Cei dintre noi care erau de părere că problemele școlii românești se concentrează în învățământul superior, parazitat de universităti particulare, fabrici de diplome, au avut posibilitatea săptămâna trecută să realizeze că nu stăm pe roze nici la celelalte nivele.

Nici măcar la grădinițele particulare nu găsim nivelul și profesionalismul la care ne-am aștepta după banii pe care îi plătesc părinții ca educatoarele să aibă grijă de copiii lor preșcolari  și să-i educe corespunzător așa cum le indică denumirea profesională.

Când discuți pe aici de școală si de educație riști să nimerești în mai multe viespare.

Primul ar fi cel care zumzăie la nivelul politicilor educaționale, pornind de la faptul destul de crunt că România investește în continuare în jur de 4 la sută din PIB în educație, fiind astfel în rând, dar la coadă, cu fostele țări comuniste, în timp ce Finlanda, țara considerată ca având cel mai performant si adecvat sistem educativ la ora actuală, cheltuiește în jur de șapte la sută.

Fără să considerăm ca reale și realiste cifrele care vin din Cuba sau Insulele Marshall, spre 14 la sută, este și așa cât se poate de evident că învățământul românesc este subfinanțat dramatic, de unde decurg foarte multe din metehnele sale de pe acum cronicizate.

Înainte de toate, salariile profesorilor aflate la nivelul de jos al scării – un polițist de frontieră, corigent la mate, începător primește în mână salariul unui profesor de liceu aflat înaintea pensionării după patruzeci de ani de muncă în care dacă nu și-a tocat de tot nervii, nici foarte departe nu este – care îndepărtează de învățământ absolvenții de facultăți, operând astfel o selecție inversă dramatică.

Mai nou ajung în învățământ și devin profesori doar cei care n-au de ales, vârfurile căutând și, desigur, găsind locuri de muncă mult mai bine plătite.

Cel de al doilea viespar ne atacă dinspre societatea aflată în schimbări profunde, cu familia tradițională prinsă la mijloc, cu sistemul ei de valori de până acum în disolutie și fără să fi trecut la altul adecvat noilor condiții în care copii se nasc cu celularul într-o mână și cu mause-ul laptopului în alta, dar cu părinții plecați în Italia sau Spania să le poată plăti abonamentele.

Acești părinți, prinși între datorie si obligații de tot felul au alte pretenții de la educatori, ar dori ca aceștia să preia o parte din sarcinile părintești,  reacțiile lor fiind demăsurate atunci când realizează că profesorașii educatori subplătiți și birocratizați în continuare în exces n-au cum să corespundă pretențiilor lor.

Toate acestea și altele ne introduc direct și fără scăpare chiar în miezul marelui cuib de viespi al corupției iar un sistem scolar corupt este mult mai grav pentru viitorul unei societăți decât existența unei structuri mafiote bine organizate în Sicilia sau Teleorman.

Și iată am ajuns așa tiptil-tiptil, nu cumva să producem panică, la Universitatea Domnului Aurel Ardelean, Vasile Goldis după denumire și după statuia solitară dintre liniile de tramvai, cea care, după vizita procurorilor din iulie, încă se face că plouă, nici ceapă n-a mâncat, nici gura nu-i miroase.

Și pentru ca să vedem cât de bine le merge, în ziua în care studenții universității sunt chemați la Tribunalul Arad pentru a da cu subsemnatul cu privire la procedurile pedagogice novatoare din universitate privind examenele și alte chestii mai putin importante, biroul de comunicare de la Goldiș ne trimite informația senzațională cum că această săptămână este la ei a sănătății, este și dedicată marii aniversări a Marii Uniri și este extraordinar pentru că studentii de la Medicină vor lua tensiunea, vor măsura glicemia pe gratis la oricine dorește.

Citește și: Peste 120 de studenți ai Universității Vasile Goldiș sunt audiați de către procurorii Parchetului General în „Dosarul diplomelor de licență fără studii”!

Și vor mai face și alte lucruri dacă le permite timpul, având în vedere că 120 dintre ei trebuie să ajungă și la Tribunal în de pe acum vestitul dosar al Diplomelor fără studii.

Deocamdată pe gratis desigur, chiar dacă unii dintre ei s-ar putea să aibă cheltuieli destul de mari pentru a trece toate examenele, totuși nu atât de mari încât să nu le poată recupera de-ndată ce intră în meserie și vor stabili pe sume serioase diagnostice prin metoda unu din trei.

Adică dacă te doare piciorul există trei posibilităti în afara faptului că ți-ai luat pantofii invers: să te fi lovit, să fie fracturat, rupt sau să ai halucinații.

În ultimul caz te vor trimite la un neurolog care de preferință să nu fi terminat la Goldiș.

Și cum spuneam, în aceste zile vă puteți întâlni cu studenții la medicină de la Vasile Goldiș prin holurile fostei croitorii de pe Revoluției – da, acolo mi-am făcut primul costum de stofă la comandă prin anii șaptezeci, aveau și cataloage Neckermann – acolo unde pe gratis vă puteți controla tensiunea, glicemia, mai mult chiar, citesc din nota trimisă de Domnul Daniel Albu, colesterolul, nivelul oxigenului în sânge, masa corporală și procentul de grăsime din organism, cu alte cuvinte vă veți putea da seama cât de bine stați cu sănătatea.

Dacă asta nu vă ajunge și ați dori să aflati și cum mai stăm cu nivelul de corupție din învățământul superior și medical sau cu procentul de promovabilitate contra cost la UVGA va trebui să zâmbiți mulțumiți și fericiți dacă îl zăriti pe Domnul Ardelean prin croitorie, dar să faceți pe șest o plimbare până la Tribunal și să vă interesați de aceste cifre de la cei 120 de studenti care se vor împărti între consultațiile gratuite și mărturisirile în fața procurorilor.

Dacă le veți face pe amândouă vă veti simți mult mai bine din toate punctele de vedere.

O plimbare dintre Universitate și Tribunal este o adevărată cură de sănatate, mai ales dacă o luați pe lângă Primărie – o ocoliti, desigur, că acolo niciodată nu poți știi ce te paște! – continuați pe mal, treceți pe lângă Podul Infinitului al lui Ghiță și coborâți la Tribunal, acolo unde era bine să fie podul, imediat dupa Perla sau Nerv, dracu mai are nervi de astea acum când nici Mureșul nu le mai desparte…