Arad Still Rocks: Fabrica de spirt – „astronauții mecanici” Shmirghel, Locco, Dodi și Noni exersează aselenizarea pe valul Rock-ului

    de [email protected] | 8 august 2020, 11:29 AM | Interviuri | Music | Topic special

    0

    A început ca un label hip-hop arădean și a devenit numele unei trupe psychedelic-rock experimental… sau cam pe acolo. De fapt, stilul exact este deocamdată un mister și pentru ei. În formula actuală – Shmirghel, Locco, Dodi și Noni – există abia de anul trecut, din toamnă, dar rădăcinile trupei (și a brand-ului muzical „Fabrica de spirt”) merg înapoi în timp până în 2013. Iar numele trupei nu face întâmplător referire la (fosta) Fabrică de spirt din cartierul Gai – formația a prins rădăcini chiar acolo. Nu îi grăbește nimeni și nu se grăbesc nici ei să scoată un album sau un videoclip, chiar dacă au câteva piese în lucru. Mai degrabă, Fabrica de spirt experimentează varietatea incomensurabilă a sunetelor și își explorează posibilitățile muzicale, respectiv stilul care îi definește cel mai bine. Băieții învață permanent „trucuri” noi în muzică, în timp ce se deconectează de la cotidian și se lasă pierduți în galaxia muzicii.

    „Arad still rocks” este o serie de interviuri pe care dorim să le facem cu trupele care încă mai cântă rock în oraș, pornind de la ideea că Aradul era cândva considerat un adevărat epicentru al stilului în țară. Și vorbim aici în mod deosebit despre anii ’90 și clubul Rock Only, pe care unii îl știu simplu „Constru”. Ne despart de acea perioadă deja 30 de ani (și o pandemie). Ne-am propus să vă prezentăm trupele rock existente în Arad (obligatoriu – doar cele cu compoziții proprii!), fie că vorbim de trupe vechi care încă activează, fie de trupe „născute” recent, care au ales să nu „migreze” în capitală, ci să pulseze în continuare viață în orașul nostru, prin muzică.

    Pe Noni Groove l-am inclus deja în serialul „Arad Still Rocks” în 2018, pe vremea când cânta singur și a scos și un album. De curând, el s-a alăturat trupei, împreună cu care – din cauza pandemiei – a avut primul concert oficial abia acum o săptămână, pe 31 iulie, în deschiderea concertului aniversar al trupei B-ton. Sau (cum zicea Dodi la microfon, în glumă)… trupa B-ton a cântat în încheierea concertului FABRICA DE SPIRT!

    Special Arad: Să începem cu numele trupei. Evident, inspirat de această locație, unde aveți repetiții. Cum v-ați „nimerit” aici?

    Shmirghel: Am ajuns aici eu cu Presto (n. red. – rapper arădean), prin 2013, am început să facem muzică împreună. Eu făceam beat-uri, el făcea și beat-uri și rap-uia, și făceam muzică în beci la Gabi, în prima fază, apoi a urmat ideea „bă, hai să ne luăm un spațiu, totuși, undeva și să facem chestia asta un picuț mai serios”. Blană! Și am ajuns din vorbă-n vorbă să găsim un spațiu chiar aici (n. red. – sala actuală de repetiții), s-au mai alăturat niște băieți la toată chestia ce aveam noi, pe urmă am scos câteva piese, dar cam puține. Doar rap am făcut din 2013 până… anul trecut, practic. Pe urmă ne-am mutat într-un alt spațiu tot aici, în Fabrica de spirt, într-o altă formulă, l-am avut și pe Zeze (n. red. – tot rapper arădean) cu noi…

    Special Arad: Dar încă nu v-ați numit Fabrica de spirt…

    Shmirghel: Fabrica de spirt era un label, practic, nu era o formație. Fabrica de spirt a devenit când am scos albumul cu Presto și următorul album pe care l-a scos el solo, a ajuns Dodi să cânte cu noi, Dumi (Mihai Dumitrescu) la tobe și Locco la percuție. Era și Simona Bivald cu noi, DJ Muh’Fucka la platane, Zeze, eu, Presto… un crew destul de mare, dar atunci, prima oară când am ieșit pe scenă în formula asta live ne-am întrebat „Bă, cum să se numească chestia asta?” și am zis „Fabrica de Spirt Live”. Asta a fost toată istoria, pe urmă am ajuns să rămânem noi patru.

    Special Arad: Cine la ce instrument cântă acum?

    Noni: Avem două chitări, Shmirghel e la chitară, la armonie, Locco e la tobe, Dodi la „fuckin” bas…

    Dodi: Iar Noni la chitară, djembe, drâmbă, voce și…

    Noni: …și Psychedelic!

    Shmirghel: El îi spice-ul!

    Special Arad: Vă plac băuturile spirtoase? Sau preferați berea, eventual vinul?

    Noni: Măi, eu beau apă cu lămâie.

    Shmirghel: Eu nu beau.

    Locco: Suntem doi care nu beau și doi care mai consumă, ocazional, eu cu Dodi… spirtoase și, mai ales, bere.

    Noni: Noi suntem genul ăla de mechanici care repară mașina la toată lumea, dar mașina noastră e defectă. Adică noi producem „spirtul” ăla, dar noi nu-l consumăm.

    Special Arad: Ați avut în vedere și alte variante pentru numele trupei? Sau a venit de la sine, „Fabrica de spirt”… gata, adjudecat!

    Dodi: Mulți prieteni ne-au recomandat să schimbăm din „Fabrica de spirt” în „Fabrica de SPIRIT”. Asta știu eu să fi fost o variantă.

    Noni: Dar atunci am fi intrat în conflict cu Demiurgul și era aiurea. Că ăla tot produce spirite și atunci ar fi fost o situație de care pe care, drepturi de autor… n-are rost!

    Shmirghel: Când a venit ideea să schimbăm numele trupei era deja prea târziu și aveam oricum deja o istorie în spate, așa că am zis că n-are sens să schimbăm istoria aia. În fond și la urma urmei noi suntem aici, tot în Fabrica de spirt.

    Noni: Aici se nasc piesele, de aici pleacă!

    Special Arad: Voi ați închiriat aici spațiul vostru?

    Locco: Da.

    Shmirghel: Acuma lucrăm să facem rost de 46 de milioane de euro să cumpărăm toată fabrica…

    Noni: Momentan avem 1000 de lei.

    Special Arad: Și vecinii… că mai sunt niște hale închiriate aici…

    Noni: Îi cumpărăm și pe ei!

    Special Arad: Mă refer că nu s-au plâns că faceți gălăgie, că îi deranjați?

    Shmirghel: Nu cred că ne aud, în primul rând, de la manelele care cântă la maxim acolo.

    Noni: Ei cântă la flex, noi cântăm la burghie aici, la drujbe, adică na… toți suntem metal așa.

    Locco: Toți suntem mecanici p-aici!

    Special Arad: Cum v-ați cunoscut? Ați fost prieteni de mult timp sau…? Mă refer mai întâi la prima formulă a trupei, apoi cu Noni.

    Noni: Nu am fost neapărat prieteni. Cu Dodi mă întâlneam la concerte, la Timișoara, la Reflektor. Atunci cântam cu Kramer, încercam să facem ceva, iar Dodi îmi zicea că ei cântă aici și m-a chemat să vin și eu, să jam-uim împreună. Am venit și… instant! N-am mai plecat după aia. Asta anul trecut, în septembrie cândva.

    Special Arad: Și voi, ceilalți, vă știți de mai mult timp?

    Shmirghel: Eu cu Locco stăm în același bloc, de când m-am născut eu. Cu Dodi ne-am cunoscut în 2014-2015, când a venit împreună cu Dumi. Dumi la tobe, iar Dodi a devenit basistul nostru.

    Noni: A venit basul și cu toba mare!

    Special Arad: Ați pornit de la hip-hop, dar cum ați ajuns la stilul actual? Cum definiți, de fapt, stilul vostru de acum?

    Shmirghel: Nu s-a născut neapărat din hip-hop… adică ăsta-i background-ul meu și al lui Locco, dar ceea ce cântăm acum nu mai are neapărat legătură cu ce făceam înainte.

    Noni: Fiecare are background-ul propriu și împreună, uite, facem asta. De exemplu, eu sunt cu psy-trance, ei doi cu hip-hop, Dodi mai mult în zona aia de rock. Ce cântăm acum e ceva „psychedelic-stoner-progressive”… nu știu cum să-i zic…

    Shmirghel: Înainte să vină Noni n-aveam partea asta spicy-psihedelică…

    Dodi: Și era un pic mai electronic. Shmirghel mai folosea Maschine-ul (n. red. – stație de lucru audio, hardware / software dezvoltat de Native Instruments)…

    Noni: Ceea ce nu-i exclus să-l mai folosim!

    Shmirghel: Erau foarte multe lucruri care erau sequenced, adică nu era o muzică foarte naturală, era un sfert făcută pe calculator și restul live, aici.

    Locco: Pentru noi, cum încă învățăm la instrumente, mai mult sau mai puțin, trebuie să fim și creativi și să facem cumva doi în unu, adică exersăm în timp ce facem repetiții, dar în același timp încercăm să scoatem și o creativitate din noi, mă rog, niște idei…

    Noni: Da, fiecare învățăm unul de la altul și creștem împreună.

    Shmirghel: Fiecare cu imput-ul lui, adică de exemplu mie-mi place bucata asta, am putea să facem asta, asta și asta, și atunci vine următorul care poate are o idee la ea și o rostogolește mai departe, ca un bulgăre de zăpadă.

    Special Arad: Pe partea vocală cine era, înainte să vină Noni?

    Shmirghel: Presto, Zeze, Simona Bivald… dar na, asta a fost o altă eră a Fabricii de spirt.

    Special Arad: De la bun început ați pornit cu ideea să aveți compoziții proprii? Sau ați mers pe cover-uri?

    Noni: Nu, cover-uri niciodată! FUCK COVERS!

    Locco: Nici noi, în formula de trei și nici Noni când a cântat singur. Doar tatăl meu tot îmi zicea că el când era tânăr avea și el trupă în Oradea și, pe vremea aia, pe vremea lui Ceaușescu, ei cântau mai mult cover-uri. Reproduceau ce ascultau la radio și așa învățau un pic și la instrumente. El tot asta-mi zicea: „Hai mă, mai cântați ceva de la alții și așa vă mai antrenați!”.

    Special Arad: Și ce piese cântau, de la ce trupe?

    Locco: Era rock. În anii ’70, pe acolo.

    Special Arad: Pe voi ce trupe vă inspiră?

    Noni: Fabrica de spirt în primul rând… și după aia nici nu mai știu alte trupe, voi știți?

    Locco: La mine a devenit Tool, într-un fel, o trupă inspirațională, pentru că băieții ăștia, Dodi cu Shmirghel au avut grijă cumva să ajung la concluzia asta. Îmi ziceau „Bă, a scos Tool un nou album! Na, hai să-l ascultăm!” și eu eram cumva la mijloc, dar nici nu-mi displăcea, cumva am ajuns să-mi placă ce am auzit. De multe ori nici nu rețin trupele ce tot ascultă Dodi, dar cumva e un film nou pentru mine, un teren necunoscut.

    Dodi: Nu vreau să folosesc cuvântul ăsta, dar cumva i-am „combinat” pe Locco și Shmirghel, în sensul că tot băgam aici, la sală, tot felul de trupe de pe YouTube și, până la urmă, una din trupe a fost Tool, de care Shmirghel s-a îndrăgostit mega tare. Ei doi ascultau înainte hip-hop, rap… cumva nu erau pe rock așa…

    Shmirghel: Hip-hop, rap și nu numai!

    Locco: Nu numai, dar eram mai degrabă axați pe muzica negrilor.

    Shmirghel: Bă, oricum… ne-ai făcut o grămadă de recomandări bune! Kyuss, Stoned Jesus, Queens of the Stone Age…

    Dodi: Da, na… nu asta vreau să zic. Alții, poate, nu se adaptau.

    Noni: E un teren nou pe care ne simțim foarte bine, ca și când suntem ceva astronauți pe Lună și „Wow! Ce bine ne simțim aici, uite, e ca acasă!”. În zona mea… pot să zic că m-au inspirat ăia de la Earthless, mai ales solistul, ăla de la chitară (Isaiah Mitchell).

    Locco: Exact cum a spus Noni. Fiecare venim din zone diferite, fiecare cu ceva ce a ascultat și am ajuns aici la punctul ăsta comun, care cumva nu e ce a ascultat nimeni, în afară de Dodi poate. Am ajuns într-un punct să facem un gen de muzică pe care încă nici noi nu știm exact cum să-l denumim.

    Noni: Chiar aș fi curios, să vină cineva și să ne zică ce muzică cântăm. Că uite, dacă ne întreabă oamenii, ce faci?

    Locco: Ții minte, acuma la concert, tipul de la sonorizare a zis că semănăm cu Orchid, o trupă din România? Eu n-am mai auzit de ei până acum și am dat apoi rapid pe YouTube să văd. Acuma… nu știu ce să zic. Cred că el se referea la faptul că nici ei nu au versuri deloc.

    Noni: Dar faza e că-i organic la noi, adică se poate schimba.

    Locco: Oricum, am zis că vrem să facem și cu voce, doar că… momentan, trebuie să scriem și niște versuri.

    Special Arad: Ce aveți în vedere atunci când compuneți o piesă? Aveți un scop clar sau vă lăsați duși de val și improvizați?

    Shmirghel: Improvizăm.

    Noni: Cu valul e cel mai OK!

    Locco: La un moment dat ajungem așa, cumva, ne conectăm toți și ne ies unele chestii pe care nu le-am repetat niciodată. Facem niște break-uri sau schimbăm pe undeva, ca și cum am fi repetat piesa aia de mai multe ori, dar de fapt noi atunci am făcut-o prima oară.

    Noni: Și la concert a fost asta! Vine Shmirghel, le pune pe măsuri și… așa se naște piesa. Dintr-o idee, pur și simplu.

    Locco: În mijlocul unui jam, care sună bine și oarecum pot să-l structurez pe urmă, pornim de acolo…

    Noni: După aia facem patru măsuri aici, opt măsuri acolo, facem un break…

    Shmirghel: Cumva e dificil să recreezi un moment de magie când dai prima oară chestia aia, dar așa funcționăm, așa lucrăm.

    Noni: Cumva îl pui într-un context să înțeleagă toată lumea.

    Special Arad: Câte piese aveți deja înregistrate?

    Noni: Șase!… Ah, întregistrate? Niciuna.

    Shmirghel: Nu, întregistrate n-avem. Avem șase în lucru, în sensul că trebuie să le mai punem un picuț la punct ca să putem să avem pretenția să le înregistrăm. Oricum, nu avem nicio presiune. N-avem un deadline.

    Noni: N-avem un producător care să ne strângă cu ușa.

    Shmirghel: Noi încercăm să prindem toate oportunitățile să facem chestia asta, că asta ne place să facem.

    Noni: Și am avut feedback-uri super pozitive de la toată lumea, iar asta, îți dai seama, te face să te simți și mai fain.

    Shmirghel: La un moment dat va veni și timpul ăla în care o să trebuiască chiar să lucrăm și să facem și partea cealaltă, de înregistrat, mixat, masterizat și așa mai departe, dar momentan… eu personal nu vreau să am sabia aia deasupra capului. Mai adunăm niște piese, niște idei, poate le mai cernem, poate unele pe care le avem până acum nu-s cele mai strălucite…

    Locco: Noi, oricum, și exersăm în timp ce facem piese. Cumva, acuma învățăm.

    Shmirghel: Eu am acum un an de când am luat chitara în brațe.

    Locco: Și eu, acum un an și jumătate m-am pus la tobe. N-a făcut nimeni dintre noi școală de muzică, mergem doar pe feeling, doar pe jam…

    Special Arad: Deci nu aveți în plan un album sau un videclip în viitorul apropiat…

    Locco: Avem, doar că probabil că o să dureze un pic mai mult.

    Noni: Pentru videoclip mai întâi trebui să tragem piesa, să fie ca lumea sunetul.

    Locco: Noi avem în cap cât de cât cam cum trebuie să sune piesa, dar nu ne iese momentan și atunci și asta ne îngreunează un pic, dar… o să iasă!

    Special Arad: Unde ați cântat până acum?

    Dodi: În formula asta, ăsta a fost primul concert, pe ștrand. Și am mai cântat aici, vizavi de noi, avem niște vecini rockeri și am cântat la ziua unui prieten. Înainte, când eram proiectul Fabrica de spirt și făceam hip-hop, am cântat de exemplu la Zilele Aradului, în cluburile din Arad, la Nerv, la Flex, la Particles la Teba, la „Summer fest” de la plaja Ghioroc. Pe urmă la Reșița, la un festival de hip-hop și chiar aici, în Fabrica de spirt, în beci.

    Special Arad: Ce eveniment era? Doar concertul vostru?

    Shmirghel: Concertul nostru și o expoziție foto. Era așa, un eveniment mai underground cum ar veni.

    Special Arad: Unde ați avut cel mai mare public?

    Shmirghel: Cel mai mare sau cel mai pe filmul nostru? Cel mai numeros la Nerv (pe atunci în spate la McDonald’s), când a cântat și Chimie. Atunci am ieșit și prima oară în formula aia. Iar cel mai pe filmul nostru aici, la fabrică.

    Special Arad: În opinia voastră, ce îi lipsește scenei rock din Arad?

    Noni: Păi acuma nu-i mai lipsește nimic, că am ajuns și noi!

    Shmirghel: (n. red. – râde) Modestia ne precede! Nu știu, eu nu pot să mă pronunț, că nu prea ascult rock.

    Dodi: Sincer, mie mi se pare că în Arad sunt foarte mulți muzicieni buni. Noi nu suntem neapărat muzicieni, noi doar facem muzică. Cum a zis Locco, nu avem studii muzicale și fiecare a învățat în felul lui. Deci, în Arad sunt foarte mulți oameni talentați care fac muzică, dar din păcate am văzut că s-a dezvoltat așa un… și nu e un lucru rău neapărat, dar sunt foarte multe trupe de astea de cover-uri care cântă la evenimente, nunți, chestii, botezuri. Mi se pare că-și irosesc din talentul lor. Adică sigur ar avea ceva ei de spus, să facă muzica lor și să nu le cânte pe ale altora. Dar na, asta e o industrie cumva și faci bani din asta. În rest, sunt trupe rock OK în Arad, B-ton în primul rând, băieții de la Sur Austru, Unity of Opposites, Groovernatores… cine mai îs? Nu vreau să omit pe cineva, dar nu-mi vin acuma.

    Shmirghel: Dacă vrei eu îți zic toți rapperii din Arad. Având în vedere că am adoptat stilul ăsta de muzică recent, eu nu prea pot să mă pronunț neapărat și nu aș putea să-mi dau cu părerea despre nimeni la urma urmei. Sunt o grămadă de oameni în Aradu’ ăsta care sunt mega-mega-talentați.

    Special Arad: Apropo de hip-hop, mai aveți în plan colaborări cu rapperi arădeni?

    Noni: Păi e proiect deschis! De ce nu? Nu s-a închis ușa la niciun stil de muzică.

    Shmirghel: Nu vrem să fim neapărat într-o cutie. Dacă sună bine, poa’ să fie orice.

    Special Arad: Dacă ați avea ocazia să vă mutați în alt oraș sau altă țară, cu job-ul, să zicem, asta însemnând evident că gata cu trupa, v-ați duce sau vă place aici?

    Locco: Eu nu.

    Noni: Eu nu m-aș duce pentru că nu doresc să merg la job, niciodată.

    Dodi: Eu cred că m-aș duce, dar depinde…

    Noni: Na, Dodi s-ar duce, n-avem basist, asta e…

    Dodi: Dar nu mă atrage neapărat ideea asta de a pleca să lucrez altundeva. M-am obișnuit aici… Dacă ar fi așa cum zici tu, că primești un job, asigurat tot și să-mi convină job-ul respectiv, sigur, m-aș duce, indiferent dacă aș urî orașul respectiv sau nu. Dar ar fi o pierdere imensă să pierd ocazia de a cânta. Asta dacă ar fi… dar nu, Doamne ferește!

    Noni: Doamne ferește să se ivească ceva job OK! (n. red. – râde) Eu cred că de asta cântăm, că ne-am lipit de locul ăsta și de aici putem merge oriunde și n-o să fie nevoie de job. Tot timpul dacă e un pic greu undeva, te gândești că „bă, hai să mă duc nu știu unde” și atunci aici nimeni nu mai face nimic, pentru că toți pleacă. De ce să nu rămâi aici și să faci ceva tare tu? Noi facem ceva tare acum.

    Shmirghel: Eu n-aș pleca, sunt atașat de orașul ăsta.

    Noni: Nici eu! Și am și gâște aici!

    Shmirghel: Poa’ să zică oricine orice despre acest oraș, eu m-am atașat de el, am o istorie aici. Vorba aia: echipamentul de suflet e aici…

    Noni: Eu cred că aici te-ai născut, ai tu ceva scop în locul respectiv, de aia nu te-ai născut în Spania sau în Guatemala. Aici ai ceva ce tre’ să faci. Și uite, noi asta facem.

    Locco: Am ajuns să facem ceea ce trebuia să facem.

    Dodi: Și e foarte greu să găsești – dar nu în contextul ăsta cu pandemia – niște oameni cu care să faci, după muncă, ceea ce-ți place. Să te descarci și să te încarci pozitiv. Foarte greu mai găsești oameni, toată lumea e ocupată. Toată lumea vrea să facă bani în plus, nu îs dispuși să stea 3-4 ore cât stăm noi pe aici.

    Noni: Sau să vină de la Macea…

    Dodi: Da, sau cum vine el, de la câți kilometri? 25!

    Special Arad: Cum nu prea aveți versuri la piese, ce simțiți când cântați?

    Noni: Știi cum e când ești în mare, sub apă și vine ceva val și te ia? Na, ești acolo înăuntru, dar te bucuri de asta, nu te sperii. Și după aia ieși și vezi soarele… și e pfaaa… superfain. Apoi te duci pe plajă, unde te așteaptă ceva… acuma na, ce-ți plac ție, mie-mi plac fetele. Acolo te așteaptă multe fete. Goale!

    Shmirghel: Pot să fiu de acord 75% cu Noni, mai puțin cu fetele. Acolo nu pot să zic nimic, că iau cuțit de la prietena mea.

    Noni: Ah, dar am și eu soție și o fetiță. Asta e o chestie așa, muzicală. Fete muzicale!

    Shmirghel: Din punctul meu de vedere e o eliberare și o rumegare a energiilor pe care le aduni în decursul unei zile, săptămâni. Depinde de fiecare moment al vieții, dacă ești sus pe val, dacă ești jos, urmează să te lovească valul. Aia o să fie rezultatul în muzică și atunci, practic, se și aude în sunet. Cel puțin din punctul meu de vedere.

    Locco: Dar și dacă nu vii cu încărcări din timpul zilei, aici tot te dezlănțui, e locul unde oricum emani la un moment dat energie pozitivă. Cam toți care venim aici ne simțim așa ca într-un sanctuar, să zic așa. Poate nu neapărat sanctuar… dar ideea e că toți ne eliberăm când ajungem aici, ca într-o bulă artistică.

    Noni: Problemele din perioada zilei probabil că la primele acorduri mai îs acolo, dar undeva la mijlocul piesei nu mai există nimic decât muzica.

    Locco: E fain că atunci când n-avem inspirație să facem ceva nou, am descoperit că mergem la un moment dat așa într-o direcție, și mergem, și mergem… și câteodată chiar nu e nu știu ce, dar noi tot mergem, iar la un moment dat la unul dintre noi îi vine o idee, schimbă ceva din ce făcea și automat îi trage și pe ăilalți să schimbe… și la un moment dat te trezești că ies niște idei de genul „Maaaaamă! Dar ce am făcut?”.

    Dodi: Eu de multe ori când cântăm așa, repetăm…

    Noni: …Te gândești la cățelușă!

    Dodi: Nu. Intru așa într-o transă la un moment dat, mă zbenguiesc acolo și nu mă mai uit în jurul meu, cumva îs acolo, în muzică. Asta mi se pare cel mai fain. E un drog.

    Locco: Ah, și mai e o chestie! Noi cum și acuma învățăm, poate ne iese o tehnică nouă, o chestie pe care am mai văzut-o la cineva c-o făcea și tu nu ai știut-o încă… și în timp ce cântăm, ai un fel de „scăpare” din aia, „scăpare artistică” cum zic eu, în sensul că-ți iese ceva ce până atunci n-ai reușit și ești foarte mândru tine în timp ce o faci și te uiți așa în jur, „băăăăăi, ce fain! Mi-a ieșit, mi-a ieșit, yeeee!”.

    Noni: Și atunci ceilalți simt că el îi entuziasmat și se preia.

    Locco: Da, avem momente de astea când cel căruia i-a ieșit ceva mega bine, îi trage pe toți după el și atunci iese piesa mult mai bine.

    Noni: De genul „hai bă, să vezi ce am găsit!”. Și toți: „Meeega tare!” și… mai mâncăm ceva…

    Special Arad: Un mesaj pentru cititori, în încheiere?

    Noni: Citiți mai mult! (n. red. – râde) Să fie atenți la ce o să facem de acum încolo. Numai la noi să fie atenți! (n. red. – râde) Și să-și găsească fiecare valul și să facă fuckin’ surf pe el, până când nu mai poate!

    Dodi: Îi îndemn pe toți, copii sau adolescenți care au plăcerea de a cânta la o chitară sau la tobe să-și facă drumul în muzică, să-și facă o trupă. Mai bine să fie creativi, decât să-și piardă timpul aiurea pe o tabletă. Sau la păcănele…

    Shmirghel: Ei îi îndemn să-și trăiască fiecare visul și să facă ce-i face plăcere să facă. Cu curaj!

    Locco: Și eu pot să zic ceva la fel, cu un exemplu personal… acuma nu că mă laud, dar ca idee, să fie ca un exemplu: eu la 33 de ani mi-am luat prima oară percuții, nebătând niciodată în viața mea la percuții și după aia, la 37, mi-am luat tobele… la fel, tot timpul am simțit că mi-ar plăcea să bat la tobe…

    Noni: Eu nici nu știu câți ani am…

    Locco: …și nu consider nici un minut că e târziu să mă apuc. Dacă eu am făcut-o la vârsta asta, cred că poa’ să facă oricine, la whatever ce vârstă are.

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    4 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.