Am ajuns la articolul numărul 18 din seria „Cu un ochi pe Moise”. Am ajuns obosiți, sătui, dezamăgiți și dezgustați, dar nicidecum suprinși. Încă din primul articol spuneam că suntem neîncrezători în proiectul de la Moise: „Administrația locală ne-a mai promis lucruri în trecut, indiferent că vorbim de fostul primar sau cel actual, dar multe dintre promisiuni au fost neîndeplinite”, iar exemplele sunt la îndemâna oricui. La câteva săptămâni distanță însă se părea că ne vom înșela, lucrările luând avânt, iar ceea ce părea a fi utopic se transforma în ceva concret: terenul va fi predat la timp, un lucru văzut destul de rar prin părțile acestea.

Însă ne-am îmbătat cu apă rece, iar peste terenul de la Moise s-a așternut uitarea, dar și declarații contradictorii. Mai ales de la Primărie.

La ședița CLM de ieri, fiind interpelat de un consilier, Călin Bibarț a dat o explicație…să-i spunem marca înregistrată:

Dorian Curcanu, consilier municipal: „În legătură cu terenul de sport de la Moise Nicoară. Care este situația lui în momentul de față?”

Călin Bibarț, primarul municipiului Arad: „Așteptăm documentele de la firmă pentru a putea face recepția. Noi suntem cei care trebuie să plătim, nu am avut nici o grabă dacă ei nu și le fac la timp și corespunzător. Au întârziat în prima fază cu montarea toaletei, după aceea cu punerea ei în funcțiune și pe cale de consecință nici noi nu le-am semnat încă recepția finală. Se va realiza în următoarele săptămâni, poate Direcția Tehnică vă poate spune mai concret, dar nu îi văd aici în sală. Nu e nici o problemă, și așa e o perioadă de an mai puțin favorabilă sportului  afară și noi am mai făcut economie la bani. Nu i-am mai dat în decembrie, cum îi aveam prognozați”.

Afară nu e vreme de sport, zice el… în urmă cu 11 zile, apărea articolul Au aruncat cu praf în „Cu un ochi pe Moise”. Cu trei luni de întârziere bifate, ne îndreptăm către un nou eșec al administrației, unde mai mulți copii erau pe teren. Aproape zi de zi îi vedem, cel mai mult la baschet sau fotbal. Probabil se ascund de restul lumii de îi vedem doar noi.

Cum mai exact s-a făcut economie la bani, nu înțelegem. Banii aceia tot vor trebui dați.

Am luat legătura și cu șeful de șantier care ne-a spus că: „E o chestie de birocrație de la ei. Nu mi-au plătit ultima factură de 600 000 de RON. Ei trebuie să facă o plată și apoi vine ISCT cu o adeverință. Ei (primăria) nu au făcut nici o comisie de recepție până acum, ei sunt beneficiarii…”

Viceprimarul Ilie Cheșa susține declarația primarului: „Noi avem să le dăm o sumă de bani , nu știu exact cât. Ei mai trebuie să ne pună la dispoziție toaleta și să ne predea actele. Apoi se face predarea, cam într-o lună”.

Credem că este primul exemplu al administrației locale când „dă pe-afară” cu respectarea legislației la literă.

Astfel, terenul de sport a ajuns întocmai ca o damă de companie pentru aleșii locali, devenind un subiect de interes/ rond/postare/comunicat de presă exact cât să le atragă niște voturi. Când încep problemele, o lasă la primul colț de stradă mai întunecos, ca să nu îi vadă lumea și să-i umple de rușine.

Dacă tot suntem la capitolul „recepții”, doar o amintire din trecutul nu prea îndepărtat, una care stă în spatele Primăriei: pasarela peste Mureș, deși avea în proiect un lift destinat persoanelor cu dizabilități nu a funcționat niciodată. În ciuda eforturilor jurnalistice de a semnala problema (pe parcursul a șapte ani de zile), nici acum nu s-a rezolvat.

P.S. Lipsa de comunicare a Primăriei în ceea ce privește proiectele întârziate este strict de natură politică, să nu credeți altceva. Există un tipar, un dublu standard dacă doriți, pe care orice arădean trebuie să-l ia în considerare când se duce la vot:

Când este vina constructorului, aleșii locali apar pe rețelele de socializare „tunând și fulgerând”, dând ultimatumuri să remedieze problema cât mai urgent, altfel e de rău (exemple sunt cu duiumul: readucerea asfaltului la forma inițială când se introduc cabluri sub pământ, podul Decebal etc.). Când o parte din vină aparține și cuiva din Primărie, se tace mâlc. Nu se mai fac ronduri de seară, nu se mai postează pe facebook, nu se mai trimit comunicate de presă.

P.S. Vom reveni pe marginea acestui subiect, săptămâna viitoare, când se va mai încălzi afară