Enola Day: Catindații (2) – Un pariu mult prea îndepărtat: Mihai Fifor

    de Lajos Notaros | 23 iulie 2020, 7:18 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    2

    Continuăm astăzi serialul de pandemie și precampanie despre care nu se știe deocamdată ce înseamnă fiecare. Nici luate împreună, nici fiecare în parte. Voi prezenta aici persoanele și personajele despre care știm deja că au intenții de a candida la funcțiile eligibile de la alegerile locale. Este vorba înainte de toate de cel de primar și de președinte al Consiliului Județean. Începem cu cei mai cunoscuți și cu șanse, urmând să terminăm cu cei care pot produce surprize. Plăcute și neplăcute, depinde. Aceste prezentări nu fac parte din campania candidaților sau partidelor, reprezintă prin excelență modul în care vede autorul acestei rubrici situația și candidații. Nici măcar nu este vorba de punctul de vedere al redacției, fiindcă Special Arad este o publicație independentă în care jurnaliștii, fiecare în parte, au convingerile lor personale în ceea ce privește viața politică. Nu de alta, dar așa e normal dacă luăm în serios libertatea cuvântului și independența presei.

    Dacă e să-i iau în ordinea popularității și a șanselor, desigur Mihai Fifor, candidatul PSD la Primăria Aradului, vine lejer pe locul doi. Asta e, la Arad PSD-ul nu a avut niciodată șansa întâi, ei sunt eternul loc secund, cei care speră mereu, dar nu reușesc niciodată, singurul lor primar, între 2000-2004, fiind de fapt un independent susținut de comunitatea neoprotestantă, o forță electorală redutabilă în Arad. În fond Dorel Popa era și un pastor important al bisericii baptiste Maranata.

    Au încercat figura cu candidatul independent și acum patru ani, însă Sebastian Bulumac nu avea susținerea comunității amintite, așa încât rezultatul a fost cel previzibil.

    Va putea oare schimba aceste date Mihai Fifor și PSD-ul arădean curățat de Căprar și acoliții?

    Puține șanse, chiar minimale. Problema nu este neapărat candidatul, chiar dacă are anumite zone negre și el, problema este partidul, un partid care ar trebui să fie de stânga, dar este mereu cum îi dictează interesul de moment, un partid structurat nu neapărat pe ideologie, ci pe interesele mereu schimbătoare ale elitei sale politice. Mai adunat și postcomunist sub Iliescu, a devenit sub urmașii săi o grupare care reprezintă mai mult Regatul decât Ardealul, fiind identificat astfel cu practicile mai balcanice de acolo, în cele din urmă, dar nu pentru întâia oară, sinonime multiple pentru corupția postrevoluționară.

    Cu doi lideri în pușcărie, cu unul plagiator sancționat, fără să mai vorbim de păcatele lui Iliescu din anii de început ai postcomunismului românesc, păcate care nu vor fi sancționate cu pușcăria doar datorită vârstei sale înaintate, vârstă devenită, nu neapărat corect politic și civilizat creștinește, subiect de umor și bășcălie pe FB și aiurea.

    Șansa lui Fifor la Arad ar consta în îndepărtarea sa cât mai puternică de imaginea generală a PSD, crearea unei personalități electorale care merge contra partidului său, chiar și împotriva practicilor cu care s-a obișnuit el acolo.

    Un pariu mult prea îndepărtat precum podul din vestitul film.

    Chiar dacă Mihai Fifor este cu mult peste nivelul general al elitei PSD, obiceiurile sale s-au cimentat în practicile partidului condus acum de unul Ciolacu, un domn care nu se sfiește să lanseze fake-uri pe FB în lupta pe care o duce cu marele adversar care deocamdată este PNL-ul. Fifor îl urmează aidoma, discursul său prin care desființează eforturile guvernului și în treacăt ale administrației locale în luptă cu pandemia mustind a demagogie, politicianism și lipsă de scrupule.

    Chiar dacă ambalat mai elegant, acest discurs deja electoral nu depășește lipsa de scrupule a partidului său, nemaivorbind de faptul evident că „arădeanul” Fifor este prea puțin interesat de o luptă fără șanse reale pentru o primărie de provincie controlată în mod tradițional de dreapta politică românească în variantă locală.

    Coborât oarecum de nevoie din vârful partidului, Mihai Fifor, convins de stofa sa superioară, consideră această campanie ca fiind o sarcină de partid de care să se achite cât de cât, așteptând ca evoluția ulterioară să îl readucă acolo unde crede că îi este locul, în vârf, în guvern sau în cel mai rău caz în Parlament.

    În fond, Domnul Fifor, cu studii serioase umaniste, nu este omul chițibușăriilor administrative, nivelul său de așteptare este mult mai sus, chiar dacă are toate atuurile de a se face plăcut cui trebuie. Are discurs, are text, se îmbracă cu gust și îi place să stea la dispoziția doamnelor din politică aflate în dificultate. Aradul poate părea prea provincial pentru el, în fond cu cine și pentru ce să se lupte, dacă rezultatul final este dinainte stabilit și fără miză adevărată.

    Cam asta ar fi situația cu Domnul Fifor înaintea intrării pe linia dreaptă.

    Strângerea semnăturilor a început, cei care vor să apară pe liste trebuie să se hotărască de pe acum, iar Mihai Fifor știe cam de multișor ceea ce noi doar bănuim deocamdată, că lucrurile la PNL Arad nu sunt deloc așa cum par.

    Iar dacă chiar are dreptate, nu mai are niciun sens să se obosească cu aceste jocuri pe care Domnia sa le-a jucat de mult.

    Că nu degeaba a fost trimis de la Craiova la Arad…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    0 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.