Trecută nițel de cincizeci, nemăritată și fără copii, Maia Sandu pare la prima privire o fetiță care așteaptă să se trezească de tot și să crească mare.

Este doar o impresie de moment datorată aerului ei tineresc și mereu binevoitor.

Născută în URSS din părinți modești, dar cu mare aplecare pentru educație și cultură, a fost ceva firesc să continue și ea cu studii superioare, însă studiile sale de la Harvard au devenit posibile doar după dezintegrarea statului comunist cu capitala la Moscova. Studii în economie și în administrație, studii cât se poate de serioase care au pregătit-o pe bune pentru drumul pe care a pornit în 2012.

Atunci când, renunțând la postul de la Banca Mondială, a intrat în Partidul Liberal Democratic, devenind și ministrul educației din Moldova. Iar de atunci, această fetiță deșteaptă și dată naibii merge înainte, ultima ei realizare fiind victoria în referendumul de duminică, în care, chiar dacă pe muchie de cuțit, moldovenii, cu Maia în frunte, s-au pronunțat pentru integrarea europeană.

De patru ani președinte al Moldovei, Maia stă într-un apartament cu două camere și se folosește de o Toyota din 2007 pentru deplasări. A refuzat să se mute în palatul rezidențial, spunând că ar fi ceva nepractic și pretențios, nemaivorbind de costuri. Anul trecut a apărut o informație privind „averea” ei, era vorba de o sumă în jur de 500-600 de euro, adică cam 2500-3000 de lei în bani românești.

Cu toate acestea, Maia este atacată mereu de cei care au alte scopuri în viață, nemaivorbind de banii care vin dinspre Moscova. Anul trecut un vlogger local a „descoperit” că, de fapt, președinta are o casă particulară, construită în ultima vreme în suburbiile Chișinăului, informație nițel eronată, având în vedere că este vorba de o casă construită recent de către soră-sa, Veronica. O altă problemă reluată aproape ritmic de cei care vor altceva este cea a căsătoriei și a lipsei de copii. Nu se poate, nu-i așa, ca o femeie serioasă să nu se mărite și să nu aibă copii la cincizeci de ani. Înseamnă că e ceva cu ea, ceva care ar trebui să o oprească să ducă o viață publică atât de intensă.

Numai că toate aceste atacuri se fac praf în fața calmului și a bunului simț evident a președintei Republicii Moldova. Și mai e ceva, o hotărâre și un curaj implicite, fără să fie exhibate cu gesticulație masculină.

Toate aceste informații adunate și puse la loc ne oferă portretul unui politician rar, chiar de poveste. Mă duc chiar mai departe, având curajul să afirm că la ora actuală Maia Sandu este politicianul român de excepție, modelul absolut al zilelor noastre pentru omul public care se pune în slujba comunității. Da, este român, având chiar și cetățenia românească alături de cea moldovenească. Și chiar dacă mai vorbește foarte bine încă două limbi, cele mai importante în situația ei: este vorba de rusă și de engleză.

Și de aceea nu m-am mirat deloc atunci când un politician român în retragere, ungur de felul lui, unul dintre puținii care nu m-au dezamăgit în anii trecuți, a postat pe FB, cu câteva zile înaintea alegerilor din Moldova, un text în care își exprima frustrarea că nu o poate vota pe Maia Sandu. Pomenesc de această întâmplare fiindcă, fără să-mi fi dat seama pe moment, aveam și eu aceeași frustrare.

Ce o ușurare ar fi fost ca după decenii de când în România post-ceaușistă aleg, alegem, răul cel mai mic, în sfârșit să pot alege fără dubii binele. Da, fiindcă Maia Sandu, în intransigența ei delicată absolut feminină, reprezintă fără niciun efort binele. În Moldova și nu numai, având în vedere situația din lume. Și mai este ceva: chiar dacă, foarte „corect politic”, nu se mai poartă diferențierea dintre femei și bărbați în politică, în realitate funcționează în continuare masculinul „las’ că știm noi”. Chiar și atunci când ne aducem aminte de marile femei din politică, de reginele după care s-au numit epoci sau de cele mai recente care au reușit câte ceva mult peste așteptări.

Duminica toată ziua eram cu ochii și cu urechile pe alegerile din Moldova. Știam că nu va fi ușor, am și scris pe aici de suta de milioane cheltuită la Moscova pentru a bloca procesul politic declanșat de Maia Sandu în Moldova. Și cu toate că încă nu s-a terminat – turul doi la președinție va fi o luptă pe viață și pe moarte – m-am bucurat chiar ca un copil văzând, luni dimineața, rezultatul final.

Și în acea bucurie aproape infantilă au început să îmi vină asociații pe măsură. Am început să mă gândesc, oare ce personaj de poveste este mai aproape de Maia. Cenușăreasa în mod sigur nu, trebuie să aleg între Scufița Roșie și Alba ca Zăpada.

Am ales-o până la urmă pe Alba ca Zăpada, chiar dacă Scufița Roșie mă ducea cu gândul la imperiul roșu care nu se lasă nici după ce oficial și-a dat duhul, însă Alba ca Zăpada – chiar dacă înconjurată de piticii ei care nu înțeleg nimic, dar, fiind copleșiți de ea, fac tot ce depinde de ei ca ea să se simtă acasă –, nu scapă niciodată de amenințarea mărului otrăvit a moștohoaiei.

Sau al moștohoiului…