Președintele Consiliului Județean Arad, Iustin Cionca a identificat din prima, cum se spune, una dintre problemele ne-medicale care au dus la protestul medicilor (amănunte aici): comunicarea. Mai exact, lipsa comunicării, de care, în opinia președintelui CJA, se face vinovată conducerea Spitalului județean (vedeți aici). Și are dreptate, cel puțin parțial. Conducerea Spitalului nu comunică decât atunci când nu mai are altă scăpare, de parcă ar avea noduri în gât. Cel puțin, spre exterior. În interior, nu știm, singura mărturie fiind a medicilor protestatari. Doar că nu numai conducerea a procedat așa, ci și medicii, și chiar președintele Cionca. Să le luăm pe rând.

Comunicarea asta „cu nodul în gât”, după modelul „brevetat” de toate instituțiile politizate, adică, publice, înseamnă fie că nu au ce să comunice, fie că nu știu să comunice, fie că se tem să comunice sau vor să ascundă adevărul….

Prima ipoteză pică din start. Dovada este chiar protestul medicilor, dar nu este singura. În mai bine de un an de pandemie un spital județean, medicii ori instituția care le finanțează activitatea ar avea ce să transmită oamenilor, tot mai speriați de pandemie și tot mai nemulțumiți de calitatea serviciilor medicale prestate. Și, mai ales de datele controversate, împinse spre ne-credibilitate, rostogolite sec dinspre sistemul medical. Sigur, cetățenii – care plătesc serviciile medicale, să fim bine înțeleși! – au fost interesați de achiziționarea aparaturii necesare investigațiilor pentru COVID-19, dar în egală măsură ar fi fost interesați de nu se resuscitează bolnavii de Covid sau și de insistența cu care un reputat medic (protestatar) dorea achiziționarea încă unui aparat pentru alte investigații (cardiologice). Deci, nu UNUI aparat, ci a ÎNCĂ UNUIA. Dar mai bine să nu vorbim de funie în casa spânzuratului pentru că achizițiile în sistemul sanitar reprezintă un subiect atât de fierbinte încât, atunci când va exploda (și mult nu mai poate dura!) va genera o undă de șoc teribilă, nu doar în sistemul sanitar.

Și cea de-a doua ipoteză pică, cel puțin în cazul Spitalului județean. Nu are importanță că managerul sau directorii nu știu să comunice, de vreme ce instituția are drept purtător de cuvânt unul dintre bunii comunicatori ai Aradului (spre deosebire de alte instituții publice arădene care își plătesc degeaba purtătorii de cuvânt). Conducătorii neștiutori aveau cu cine se consulta pentru comunicare. Ba chiar și medicii nemulțumiți ar fi avut de la cine învăța să comunice. Pentru că, nu-i așa?, ar fi avut ce comunica dacă ar fi vrut. Poate și despre atitudinea conducerii, poate și despre sporuri, dar mai ales despre nemulțumirile cetățenilor. Cu tot respectul pentru efortul depus mai ales în ultimul an și jumătate de întreg corpul medical, nu doar de medici, nemulțumirile oamenilor, exprimate în fel și chip și pe diverse teme au prioritate în fața orgoliului sau sensibilității unor medici. Indiferent cât de pregătiți sau de faimoși sunt, medicii nu au voie să trateze cu superioară tăcere sau, uneori chiar cu aroganță, nemulțumirile bolnavilor. Să invoci jurământul lui Hippocrate atunci când conducerea nu te tratează cu respectul cuvenit sau atunci când „nu este vorba de 165 de lei” ci de felul în care a fost luată decizia de tăiere a sporului (deci, tot de bani este vorba), dar să uiți de jurământ atunci când bolnavii sau aparținătorii sunt nemulțumiți, este, așa, o lipsă de… comunicare.

Interesant este că după ce le-a ajuns „cuțitul la os”, au început să comunice. De ce n-au făcut-o de la început? De ce au lăsat problemele să se acumuleze și să se acutizeze pentru a redacta o scrisoare deschisă? De ce nu au făcut la fel și atunci când au fost acuzați de câte-n lună și stele? De ce nu spun nimic despre achiziții? Nu se știe.  Poate se tem și ei, ca și cei din conducere, zicem noi, mai mult ca să facem trecerea la cea de-a treia ipoteză: teama.

Chiar așa: de ce se tem conducătorii instituțiilor mai mult? De șefi sau de adevăr? Sau și de una, și de alta? E clar că un manager sau cum s-o fi numind conducătorul instituției publice care se teme să comunice sincer, nu este stăpân pe „meseria” sa. Altfel de ce s-ar teme? Vorbesc de cei cinstiți, nu de cei care ascund adevărul din interes. Iar teama lor (desigur, alături de alte… „calități”) slăbesc nu doar conducătorul, ci și instituția. Cu largul ajutor al celui sau celor de care se tem managerii. Și, ca să fie mai clar despre ce este vorba, să revenim la președintele CJA, Iustin Cionca. Nici acum, după atâtea zile de la declanșarea protestului spontan al celor 50 de medici, nu am înțeles ce treabă au avut protestatarii cu președintele Consiliului Județean? De ce s-au dus la dumnealui ca la un tătuc de pe vremea când acesta se numea prim secretar? Sigur, poate nu cunoaștem noi dedesubturile contractului de management sau ale fișei postului de manager al Spitalului județean, dar este greu de crezut că președintele CJA este cel care administrează fondurile spitalului sau decide cum să acorde sporurile. Și-atunci? Posibil să fi fost derutați de prea marea implicare a CJA și a președintelui Cionca în problemele „județeanului”, mai ales în ultimul an și jumătate. Că se aducea aparatură, că se schimba structura secțiilor spitalului, că se zugrăvea prin saloane sau se aduceau paturi, cel care scotea surlele și trâmbițele era președintele Cionca, de am ajuns să credem că Spitalul județean este un fel de Direcție a CJA, fără personalitate juridică. E drept, președintele nu a fost întrebat despre eliminarea din ecuație a managerului sau a directorului medical care erau mai îndreptățiți să explice totul, de la oportunitate, la legalitate. Dar, de ce ar fi trebuit să întrebe, la urma urmei? Cunoscându-l de multă vreme, am avut mereu convingerea că președintele CJA este unul dintre cei mai echilibrați politicieni arădeni. Convingere neschimbată până în ziua de azi. Echilibrul comportamental, inclusiv în politică, vine din educație și bun simț. Avându-le în patrimoniul personal, este greu de crezut că Iustin Cionca nu știe că, amestecându-se în atribuțiile conducătorilor instituțiilor subordonate, le slăbește acestora autoritatea și, totodată, slăbește instituțiile, le reduce la nivel de anexă, de butonieră. Ceea ce, iată, s-a întâmplat la „județean” cu managerul și cu „județeanul” în sine. Păi, ce să înțeleagă medicii și arădenii când conducerea Spitalului județean spune că reducerea sporurilor pentru gărzi a fost o măsură prin care s-a dorit încurajarea medicilor să intre în zonele roșii (Covid), iar președintele CJA le spune protestatarilor că… nu sunt bani? Cine conduce, de fapt, Spitalul județean?

Probabil, Iustin Cionca a stat prea mult în ultima vreme în preajma pupilului său din Pecica și s-a molipsit. Că ăla micu’  nu lasă nimic să funcționeze fără știrea și acceptul lui, de la juridic, la contabilitate, asistență socială, poliție locală, programul și repartizarea cosașilor, biletele de voie, casierie, agricol, urbanism etc. Bine, la ăl mic totul e de înțeles: are de administrat multe imobile prin Pecica și l-ar încurca instituțiile libere. Pentru că s-ar afla multe… Și cine să-l oprească? În Pecica nimeni nu mișcă în front, iar Aradul pare complet dezinteresat de micuțul din Pecica. Iar el știe asta, și profită. Poate într-o bună zi își va numi Dacia personală, 1300, în Consiliul local. Cu drept de vot. Poate doar așa se va apleca cineva spre el, să-l potolească.

Ei, despre Iustin Cionca nu putem spune așa ceva. Dar de la el așteptăm să spună tare și răspicat, să se audă și în Pecica: lăsați oamenii să lucreze și instituțiile să funcționeze! Sau să înceapă de la Pecica, cu pupilul său scăpat de sub orice control. Desigur, după ce va fi terminat povestea cu protestul medicilor, dacă tot și-a luat pe cap problema asta.

Din păcate, nu se va întâmpla așa ceva. Nici Iustin Cionca și nici vreun alt politician nu va suna adunarea pentru intrarea în normalitate, managerii vor fi în continuare numiți dintre cei obedienți, primarii își vor numi secretarele în posturi bine plătite din bani publici, după cum vor voi mușchiuleții lor de ordonatori ai banilor publici, medicii se vor întoarce în cabinete și spitale, vor face și gărzi neplătite la o adică, dacă nu se va închide robinetul cu achiziții, pacienții vor sta cu orele așteptând să le fie alinate durerile… Și, din când în când, câte un președinte de Consiliu județean va certa pe cineva pentru lipsă de comunicare, un fel de a ne transmite mesajul subliminal al celor ce ne decid zilnic soarta: v-am făcut, v-am tras-o încă o dată!

Ăstimp, Jurământul lui Hippocrate va rămâne o inutilitate emoționantă pentru viitorii medici. Aproape la fel ca al politicienilor victorioși în alegeri. Iar liberalii își vor alege viitorul președinte…