Enola Day – De zece ani în ilegalitate, Parlamentul se pregătește de noi alegeri. Mai amenințătoare ca covidu’…

    de Lajos Notaros | 12 noiembrie 2020, 8:01 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    5

    Cineva, o tânără și perspicace cunoștință de pe FB, mi-a adus aminte, repostând pe FB articolul, ce și cum am scris despre listele de partid pregătite în Arad pentru alegerile parlamentare de acum patru ani.

    Surpriza cea mare a fost că în afară de covid mare lucru nu s-a schimbat de atunci.

    Aceleași liste, aceiași oameni, chiar dacă s-au mai mutat de pe o listă pe alta.

    Vorbeam atunci despre resurecția lui Lazăr Faur pe listele PNL, observ acum că procesul nu s-a terminat, dacă e vorba de același om. Trebuie să fie, în fond îl cunosc personal, chiar dacă atunci era pe poziția a cincea iar acum este pe trei. Chiar dacă atunci apărea ca moderator TV, iar acum apare ca jurist și manager.

    Sună bine manager, mult mai bine ca moderator TV, nemaivorbind de locul trei, imediat după Glad Varga și Sergiu Bîlcea pe lista deputaților PNL Arad gata să fie aleși în 6 Decembrie. Și nemaivorbind de faptul că Bîlcea poate ajunge încă viceprimar, deci locul trei e un virtual 2, dar chiar și așa, dacă PNL repetă cifrele județene de la locale, nici locul trei nu este fără șansă.

    Asta nu înseamnă însă că Lazăr Faur, moderator TV, jurist și manager, ar fi o alegere mai proastă decât cei aflați în fața lui sau cei aflați pe listele celorlalte partide mai cu șanse pentru alegerile parlamentare.

    La Senat PNL îl ține pe primul loc pe Ioan Cristina, un bărbat cu nume frumos și cam atât, respectiv relațiile sale la vârf care explică prezența sa îndelungat neobservată din Senatul României. Probabil este senatorul arădean de care în afară de Gheorghe Falcă și niște jurnaliști locali mai informați nu a auzit niciun arădean, fiindcă de ceilalți doi, de rău, de bine, am auzit cu toții. De Fifor și Wiener vorbesc, cei doi care au făcut mutarea acum, trecând pe listele de la Camera Deputaților, considerând, din câte se pare, prea riscant să joace pe listele de senatori, având în vedere forța PNL din județ de la localele din septembrie.

    Domnul Pistru se mută nu doar de pe o listă pe alta, ci de la un partid la altul. A pornit acum patru ani cu PNL-ul, a trecut la ALDE și a ajuns, noa unde să ajungă?… Direct la PSD-ul Domnului Fifor.

    În rest apă de ploaie.

    Sau a auzit arădeanul de Mihai Pașca, Irina Onescu sau Corina Crișan. Sunt candidații la Senat ai PNL-ului. Pe amicul Doru Sinaci l-am sărit cu sens, aflat pe locul patru, numeric fără șansă – sunt trei locuri de senator pe județ – Doru se află în situația de acum patru ani a lui Lazăr. În plină evoluție. Din jurnalist în istoric.

    Dar de Dan Pocrișer ați auzit? Este pe locul doi la Senat la PSD. Dar de Sabău Marieta sau Stana Carmen ce mai știți? Sunt propuneri pe locuri fruntașe ale USR/PLUS.

    Avem așadar o mare problemă.

    În județul în care au fost deputați și senatori ca Ion Rațiu, Ioan Alexandru, chiar și Sergiu Nicolaescu, avem niște candidați de care în afara familiei lor și a partidului din care fac parte nu a auzit nimeni. Nu au făcut nimic care să atragă atenția, nu s-au remarcat nici măcar negativ, ce, mai precis cine îi pune pe listă? Și de ce?

    Și era să uit de arădeanul Nelu Aristide Dragomir, cel care în anii nouăzeci, deputat de Arad a adus SIF-ul și Centrul de Dirijare a Zborurilor – acum până și aeroportul e în plus – la Arad. Trecut la nici patruzeci de ani în neființă, a făcut pentru orașul pe care îl reprezenta în Parlament mai mult ca toți cei care l-au urmat de atunci. Ce au făcut pentru Arad cei de care am pomenit, ce vor face oamenii fără nume și operă, aruncați de a valma pe liste?

    Am ajuns astfel și la cele semnalate în titlu.

    Parlamentul României este strict formal în ilegalitate din 2009.

    De atunci de când 8 milioane de români și-au dat acordul să se treacă la un Parlament unicameral de 300 de deputați în locul celor 500 senatori și deputați de acum. A fost un referendum consultativ – a fost consultat poporul – prin care se urmărea trecerea la un Parlament mai mic, mai economicos, mai eficient. România are un Parlament care concurează la număr doar cu marile puteri precum SUA (535 membri), Anglia sau Franța, italienii – deh, latini și ei – aveau până acum peste 900 de deputați, însă în urma referendumului din septembrie vor trece la reducerea cu peste 300 de locuri a Parlamentului italian.

    Deși nu sunt calcule exacte – se știe de ce – un parlamentar românesc costă alegătorul câteva milioane de lei pe an în situația în care, dacă facem abstracție de cei câțiva zeci de aleși care mai știu câte ceva, marea lor majoritate taie frunză la câini.

    Se înțelege așadar cum și de ce poți trimite acolo pe oricine, fără pregătire, pricepere și atitudine, singura condiție fiind iubirea până la moarte – moarte de partid, desigur – a liderului local și/sau central, indiferent cum se numește pe moment acesta.

    Să menționăm totuși că există un partid – ce să facă, este partidul lui Traian, cel care a inițiat referendumul – care are în program reducerea numărului parlamentarilor la 300.

    Nu riscă nimic: sună bine, dar e ca o frecție la un picior de lemn.

    Piciorul de lemn și lemnoșii din clasa politică românească.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Bună ziua, d-le profesor! Vă împărtășesc toate punctele de vedere, din acest articol. De mult timp, media vorbește despre faptul că România împrumută bani ptr a plăti pensii și salarii. Acum mi-e clar că banii împrumutați merg spre ‘aleși’, adică la acești senzaționali parlamentari. Astăzi, după ce am citit ce ați scris, m-am oprit în fața unui baner electoral și, privit de acolo de un viitor senator( scuze, nu i-am reținut numele), am făcut un calcul matematic simplu: ipochimenul respectiv, va primi un salariu de 20000lei/ lună, cazare la un hotel scump din București( în medie 15000lei/lună), va avea pe lângă biroul lui senatorial încă 3 angajați( secretară , șef de cabinet, expert parlamentar), asta înseamnă în medie cel puțin 15000lei/lună, va mai avea șofer, mașină, curse cu avionul gratuite, plecări în delegații( și alea cu diurne serioase) etc. Dacă adun toate aceste sume, sub privirea imbecilă a celui care mă/ne privește de pe baner, ajung la o sumă de aproximativ 60000lei/lună. Astfel am revelația nefericită, a destinației banilor împrumutați de România. ‘Bravos națiune, halal să-ți fie!’

      +6 voturi
      +1
      -1
      • Despre asta vorbim.
        Și, cred că, ați fost optimist.
        Dacă calculăm toate cheltuielile și avantajele de care se folosesc aleșii neamului, cred că ajungem bine peste o sută de mii pe lună. Nemaivorbind de costurile generale ale parlamentului aflat în palatul cel mai absurd din țară și din lume.
        Din câte am înțeles este cea mai mare construcție civilă de pe mapamond, întrecând până și Pentagonul…Ajunge să te întrebi cât ne costă asta…

        +5 voturi
        +1
        -1
    2. referitor la referendumul pentru un parlament unicameral cu 300 membri se impun niște precizări:
      – a fost un exercițiu de manipulare a alegerilor – model preluat cu voioșie de USR astăzi prin promovarea inițiativei de modificare a constituției ”Fără penali” – ideea care se poate realiza simplu prin modificarea codului penal.
      – desi majoriotatea era de acord cu reducerea numărului la 300 au fost mulți care nu au fost de acord cu desființarea uneia din camere – astfel referendumul a devenit și greu de pus în practică de un parlament care trebuia să fie de acord să se autodesființeze parțial și slab susținut, prin pierderea celor care voiau păstrarea ambelor camere.
      Inițiator a fost Petrov și PDL-ul său azi PNL lui JoHaus, a fost PDL-ul lui Macovei și Kovesi, a luptei dreptei pentru justiție.
      Acel referendum trebuie pus și în cheia altui referendum, de data asta unul imperativ și nu consultativ, care a beneficiat de o susținere și mai largă și care a fost sabotat de CCR prin renumita erată. Această erată a anulat cea mai directă, clară și democratică manifestare a democrației participative. După ce s-a transmis de către superba justiție de rit koveșist că cetățenii nu contează că-ți poți bate joc de ei, este greu să le mai ceri oamenilor să aibă încredere în stat, în mecanismele democratice și în general în ideea de justiție.
      De fiecare dată statul și-a bătut joc de oameni și ca de fiecare dată oamenii își iau revanșa.
      Și la aceste alegeri noi, oamenii, suntem forțați, siliți să votăm aceleași personaje absolut penibile. Iarăși statul ăși bate joc de noi.
      Și pentru că statul nu și-ar putea bate de joc de oameni dacă nu ar manipula tot ce mișcă a implicat în propaganda distructivă și presa, care ahtiată după privilegii și foloase necunevnite, într-un sector sărăcit și cu niște jurnaliști rupți în cur, la care nu le mai ajungea, după plata trăscăului, să-și plătească cheltuielile.
      Legislativul este compus din lingăii șefilor de partide fără niciun merit și fără nicio capacitate de reprezentare a interesului public – o bătaie de joc.
      Executivul a ajuns la un nivel atât de jos încât nu se mai pot rezolva probleme curente, problemele excepționale, cum este și siutuația actuală, chiar nu are cine să le mai rezolve (toate posturile de specialitate care impun competențe, expertiză, cunoștințe, pasiune au fost date unor lipitori de afișe fără nicio legătură cu cerințele postului).
      Judecătorescul este nemodificat. A rezistat presiunilor PSD. Este așa cum trebuie, perfect, sublim. Este poate cea mai mare deprofesionalizare, corupție, ineficiență, iresponsabilitate din evul mediu întunecat.
      În ideea în care la art.1 din Constituție se spune că suveranitatea națională aparține poporului român …. bla bla bla. Suveranitatea națională aparține trupelor de șmecheri din cele câteva partide nedemocratice din țara asta scoasă la vânzare. Este o vânzare trădătoare și criminală la care participă mulți români de bună-credință fiindcă nu au informațiile necesare să facă alegeri corecte și fiindcă de foarte mult timp se promovează doar alegerile jmekere, convenabile, iresponsabile fără perspectiva interesului public și a efectelor pe termen mediu lung. Și cine să-i informeze dacă presa vorbește doar de persoane, de cine cu cine, cât, cum, unde și de câte ori.

      +2 voturi
      +1
      -1
    3. Dacă tot practicați jurnalismul și faceți analize politice, învățați măcar să vă documentați și scrieți corect numele candidaților dacă vreți să fiții luați în serios, Daniela-Arieta Săbău a inițiat un proiect prin care persoanele fizice din municipiu beneficiază de bonificația de 10% pentru plata anticipată a impozitelor locale. In anul 2019, ca urmare a lansării de către Municipiul Arad a programului Bugetare participativă, proiectul meu ”Construire și amenajare skate park” a fost declarat câștigător în urma votului desfășurat la nivelul municipiului.

      --2 voturi
      +1
      -1
      • Skate park, ziceți?
        Plată anticipată, spuneți?
        Și, mă gândesc, că au votat ”la nivelul municipiului” tot cei care au plătit impozitul anticipat?
        Sau nu înțeleg eu ceva…
        În ceea ce privește numele candidaților, le-am preluat de pe lista oficială transmisă Agerpres de către partid. Întrebați-i pe ei…
        După ce au plătit, desigur, anticipat, impozitul pe skateboard.

        +2 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    6 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.