ExclusivArsenie Boca – la al cărui mormânt merg anual sute de mii de pelerini – și-a petrecut tinerețile într-un cartier al Aradului!

    de Lucian Dănilă | 14 ianuarie 2015, 9:37 PM | Recomandările editorilor | Știri Arad

    7

    Locurile copilăriei sunt sfinte pentru majoritatea dintre noi, dar când afli că o mare personalitate și-a petrecut, și ea, tinerețile în același loc, parcă totul are o altă dimensiune. Deși foarte puțini știu, unul dintre cei mai mari duhovnici ai României și-a petrecut vacanțele în cartierul arădean Sânicolaul Mic.

    Arsenie Boca, sfântul Ardealului – cum este numit chiar și în câteva articole de specialitate, deși nu a fost canonizat – și-a petrecut vacanțele tinereții în Sânicolaul Mic. Acolo au locuit bunicii lui din partea mamei, familia Popa Gligor și Pășcuța. „Arsenie Boca venea aici în vacanțe când era student la Sibiu”, ne face cunoscut părintele Gheorghe Gligor, preot paroh al parohiei Arad-Sânicolaul Mic.

    „Deși nu a fost canonizat, el a fost «canonizat» de popor. Sunt zile în care la Mănăstirea Prislop, locul unde este înmormântat părintele Arsenie Boca, merg peste zece mii de oameni. Scrierile sale au o acuratețe și o profunzime fantastică”, a spus părintele Gligor despre Arsenie Boca. Casa în care au locuit bunicii marelui duhovnic se află pe strada Ștefan Zarie (fostă Tractorul Roșu), la numărul 61.

    „Au venit aici, ca și coloniști, după Primul Război Mondial. Bunicii lui s-au născut în satul Troaș, comuna Săvârșin (din punct de vedere parohial, sub administrația Lipovei). Erau destul de înstăriți, spun oamenii, nu erau chiaburi, dar erau peste medie”, a continuat preotul din parohia Sânicolaul Mic. Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vața de Sus, Hunedoara – d. 28 noiembrie 1989, Sinaia), părinte ieromonah, teolog și artist plastic (muralist), a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalității sale veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate.

    A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 Km de București). Este considerat de către unii din ucenicii săi ca fiind cel mai mare duhovnic român al secolului XX.

    A fost recunoscut după o fotografie

    Cum s-a aflat că Arsenie Boca a petrecut vacanțele la Sânicolaul Mic? De la o vecină a bunicilor acestuia. Doamna Catița a văzut o fotografie cu Arsenie Boca adusă de la Mănăstirea Prislop de nepotul ei, Cătălin. „Ăsta e Zian”, i-a spus ea părintelui Gligor (Zian era numele său primit de la părinți, iar Arsenie a devenit când s-a călugărit). 

    Părintele a rămas fără cuvinte preț câteva secunde, după care doamna Catița a continuat povestea: „stătea aici pe stradă mai jos, în casa aia mai mică. Trecea și pe la noi când venea aici în vacanțe. Umbla cu o cămașă albă. Era frumos, cu ochi albaștri”.

    Părintele Gligor spune că nu are date care să vorbească despre legătura tânărului Zian cu biserica din cartier, dar cu siguranță a participat la slujbă. „Știu că a predicat la Arad în 14-15 august 1947, dar nu știu unde. Poate la mănăstirea Bodrog, sau poate la Mănăstirea Gai”, a continuat părintele.

    Coincidențe între părintele Gligor și Arsenie Boca

    „Se spune că nimic nu este întâmplător”, spune părintele Gligor, care este născut în aceeași dată cu marele duhovnic, 29 septembrie. Mai mult, bunicul părintelui Arsenie Boca se numea Popa Gligor, așa cum este cunoscut acum părintele în cartier, popa (în sensul de părintele) Gligor. Actualmente, casa în care își petrecea Arsenie Boca vacanțele arată la fel ca și în acea perioadă, nefiind modificată foarte mult, iar familia care locuiește în ea se numește – interesant – tot Popa, fără a fi vreo legătură de rudenie între ei. Popa Gligor, bunicul lui Arsenie, a trecut la cele veșnice în anul 1940, la data de 14 martie, la vârsta de 68 de ani. Pășcuța Popa, bunica duhovnicului, s-a mutat la Domnul în anul 1955, la frumoasa vârstă de 85 de ani, la data de 6 octombrie.

    Episcopul românilor din Serbia, Preasfințitul Daniil de la Vrsec, care a fost un ucenic al părintelui Arsenie Boca, spune că în urma vânzării casei bunicilor din Sânicolaul Mic și a celei în care s-a născut duhovnicul, în Vața de Sus (jud. Hunedoara), cu acei bani a construit casa din deal, cum este denumită casa în care a locuit la Mănăstirea Prislop”, spune părintele Gligor.

    A „evadat”, la moartea mamei sale, din închisoare

    Este foarte cunoscută întâmplarea de la moartea mamei sale. A cerut permisie conducerii închisorii în care se afla pentru a participa la slujba înmormântării mamei sale. El a cerut permisa încă dinainte de moartea acesteia, moarte pe care a prevestit-o, la fel cum și-a prevestit data propriei morți. Nu i s-a aprobat permisia, iar în ziua înmormântării a „evadat” timp de trei ore, deși acest lucru părea a fi imposibil datorită măsurilor de siguranță.

    Mai mult, sunt martori care spun că participat la înmormântare, deși în timp de doar trei ore cât a lipsit din închisoare conform mărturiilor gardienilor, părintele Arsenie nu putea nici măcar să ajungă la locul slujbei. Închis de mai multe ori, duhovnicul Arsenie Boca a fost toată viața urmărit de Securitatea comunistă, murind cu câteva zile înainte de Revoluția din 1989. De-a lungul vieții, părintele Arsenie a vindecat mai mulți credincioși de diferite boli având darul să spună, încă de la prima vedere, trecutul, prezentul și viitorul celui pe care îl avea în față.

    Pentru toate acestea, mulțimea credincioșilor care merg în pelerinaj la Mănăstirea Prislop, la mormântul lui Arsenie Boca, nădăjduiesc ca în viitorul cât mai apropiat ierarhia Bisericii Ortodoxe Române să înceapă procedurile de canonizare a celui care este văzut ca un sfânt al Ardealului, către care își îndreaptă rugăciunile pentru mijlocirea dobândirii mântuirii sufletelor și așezarea acestora în Veșnicia Veșniciilor, alături de toți cei bine plăcuți lui Dumnezeu.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Biserica recunoaste si canonizeaza ca Sfinti oameni care, dupa moarte se pot recunoaste dupa anumite semne. Cel mai important semn al sfinteniei este considerata ne-stricaciunea trupului dupa moarte. Dar, pentru ca acest semn sa fie dovada sfinteniei, trebuie sa fie insotit neconditionat de darul savarsirii minunilor. Biserica nu a considerat ca descoperirea trupului neputrezit este in mod obligatoriu semn al sfinteniei, deoarece acest lucru poate fi si dovada unor pacate grele. De aceea, ea a randuit rugaciuni si dezlegari pentru cei trecuti la cele vesnice. in spatiul romanesc, pe langa pomenirile savarsite la soroacele stabilite de Biserica, s-a obisnuit deshumarea la sapte ani dupa deces, cand se fac dezlegari, mai ales daca se constata pastrarea ramasitelor pamantesti nedescompuse. Pentru a verifica sfintenia unei persoane, Biserica a randuit ca atunci cand se descopera ramasite placut mirositoare sa se faca si 40 de Sfinte Liturghii, pentru ca Dumnezeu sa descopere prin aceasta lucrarea Sa. Parintele profesor Liviu Stan considera ca unde lipsesc aceste conditii pe care Biserica le-a urmarit atunci cand a facut canonizarea cuiva nu poate fi vorba de sfinte moaste.In cazul Parintelui Arsenie Boca a lipsit exact ultimul semn al sfintenei.La deshumare, trupul i-a fost putrezit in totaliate si mormantul era mirositor.Intr-adevar chiar si Biserica Ortodoxa il asimileaza neoficial sfintilor pt ca, celelalte semne ale sfinteniei i se pot atribui: viata/moartea martirica; marturisirea credintei; apararea dreptei credinte; savarsirea minunilor; viata sfanta.Deci, la rigoare, Arsenie Boca nu este sfant.

      0 voturi
      +1
      -1
    2. Părintele Arsenie Boca s-a născut pentru sfințenie, s-a sfințit pe sine întru mucenicia închisorilor și prigonirii continue și a sfințit toate sufletele care i-au cerut ajutorul spiritual. Prin plecarea sa în fericirea cerească a sfințit și spațiul în care a viețuit. Arsenie a ars până în ultima clipă a vieții sale – de credință și pentru credință. Cu această flacără de nestins a pătruns în întunericul sufletelor celor care l-au cunoscut dar mai ales ACUM – în acele suflete care nu l-au cunoscut dar cred fără clintire în sfințenia sa. Pentru a fi numit sfânt nu este nevoie de dovada neputrezirii trupului. Calendarul bisericesc este plin de sfinți a căror pomenire se face zilnic – deși trupurile lor s-au dat țărânei. Toți martirii închisorilor sunt numiți sfinți. App, Ștefan cel Mare este numit și ”sfânt” de către biserica ortodoxă. Evident că din trup nu au mai rămas după o jumătate de mileniu decât niște oase ( nicidecum moaște). Nu așa se pune problema când un Om de talia lui BOCA practică sfințenia clipă de clipă, lucrează lejer cu minunile frământându-le în aluatul sufletului care i-a cerut și îi cere – iată, o lume întreagă ajutorul. Nici Papa Ioan Paul al II-lea nu a dovedit decât că respectă hotărârea Domnului: din țărână ai fost luat în țărână te vei întoarce”. Și a fost canonizat pt câteva minuni petrecute după moartea sa.
      Faptele din timpul vieții, învățăturile sădite în suflete, minunile necontenite ce nu știu de moarte – acestea sunt dovezile sfințeniei Părintelui Arsenie Boca.
      Arsenie Boca va intra în curând în calendarul ortodox ca SFÂNT. Unul dintre cei mai puternici sfinți lucrători de suflet ai lumii.

      +2 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    8 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.