrant. Opt ani pentru un flagrant! Inadmisibil, indiferent de cauze și condiții, indiferent de calitatea sau „șmecheria” avocaților, indiferent de imperfecțiunea legislației penale.

În afara scopului principal, de pedepsire a infractorilor, Justiția penală mai are și un altul, de a cultiva încrederea populației în actul de justiție și în instituțiile statului care o înfăptuiesc. Ce poate înțelege populația din această sentință, dată după opt ani, timp în care, desigur, s-a așternut uitarea peste faptele comise? Legislația procesual penală impune ca urmărirea penală și judecata să se desfășoare „într-un termen rezonabil”. Cât de rezonabile au fost termenele în acest proces care a durat opt ani?

Valori în zona gri a societății

Despre nebunia declanșată odată cu plecarea din țară a acestei „valori” a Maramureșului, ce să mai spunem? Evident, vina este a instituțiilor statului și a celor care le-au acaparat politic. Practic, în România nu mai există nicio instituție independentă politic, cu toate relele ce urmează acestei dependențe, de la angajări pe bază de afinități sau interese politice, până la inexistența oricărui control al activității. Or, acestea sunt cele mai bune „ingrediente” pentru nașterea și dezvoltarea unor relații între instituții și cei ce acționează în zona gri spre negru a societății.

Relații care, probabil, i-au permis lui Cherecheș să „tragă” de proces opt ani, iar acum, să fugă din țară după ce, normal, și-a transferat în străinătate suficienți bani cât să-și trăisască restul vieții fără griji.

Cu siguranță, mafia siciliană, ndrangheta calabreză sau Camorra napoletană ar avea ce învăța în România, chiar dacă ai noștri n-au dezvoltat decât teroarea economică, cea fizică fiind, încă, la nivel incipient.

Alt nivel, alte valori și interese

Cel de-al doilea caz este de alt nivel, fiind implicate alte valori de partid, din PNL și USR, dar cu gulere mai albe. Cei care încă n-au aflat despre „dosarul vaccinurilor”, pot afla amănunte aici.

Înainte de toate, precizez că nu vreau să-i disculp pe niciunul dintre cei care au prejudiciat statul fie și cu un leu, darămite pentru un miliard de euro sau chiar mai mult.

Totuși, acest dosar ridică întrebări de alt nivel, pentru că pare se încadrează perfect în tipologia dosarelor politice. Cel puțin asta reiese din datele comunicate de DNA, la doi ani de la deschidere (septembrie 2021, prin sesizare din oficiu).

Așadar, în plină stare de alertă (încheiată în 8 martie 2022) – care a urmat celor două luni de stare de urgență, instituită în 16 martie 2020 – DNA s-a sesizat din oficiu că Guvernul a cumpărat mai multe vaccinuri decât ar fi fost cazul, așa că a început urmărirea penală, în considerarea acestor fapte. Aproape că îți vine să râzi de „hărnicia” și „curajul” (valori și astea) DNA în perioada stării de alertă…

Gurile rele susțin că deschiderea dosarului s-a făcut ca urmare a apariției în presă a unor articole în care se spunea că Guvernul a cumpărat 120 de milioane de vaccinuri, pentru o populație de cel puțin șase ori mai mică.

Ar fi, totuși, o premieră ca DNA să se sesizeze din oficiu în urma unor articole de presă…

Oricum, tot ce a făcut timp de doi ani a fost să studieze documentele în baza cărora au fost făcute acele achiziții de vaccinuri. Deci nu au făcut nici cercetări arheologice pentru a găsi Arca lui Noe, nici n-au avut de descifrat scrierea sumeriană. Doar au studiat niște acte, despre care se presupune că au avut cunoștință, că altfel nu aveau cum să se sesizeze din oficiu (nu să se autosesizeze, cum greșit se mai spune în presă, de parcă ar fi vreo sesizare legată de mașini).

Interesant este că, în aceeași perioadă, s-a mai făcut o achiziție suspectă, de 100 de izolete (2,5 milioane de lei), de ministerul Apărării, condus atunci de general dr. Nicolae Ciucă, dosar deschis, dar rămas până azi închis. Valori diferite în grad și funcție.

Revenind la „dosarul vaccinurilor”, dar trecând peste perioada urmăririi penale de doi ani, pare extrem de ciudat ca DNA să lase alte dosare, de corupție, pentru a se ocupa de un altul ce vizează, în primul rând oportunitatea unor achiziții efectuate de ministere. Oportunitatea, nu legalitatea. Asta, în condițiile în care, din câte știm, nu a fost adoptată legea răspunderii ministeriale. Ca să nu mai spunem de alte și alte achiziții ciudate, făcute tot de Guvern, dar la care nu se punea doar problema oportunității, ci a legalității, în primul rând.

Că nu era oportun să cumpere acele vaccinuri este o problemă, dar nu-i treaba DNA să ancheteze asta dacă n-a fost încălcată nicio lege.

Valori uitate prin sertare: Bechtel, izolete, BMW

Oare își mai amintește, DNA, de contractul cu firma Bechtel, căreia statul român i-a plătit 1,4 miliarde de lei, în baza unui contract făcut de guvernul Năstase fără licitație, iar firma a făcut doar 52 de km de autostradă? Da, a fost clasat după ce contractul în baza căruia au fost plătiți banii nu a mai putut fi găsit.

Iată, deci, soluția pentru Cîțu, Voiculescu și ceilalți, conform lecției predate de Adrian Năstase: ardeți documentele și se clasează dosarele! Mai mult, odată clasat, dosarul nu va mai putea fi repus pe tarabă în situații politice delicate, oricât de angajat politic ar fi DNA (fără supărare, mai ales după scoaterea din sertar a acestui dosar, DNA pare aripa dură a PNL și mulțumim lui Dumnezeu că noi nu avem o Siberie).

Poate suntem noi prea suspicioși, dar cum să nu fim când acest dosar (re)apare la puțin timp după o critică dură a fostului premier Cîțu, la adresa PSD, dar mai ales a PNL, pe tema legii privind mărirea pensiilor, fără sursă de finanțare? Sau când USR a lansat mai multe atacuri pe tema unei alte achiziții ciudate, făcute de dr. Lucian Bode, ca ministru de Interne, privind mașinile BMW pentru Poliție – o altă achiziție uitată de DNA, făcută, se pare, cu dedicație pentru firma unui prieten al președintelui Iohannis (Automobile Bavaria), dar care nu interesează DNA, deși este vorba de ilegalitate, nu de oportunitate.

Dar, mă rog, și-aici sunt alte valori în joc. Sau în plimbare prin lume.

M-aș bucura să aflăm că informațiile transmise (dezinteresat?) presei de DNA sunt incomplete, iar dosarul se bazează de fapt, pe ilegalități comise cu ocazia achiziției acelor vaccinuri, nu pe oportunitatea achiziției.

Sau, dacă a început analizarea oportunității unor decizii ale politicienilor care au adus prejudicii, m-aș bucura să extindă cercetările și asupra activității aleșilor locali, iar instanțele să aplice mai cu tragere de inimă prevederile codului penal privind confiscarea extinsă.

Până atunci însă, vom continua să privim cu multă neîncredere și suspiciune activitatea cu iz politic a DNA și a celorlalte instituții ale statului, pornind de la acest dosar al vaccinurilor și continuând cu cele uitate sau pierdute.