N-au fost așteptări prea mari, s-au făcut și pariuri, majoritatea, cei care au pariat pe un singur tur, a căștigat. Puțin de tot, dar asta este, nu poți să speri mari câștiguri la ceva perfect previzibil. De câștigat mai mult vor câștiga catindații care au mizat de la început pe un singur tur, organizându-se în consecință.
Simpaticul Domn Zegrean, cel mai cunoscut judecător român, nu a avut răbdare nici să-l asculte până la capăt pe Liviu Avram, jurnalistul de la Adevărul, cel care a provocat această furtună în oala de noapte, întrerupându-l cu poante de milițian îmbătrânit în rele, spunându-i de fiecare dată ceva de genul că aici nu suntem în America.

Ei bine, știam, dar speranța moare ultima. Am aflat de ceva vreme că America nu mai este țara unde pleacă, mai exact, fug, opozanții, disidenții, dimpotrivă, a devenit pe nesimțite teritoriul unde se duc primarii și agenții acoperiți să-și mai tragă câte un breakfast la Casa Albă sau măcar undeva prin apropiere, legitimându-se astfel la umbra nu atât de bătrânului vultur pleșuv.

După care revin, iau lumină la Catedrală, se urcă pe bicicletă să ajungă cât mai repede la mașina cu care vor da o tură din nou la Raliul Aradului.

Nu e nicio exagerare, am prezentat astfel pe scurt programul electoral din ultimele zile și din cele imediat următoare ale primarului în exercițiul funcțiunilor sale la Arad, aflat, cum am stabilit, într-o perpetuă campanie electorală. Asta este, omul a văzut America de mai multe ori, este umblat prin țara libertăților ciudate și a celor mai performante arme, de ajuns să ne spună ce vrea și ce dorește, omul venit de departe, știați, nu-i așa?, poate spune orice chiar și în era site-urilor de socializare.

Am simplificat, normal, campania primarului în funcție este mult mai complexă, turnarea de asfalt în cartiere ia avânt, strada pe care trec zilnic a fost începută acum doi ani, s-au făcut atunci cincizeci de metri de asfalt, restul de cincisute fiind turnate în două zile exact acum, înainte de Paști, lucru demn de laudă chiar dacă rămâne întrebarea: de ce au stat așa doi ani, uitându-se cu mirare la cât de frumos începe și cât de urât se termină strada?

Păi, tocmai de asta! Pentru că acolo sus cineva gândește, a învățat politică și campanie electorală lângă Casa Albă, aflând așadar niște adevăruri de bază: prima ar fi că după ce ai fost ales poți sta cu mâinile în sân o vreme, ocupându-te de problemele și afacerile tale personale.

Pe la mijlocul mandatului e bine să te pui în mișcare, nu foarte tare, să nu faci cumva hernie, oricum efortul cel mare trebuie să vină în final, în ultima jumătate a anului care te duce la o nouă campanie electorală.

Atunci trebuie să asfaltezi, să tunzi iarba și pomii, să-i scoți pe subalterni pe străzi – asta dacă ești primar, că dacă ești președintele SUA treaba se schimbă! -, să le arăți bizonilor că ești omul lor, faci exact ce cred ei că trebuie să faci: îți vezi de treburile tale trei ani, după care mai faci câte ceva să te simtă aproape alegătoru’.

Cu casele din centru oricum n-ai ce face! De alea să se ocupe jurnaliștii tineri fără treabă, nu-i o problemă prea mare, chiar dacă cade tencuiala precum frunzele toamna, alegătorul mediu ține mai mult la mașina sa cumpărată second-hand din Germania, casa poate să se dărâme dacă drumul până la ea este asfaltat proaspăt.

Iar dacă este doar un tur, așa cum a hotărât Zegrean și amicii, nu mai ai nicio problemă. Câștigi fluierând, poți să pleci chiar și în concediu de ziua alegerilor, poți să tragi o fugă până-n America sau o tură cu mașina de raliu pe Drumul Vinului, cel care între timp a devenit drumul care te duce exact acolo de unde te-a scos, un fel de tunel al timpului pentru cei care cred în prezentul continuu chiar dacă nu vorbesc engleza.

Există o singură posibilitate să o iei în freză, improbabilă dar existentă totuși: să se unească toți contracandidații în unul și să-i convingă pe proprietarii de mașini din oraș că ei vor face și drumuri și parcări și pe deasupra vor repara și fațada rușinoasă a caselor căzătoare.

Cam greu să-ți imaginezi atâta inteligență și înțelepciune într-un oraș în care ai stabilit de mult monopolul pe deșteptăciune și rafinament politic, plus că ai fost și prevăzător, n-ai lăsat nimic la voia întâmplării, ai plasat câteva cărămide printre ei, vor avea grijă ăia ca marea coalizare împotriva ta să nu se întâmple.

Pe urmă, oricum te-ai plictisit pe aici, chiar dacă de o vreme a început să-ți placă, e momentul s-o iei spre alte zări, mai înalte, mai promițătoare, în fond țăranii ăștia ar trebui să te aleagă la infinit numai și numai pentru faptul că te-ai oprit la ei, le-ai acordat două decenii din viața ta, nu să se unească sub flamura sfâșiată a unor luzeri patentați.

Le-ai făcut piste de biciclete tocmai să se obișnuiască și ei cu greutățile vieții, un pod care nu duce nicăieri să vadă unde ajung fără tine, le-ai adus și un raliu să-și dea seama ce înseamnă să ai într-adevăr mașină, ce mai vor?

Iar ăia câțiva, veșnic nemulțumiții, să-și vadă mai bine de treaba lor dacă n-au fost în stare să vadă ce e cu luminița de la capătul tunelului, nu le-a spus nimeni că nu e Diogene căutând cu lămpașul un om adevărat, ci e trenul capitalismului bizantin în mișcare și care nu stă să te aștepte pe tine până te ferești și mai și meditezi la ale vieții valuri, trebuie să te urci din mers, să te ții tare, să te uiți doar înainte, să nu întorci capul după nici unul lăsat pe margine și care îți cere acum ajutorul.

Cu atât mai mult cu cât acum ești primar, chiar dacă ai fost ales, chiar dacă ai fost și tu odată un om simplu, temător de ce mai poate să vină, acceptând cu bucurie orice ajutor oferit cu bunăvoință și înțelegere…