Autointitulați drept o „trupă bucal-instrumentală”,  simpaticii membri ai duetului Blue Monday au cucerit publicul din Boeme Cafe, în cele două seri în care au susținut concerte, invitați fiind în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Clasic. Povestea lui Daniel Ignat și Andy Roll și cum au ajuns ei să cânte la Arad e atât de întortocheată și amuzantă, încât Special Arad a vrut să afle mai multe și i-a abordat după finalul concertului de duminică seară.

Un orădean și un făgărășan s-au întâlnit la București, au concertat la Festivalul Tineretului din Piatra Neamț, unde au fost „descoperiți” de către Bogdan Costea, managerul Teatrului din Arad, care i-a invitat, îndată, să (în)cânte și publicul arădean. 

Special Arad: Cum ați ajuns să cântați împreună? 

Daniel: Ne-am cunoscut într-un club. Eu cântam, el era la sonorizare. M-a auzit, ne-am cunoscut și am zis, hai, că putem să facem ceva împreună. Asta era în urmă cu doi ani, un an jumate…

Andy: Treaba e puțin altfel. Trebuia să fie o prezentare la o firmă care produce echipamente de sonorizare. Trupa care trebuia să cânte nu a mai venit. Și atunci am zis „Hai, Daniel” și am cântat și am avut un succes major în clubul acela, din Făgăraș. Și atunci am zis să cântăm și la București, că încă le plac oamenilor cântecele astea.

Daniel: Și atunci am chemat un prieten care are un pub în centrul istoric, am bătut palma și de acolo am cântat în zeci de puburi și festivaluri, cum e și Festivalul Tineretului de la Piatra Neamț. Acolo ne-a cunoscut și Bogdan Costea. Am cântat doisprezece zile încontinuu. Directorul teatrului, Liviu Timuș, ne auzise inițial cântând într-un club în București și așa ne-a chemat acolo.

Special Arad: Și n-a fost greu să cântați atâtea zile încontinuu?

Andy: N-a fost o provocare. Din câte ați observat, noi ne distrăm foarte mult. Suntem ca și cum ne-am strânge între prieteni acasă, luăm chitara și cântăm.

Special Arad: De unde v-a venit ideea să combinați melodiile cu poante oarecum „teatrale”? Aveți experiență în teatru, sau e doar ceva natural?

Andy: Pur și simplu. Din prietenie, din pasiune pentru muzică, din normalitate, din modestie…

Daniel: E caternincă… Ăsta e felul nostru de a fi. I-am mai zice și inconștiență. Și cum noi am stat în față, la rând, atunci când s-a împărțit inconștiența… Am prins-o cu succes.

Special Arad: Înainte să cântați împreună coveruri, ați cântat și separat… Ce anume ați „produs”?

Andy (râzând): Muzică. A fost o perioadă de rock simfonic, cu Rock Filarmonica de la Oradea, unde am luat piese de la Beatles, Abba, Elvis și le-am adaptat să fie simfonice. Asta se întâmpla în anii ’90. După care am cântat într-o trupă de metal progresiv, după care am trecut pe jazz. Deci am trecut prin toate stilurile…

Special Arad: Și în care stil vă regăsiți cel mai bine?

Daniel: Nu avem un stil preferat.

Special Arad: Ce credeți că face o melodie să fie nemuritoare?

Daniel: Onestitatea. Pe vremea în care se făceau piesele astea, ei pur și simplu erau cum erau, și cântau cum erau… Se imprima. Toată lumea cânta împreună, nu exista digitalul. Nu exista așa tehnologie. Era feelingul real.

Special Arad: Credeți că în ziua de azi mai există muzicieni care vor lăsa un asemenea impact pentru generațiile următoare, așa cum au lăsat cei care au compus piesele pe care le-ați ales pentru concert?

Daniel: Din păcate nu.

Special Arad: De ce?

Daniel: Nici nu știu. E o învălmășeală în muzica de astăzi, un talmeș-balmeș.

Andy: Acum e totuși mai bie. Dar prin 2011 era evul mediu al muzicii. Adică era îndobitocire în masă.

Daniel: Îmi pare rău, dar trebuie să aduc aminte și de nefericitul eveniment de la Colectiv și îmi pare foarte rău că în momente din astea urâte, muzica rock se mai aude puțin. Că doar așa, cineva mai vorbește despre cuvântul ăsta „rock” pe la televizor, pe la radio. Îmi pare foarte rău. Și îmi pare foarte rău și pentru colegii noștri, prietenii noștri care s-au dus acolo. Este… trist.

Special Arad: Să ne îndreptăm către un subiect mai plăcut: cum vi s-a părut la Arad?

Daniel: A fost excelent! Sunt niște oameni atât de frumoși. Asta povesteam cu Andy, e foarte ușor să cânți atunci când oamenii sunt prieteni cu tine. Și asta încercăm noi să facem peste tot pe unde mergem, dar aici am simțit un vibe deosebit de prietenos. Și aplauzele atât de sincere. A fost foarte frumos!

Special Arad: Ce planuri aveți pe viitor?

Daniel (râzând): Să trăim!

Andy: Eu pregătesc un disc solo. Am deja muzica făcută. Albumul va aborda mai multe stiluri muzicale, de la muzică electronică, la soul, blues, funk, reggae.

Daniel: E o „amestecătură” frumoasă. Armonioasă. Eu i-am ascultat piesele. Am și lucrat împreună.

Special Arad: Când va fi lansat?

Andy: Nu știu exact. Deocamdată e doar în lucru. Va fi gata cândva anul viitor, prin toamnă. La prima piesă pe care o voi lansa drept single, ce se numește „Nu-mi pasă”, voi începe shooting-ul pentru clip în ianuarie și va fi ceva foarte funny. Am inventat un dans dansat cu oameni cu burtă!

Daniel: Nu mai zi mai mult, gata!

Andy: Atât mai vreau să zic că e o declarație de dragoste, dar făcută în stil nou, original.