Vremea vine, vremea trece, iată,  scriu acest text în August iar Dumneavoastră îl veți citi în Septembrie.

Încă un pic, câteva zile cel mult, și va începe pregătirea pentru Crăciun și Anul Nou, cu bronzul de la mare încă puternic în decolteul iubitei dar cu sentimentul datoriei împlinite. Mai ales după numărarea voturilor din Noiembrie!

Lucrurile par de pe acum clare în ciuda faptului ca fojgăiala din partide va crește simțitor în aceste zile de stabilire și definitivare a listelor cu candidații.

Cu Calimente ne-am lămurit, omul a trecut la ALDE, asigurându-si primul loc pe lista pentru Camera Deputaților. Șansele sale de a prinde un loc la București și a doborî propriul record județean de longevitate paralamentară nu sunt foarte mari, infinit de mari însă față de situația în care adăsta în PNL și nu prindea nici măcar lista.

Pentru că, nu e nicio noutate, jocul se joacă între PNL-ul lui Gheorghe Falcă și PSD-ul lui Mihai Fifor.

Da, al lui Fifor, nu al lui Căprar, senatorul de Oltenia fiind liderul județean adevărat al PSD-ului la Arad. De altfel, suntem aproape siguri: va candida la Senat de pe lista organizației arădene.

Sau pentru Camera Deputaților, pentru că PNL-ul, condus cu mână forte de Gheorghe Falcă, vrea să radă tot. Două, chiar doi și-un sfert, locuri în Senat și cel puțin patru la Camera Deputaților. Așa că, pe lângă Fifor, rămâne Căprar, restul e bonus de la bobor.

Următorii de pe lista PSD, Tripa și Dâlcă, rămân doar cu speranțele.

Sau poate nici cu atât în cazul în care se realizează foarte probabila alianță  PSD-ALDE, caz în care Calimente merge la sigur cu recordul județean de longevitate parlamentară, împingându-i și mai în spate pe listă pe trepădușii de la PSD: să numere ei steagurile, în continuare, prin consiliile locale.

Ce mai rămâne din cele zece locuri – trei la Senat și șapte la Camera Deputaților – vedeți și Dumneavoastră. Poate unul la deputați pentru UDMR, poate, din întâmplare și joc de gleznă, Calimente, poate PRU – unde să apară ca nufărul în lac Domnul Măduța – dacă Ponta ar trece la ei.

Numai că Ponta nu va trece.

Și-a azvârlit buzduganul până acolo – de Sebastian Ghiță vorbesc – să-și atenționeze colegii, în frunte cu Dragnea, de prăpădul ce s-ar prăvăli peste ei dacă ar face greșeala să se deszică de exprim-ministrul exdoctor.

Cu alte cuvinte Poxitul pentru PSD ar putea fi mult mai grav decât Brexitul pentru Regatul Unit, pare să le zică colegilor și amicilor în ale jocului dublu Ponta prin Ghiță.

Rămâne așadar PNL-ul pedelizat al lui Falcă.  Singura lui grijă, a lui Falcă, of course, că partidul este doar jucăria sa preferată cu telecomandă, este cât de tare vor învinge la Arad. De fapt, supriza doar de aici poate veni, prinzând mai puțin de cinci locuri parlamentare ar însemna o zdrobitoare înfrângere. Așa că se lucrează intens la liste.

În mină, desigur, în adâncurile înnegurate și umede ale politicianismului de cea mai joasă speță, acolo unde interesul general și public nu se mai vede deloc, decizia fiind în mâna șefului, cel cu pâinea și cuțitul, până și interesul partidului trecând pe planul doi în aceste crunte vremuri de sfârșit de vară la Arad.

Calimente aruncat peste bord taman la adversari, singura problemă rămâne Igaș.

Șefilor de tipul lui Falcă nu le plac colegii care ar putea să joace pe cont propriu, cei care și-au făcut o imagine pe lângă el, cei care l-ar putea contesta și concura. Și chiar dacă atât Igaș cât și Ioțcu sunt creații ale sale, iar Igaș a fost de departe cel mai lamentabil ministru de interne din istoria țării, între timp au prins cheag, au făcut bani, și-au creat relații, la o adică ar putea deveni periculoși.

Cu Ioțcu suspendat, mai rămâne de rezolvat Igaș.

Pistru, cel care parchează cu obstinație pe locurile rezervate celor cu handicap o mașină a cărei nume nu o poate pronunța corect, e bun, poate cel mai bun, Doamna Boghicevici, cea care le oferă volumul trei din Winnetou blatiștilor de pe tramvaie, e bună și ea, și mai sunt acolo câtiva tovarăși de nădejde în frunte cu Domnul Șcheau. Asta ca să nu mai vorbim de Domnul Bibarț cel acoperit și care joacă, deocamdată, local.

Prea puțini însă, așa că e musai cumva să te uiți și în rezerva de cadre a partidului.

Nu e rău dar nici bine nu e! Fetițe sexi dar guralive, băieți frumoși dar cam năbădăiosi. Uite, de exemplu, Fuliaș te părăsește tocmai acum la greu, nu-si poate aștepta cu răbdare rândul, n-ai ce face, îl scoți la înaintare pe Glad Varga.

Ei, cu băiatul ăsta însă sunt probleme și mai grave.

Nu e nici ca Igaș, nici ca Ioțcu și cu atât mai puțin precum Pistru sau Șcheau. La 16 ani era deja în partid, șef al elevilor, a terminat la Ghiba-Birta, a fost olimpic la chimie, nu e un analfabet funcțional precum ceilalți, dimpotrivă: la treizeci de ani are deja o activitate în slujba comunitătii pentru care haita profitorilor de până acum ar trebui să se reîncarneze încă de câteva ori (mersi, Tifi, de pont și de poantă).

Desigur, te poți întreba, cât este carierism și câtă inclinație reală pentru serviciu public la Varga, numai că întrebarea e fără sens: nimeni nu poate cere omului public sa renunțe la împlinirile personale, ce i se poate pretinde: ca pe lângă astea să nu uite de cele ale comunității pe care o reprezintă și în numele căreia vorbește.

Așadar, cu Glad Varga treaba nu este deloc clară.

Crescut în umbra otrăvitoare a lui Gheorghe Falcă, tânărul politician, președinte la nenumărate ONG-uri pentru tineret și mediu, finanțator al portalului ARQ, a reușit câteva gesturi neliniștitoare pentru cei care încearcă să-l formeze pe chipul și asemănarea lor. S-a războit cu partidul pentru bani, a demisionat din poziția de consilier atunci când au apărut unele bănuieli legate de ceva afaceri obscure, cu alte cuvinte nu pare chiar o marionetă pentru uzul egourilor gonflate din fruntea politicii românesti.

Se zvonește că va fi cap de listă la PNL pentru Camera Deputaților doar pentru a asigura locul pentru Gheorghe Falcă, cel care va pleca de la Primărie într-un an-doi, lăsându-l pe Bibarț-acoperitul în fotoliul său din colțul imensului birou din Palatul Administrativ.

Nu pleacă acum pentru că asta ar însemna alegeri anticipate, o chestie nu foarte deșteaptă după ce Bulumac era cât pe aci să te facă la locale. Peste doi ani e altceva, alegerile se pot amâna, viceprimarul Bibarț poate avansa fără să producă panică.

Cam asta ar fi scenariul.

Și ca orice scenariu, are un punct tare – așa vrea șeful! – și mult mai multe puncte slabe.

Cel nevralgic este chiar persoana aleasă să fie marioneta orgoliului lui Falcă.

Și ce dacă kagemusha împăratului ajunge la concluzia că este mai bun ca Majestatea Sa, că n-are nevoie de el, că se poate descurca pe cont propriu? Nemaivorbind că în doi ani se pot întâmpla multe și cu împăratul.

Glad Varga, având calitătile date și timpul de partea sa, poate fi chiar neliniștitor…