Treceam şi eu, aşa, odată cu vântul de primăvară, tocmai prin centrul Târgului de iarnă 2017, organizat în decorul mirific al noroiului troienit cu paie, frunze uscate şi cu ogaşe de camion, chiar în Parcul Eminescu.

Când, o voce de prezentator a trăsnit dintre copacii dezgoliţi un salut de bun venit unor spectatori. După ce am descoperit scena, printre crengi, am căutat cu privirea spectatorii cărora se adresa vocea. Până să-i găsesc, vocea anunţa imperial intrarea pe scenă a unui nou ansamblu folcloric, înfiinţat recent. Nimic nou, la câte se înfiinţează. Dar a căzut cascada inovaţiei peste auditoriul dintre copacii împodobiţi cu beculeţe: noul ansamblu folcloric este al… Regiei de Apă Canal Arad. Şi se numeşte… hai că asta-i tare…: Roua!

Cum ar veni, ce-i trebuia chelului? Tichie de mărgăritar! Deci, după ce apa din judeţul Arad este cea mai scumpă din întreaga ţară, după ce salariile celor de la Regia de Apă Arad sunt cele mai mari din România, după ce canalizarea pentru apă menajeră a municipiului Arad se confundă în mod profund ilegal cu canalizarea pentru apă pluvială, după ce s-au îngropat milioane de euro în lucrări de canalizare şi alimentare cu apă tot mai murdară, după ce Regia de Apă Canal a devenit locul de pripas şi de sinecură al pupincuriştilor primarului Aradului, după ce rata avariilor majore la reţeaua îmbătrânită de apă-canal a Aradului depăşeşte cu mult rata investiţiilor majore în dezvoltarea aceleiaşi reţele, după ce Regia de Apă Canal Arad a susţinut financiar patru partide, uf, staţi să respir, ce ne trebuia nouă? Dar vouă? O rouă! Adică un ansamblu folcloric, care să mai spele ruşinea Regiei cu alţi bani. Sau să spele bani din ruşinea Regiei. Sau să spele Regia de nişte bani ruşinoşi. Şi aşa mai departe.

Tre’ să recunoaşteţi că dacă plouă, vine după aia o rouă… de te trec toate apele şi te ia cu transpiraţii reci. Eu la bani mă gândesc, că aşa-i în folclor: se aruncă cu bani în muzicanţi! Fără număr, fără număr!

Acest articol este un pamflet și ar cam trebui tratat ca atare!