Cimitire năpădite de buruieni, cruci înghițite de iarbă și terenul de baschet de pe Mărului, cu probleme încă din „fașă”.

Aradul își arată din nou fața pe care nimeni nu vrea să o filmeze: în cimitirul „Pomenirea” – nume parcă predestinat, pentru că-l pomenim în fiecare an la cât de jalnic arată –, iarba și bălăriile sunt mai înalte decât crucile, mormintele abia se mai zăresc sub stratul gros de nepăsare.

O imagine dezolantă pentru rudele celor care se odihnesc acolo, dar și pentru oricine mai are un dram de respect față de memoria celor plecați pe lumea cealaltă.

Cimitirele ne arată nu doar nepăsarea față de cei plecați, ci și disprețul față de cei rămași.

„Nu se mai poate intra, printre cruci, iarba ajunge până la piept, totul în jur cât vezi cu ochii, numai buruieni. Ne e rușine să mai venim”, spune un arădean, vizibil revoltat, în timp ce rupea buruienile din jurul unor locuri de veci – vândute sau nu –, oricum, în ambele cazuri nicidecum nu era obligația lui să le curețe.

„Să vii să aprinzi o lumânare, sau să fii din alt oraș venit la mormântul unei rude din Arad și să trebuiască să te lupți cu iarba de un metru, cu tufe de mărăcini și cu gunoaiele rămase printre morminte… este umilitor”, spune o timișoreancă venită la cimitirul „Pomenirea” la înmormântarea unei rude – unde, culmea ironiei, era prezent și Florin Mariș, șeful de la Gospodărirea Comunală –, care probabil s-a rușinat și el când a văzut reacția femeii.

Umilitor pentru noi, pentru orașul Arad, pentru tot ce înseamnă respect.

Nici la capitolul investiții nu stăm mai bine.

Unul dintre terenurile de sport de pe strada Mărului, inaugurate cu surle și trâmbițe, are deja imperfecțiuni vizibile.

Deteriorarea suprafeței terenului de baschet – care ar fi trebuit să arate impecabil – pare a fi cauzată de uzură care a dus la desprinderea stratului superior. Din imagini se poate observa materialul sintetic – desprins deja pe mai multe porțiuni – ca fiind de o calitate slabă.

Nici gardul care împrejmuiește terenul n-a „scăpat” și a fost rupt în anumite locuri.

Un proiect care ar fi trebuit să fie „mândria orașului” începe să semene tot mai mult cu o lucrare făcută după tiparul „se poate și așa” și lăsată de izbeliște.

Lipsa unor spații cu umbră din zona terenurilor este un alt aspect al nemulțumirii arădenilor.

În timp ce pe rețelele sociale sunt promovate, la „Rondul de zi” al primarului, doar imagini „frumoase”, realitatea de pe teren, a „rondului de zi” al nostru, fie că vorbim de cimitire sau de investițiile noi, este una care doare: neglijență, improvizație, lipsă de respect, indolență sau pur și simplu NEPĂSARE.