Horia Medeleanu: Basarabia – o rană nevindecată (I)

    de Horia Medeleanu | 1 noiembrie 2015, 1:36 PM | Opinii | Recomandările editorilor

    0

    Întâi de toate, Basarabia nu e… Basarabia! Să ne lămurim, în anul 1812, prin pacea de la București, survenită în urma războiului ruso-turc (1806-1812), țarul Alexandru I a anexat teritoriul dintre Prut și Nistru, la întinsul său imperiu. Dar de ce am folosit termenul „teritoriu” în locul celui de Basarabia? Într-un articol din ziarul „Timpul”, Eminescu precizează: „Nu întregul ținut dintre Prut și Nistru este Basarabia, ci numai o fâșie spre sud, hotărâtă și mică, așa cum ne-o arată Domotrie Cantemir în «Descriptio Moldaviae»”. Ea cuprindea județele Ismail, Chilia și Cetatea Albă, în plus Bugeacul, locuit de tătari, „cu învoirea domnilor moldoveni”, spune Eminescu. Și tot el pune „punctul pe i”: „…tot ce-i deasupra (n.red. adică spre nord), e Moldovă curată, răsbotezată de ruși de la 1812 încoace”. Ce au făcut rușii? Au extins termenul de „Basarabia” asupra întregului teritoriu dinspre Prut și Nistru, pentru a nu se face o confuzie între Moldova răpită și cea rămasă autonomă și vasală turcilor.

    Dar de ce s-au numit „Basarabia” acele părți din sudul Moldovei, dinspre Prut și Nistru? Simplu, fiindcă ele au aparținut lui Basarab I, Domnul Valahiei și urmașilor săi, spre sfârșitul secolului al XIV-lea. Într-un alt articol din ziarul „Timpul” (din 1 martie 1878), Eminescu are o adevărată explozie temperamentală împotriva rușilor: „însuși numele Basarabia țipă sub condeiele rusești, căci Basarabia nu înseamnă decât țara basarabilor, precum Rusia înseamnă țara rușilor.”

    Dar, în anul 1856, în urma Războiului Crimeei (1853-1856), prin Tratatul de la Paris, Marile Puteri au obligat Rusia să predea Moldovei sudul Basarabiei (adică Basarabia „istorică”!), îndepărtând astfel marea putere de la răsărit de gurile Dunării. Conform „dreptului internațional”, fluviul aparținea întregii Europe.

    Dar încheierea războiului ruso-română-turc, din 1877, „bunii” noștri aliați și „frați pravoslavnici”  impun retrocedarea celor trei județe din sudul Basarabiei. Așa au răsplătit rușii faptele noastre de eroism de la Plevna, Grivița și Smârdan…

    După un veac de stăpânire rusească s-a întâmplat o minune. În 27 martie 1918, într-o Mare Adunare Națională de la Chișinău, „Sfatul Țării”, organul reprezentativ ales, printr-o „Proclamație ” solemnă declară: „de azi înainte și pentru totdeauna, Unirea Basarabiei cu Mama sa România”. Din nefericire, acest „totdeauna” a durat doar 22 de ani. În urma unui „Ultimatum” al lui Stalin, Basarabia a devenit republică sovietică.

    Cumplit destin care i-a marcat profund pe basarabeni! Au fost moldovenii lui Ștefan cel Mare, basarabenii țarilor ruși, basarabenii românilor, cetățeni sovietici și, în sfârșit, au redevenit moldovenii lui Ștefan cel Mare și Sfânt, dar de ce nu români ca noi toți? De ce au uitat „Proclamația” din 27 martie 1918?

    (va urma)

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    2 + 3 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.