A fost Ciolacu la Arad. Nici n-ați băgat de seamă?

Ei, au mai fost și alții. Și vor mai veni. Au timp până în 24 Noiembrie.

Nu ca Maia, despre care vom afla azi ce și cum sau Kamala, cea despre care vom afla mâine, cel târziu poimâine. E campanie, nu glumă, nemaivorbind de faptul că pentru prima oară în toate cele trei țări despre care povestim alegerile vorbesc despre femei. Mă rog, la noi, aici, în jurul arcului carpatic, mai puțin, Elena a noastră, chiar dacă are numele unei femei, chiar a unor femei celebre pe aici, nu are șanse reale să dea de pământ cu infatuarea bărbaților. Chiar dacă este prima pe buletinul de vot.

Revenind la Marcel, a venit, a văzut dacă a văzut, în mod sigur, însă, a plecat. N-a fost nicio adunare populară, chiar dacă a trecut pe la singura uzină arădeană rămasă cât de cât în picioare. E vorba de Vagoane, nu-i așa, chiar dacă mai nou face mai mult tramvaie, odată simbolul Aradului. De Vagoane vorbim, of course, că de Strungul, UTA sau Mobilă nu mai avem cum și de ce. A fost, precum se vede, o vizită de lucru mai modestă, mai reținută așa, Marcel întâlnindu-se nu neapărat cu poporul, cum făcea Ceaușescu, ci cu activiștii de partid îmbrăcați în roșu intens.

Asta însă nu schimbă nimic pe aici. Dar nici la nivel de țară. Este cât se poate de clar că Ciolacu are prima șansă, singura lui temere este Geoană, de aceea face tot posibilul să nu ajungă cu el în turul doi. Pentru că de pe acum este evident că vor fi două tururi precum în Moldova, așa încât vom afla numele președintelui cel nou al țării abia în Decembrie. Și era să uit: cu o zi înainte de a veni la Arad, Marcel a fost la Adunarea Generală a Reprezentanților Romilor a Partidei (da, nu e partid) Romilor Pro Europa. Acolo unde în spate se vedea un afiș cât casa: Ciolacu Președinte! Și nu e banc, chiar dacă media românească nu are urechi să audă: în săptămâna care a trecut s-a deschis la Bruxelles o reprezentanță a romilor în UE.

Dar să nu ne grăbim, avem timp, cum ar veni, să ne ocupăm de alții, înainte de toate de Maia cea care crede în UE și nu în Rusia. Nu-i va fi ușor – în momentul în care scriu nu știm nimica, nici măcar cifrele de prezență -, are ea așa un dar de a-i enerva pe cei care cred că lumea mai nou se află exclusiv pe Facebook.

Pentru ilustrație, pomenesc un comentariu la ultima Enola Day despre Maia și alegerile din Moldova (Vezi AICI). Comentatorul, anonim, desigur, este absolut convins că Maia Sandu este „oama” lui Soros în Moldova, așa cum Viorica Dăncilă este pionul americanului-ungur-evreu în țărișoara noastră.

Nu prea mai ai la ce să te gândești când vezi o asemenea diaree mentală, dar înțelegi pe loc de ce este lumea așa cum este mai nou. Cu deștepți grămadă care aleg pe cei de seama lor, fiindcă pentru alții ar avea nevoie de mai multă minte, inimă și… literatură.

Despre toate astea și altele legate de alegerile din Republica Moldova vom mai vorbi, chiar dacă interesul nu va fi pe măsură, imediat după aflarea rezultatelor. Și tot atunci vom vorbi despre rezultatul alegerilor din SUA, alegeri care au o singură miză: Kamala sau Căpcăunul?

Ultimele sondaje arată un avantaj pentru Kamala ce intră în marja de eroare. Și asta chiar dacă despre Trump până și cei care îl votează știu că este un boșorog – merge ușor spre optzeci – căruia nu-i va veni mintea la cap în veci. Văzând susținerea de care se bucură, noi, cei de aici, văzuți de sus din America, stăm chiar bine: candidații noștri poate că nu sunt foarte mari politicieni, personalități publice de mare calibru, dar nu sunt nici prostănaci înrăiți precum Donald.

(sursa foto: Kwame Pogas)

Și asta în situația în care rezultatul alegerilor din SUA poate influența, într-un fel sau altul, și pe cel de la noi. În mod sigur, dacă va învinge Kamala Harris, nemaivorbind de Maia Sandu, alegătorii noștri se vor gândi nu doar odată, așa în treacăt, ci chiar de mai multe ori la Elena a noastră. Nu că asta ar putea fi decisiv, dar, cine știe, poate nu se va mai împlini dorința lui Marcel al nostru de a fi în turul doi cu Domnul Simion (n-am cum să îi spun pe numele mic).

V-am spus toate astea în așteptare. La momentul în care veți citi aceste rânduri, despre Maia, cel puțin, vom știi mai multe.
Am ținut să spun toate astea chiar dacă știu că nu vor fi pe placul celor mulți, ai celor care își aleg ideile și sentimentele de pe paginile de socializare, considerând că, mai nou, cultura și civilizația s-a mutat pe online. Și că democrația este ceva așa pentru cei care se dau deștepți, dar habar n-au să posteze o imagine faină sau un citat care spune totul.

Pentru aceștia și alții care nu s-au gândit până acuma, am ținut să le spun că democrația are o trăsătură unică: toți contează, chiar și cei care nu se duc la vot. Dacă nu te duci, nu ai negat nimic și pe nimeni. Nu ai fost împotriva nimănui, iar dacă te întrebi pe cine ai ales, e simplu: pe cel care tocmai a ieșit învingător…

PS: Între timp am aflat că prin Rusia și nu numai, moldovenii sunt duși pe gratis cu autobuzul la secțiile de votare. Vom vedea câte voturi vor putea cumpăra rușii…