duminicã, 14 aprilie, 2024

Special Arad Logo

    Anti-vai ș-aMARTA

    de Tomck@t | 21 februarie 2024, 9:34 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    1

    (foto: Aradul de Altădată / Facebook)

    Nu pot să-i condamn pe cei lipsiți de entuziasm cu privire la HUB-ul cultural mARTA. Vor apărea și aici, pun pariu, comentatorii cu argumentul „e doar o nouă instituție de supt bani publici” pe lângă CMCA – Centrul Municipal de Chermeze, pardon, Cultură Arad. Recunosc, asta a fost și prima mea impresie. Dar să vedem, totuși, ce o să iasă, mi-am zis.

    Anul trecut, a apărut website-ul hubmarta.ro și, nu în ultimul rând, primele evenimente organizate sub acest nou brand, inclusiv lista evenimentelor planificate, care sună prea bine și sunt parcă prea multe ca să și devină realitate (Bienala de artă holografică, Bienala de artă numerică, Festival internaţional de teatru şi film al producţiilor independente, Festival de fanfare şi wind orchestra, Festival de muzică fusion), în frunte cu reluarea Festivalului de Teatru Underground. Văzând toate aceste planuri și chiar „mișcări de trupe” (de exemplu, căutarea unor mașini vechi MARTA – sau ce a mai rămas din ele – pentru noul muzeu), am început să fiu optimist din nou.

    Îi țin pumnii lui Ovidiu Balint, știu că „Underground”-ul, de exemplu, este proiectul lui de suflet, dar dincolo de asta, presupun că nu trebuie să subliniez importanța acestui eveniment pentru arădeni și pentru renumele Aradului. Sper doar să nu fie în detrimentul celor două festivaluri deja consacrate ale Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, Festivalul Internațional de Teatru Nou (FITN) și Festivalul Internațional de Teatrul Clasic Arad (FITCA), care au avut de suferit în ultimii ani chiar și fără concurență.

    Tot ce am auzit de la pandemie încoace în mandatul lui Bibarț e că nu prea sunt bani pentru cultură, „am vrea, dar nu se poate”. 2024 este primul an în forță pentru HUB mARTA și bugetul alocat este suficient de bun. Dintr-odată, parcă, s-a putut. În an electoral, mereu se poate.

    În orice caz, un suflu nou în cultura arădeană este binevenit, pentru că nivelul actului cultural a decăzut extrem de mult în ultimii ani.

    În perioada 2015-2017 era diferit. Entuziasmul meu (și nu numai) a fost ridicat la nivelul 11 și chiar am avut motive să fiu optimist. Era atunci un boom artistic incredibil, o sumedenie de evenimente noi și din ce în ce mai bune: Festivalul Particles și toate acele happeninguri artistice succesive la Teba, Media Art Festival, FARAD, strArad, AradCanJazz etc.

    Ideea Muzeului MARTA nu era a mea, dar am încercat atunci să plusez, să bat fierul cât era cald, chiar dacă părea iluzorie. Clădirea era sub ipotecă și fostul proprietar, fabrica Greenbrier (ASTRA Rail), nu părea dispus deloc să cedeze Primăriei imobilul, în ciuda încercărilor repetate de negociere ale (pe atunci) viceprimarului Bognar Levente.

    În 2015, într-o lălăială literară numită „Visul Arădean” am scris, pe Arad Culture, despre un Arad utopic, în care – printre alte „avioane” – exista și un Muzeu MARTA și inclusiv o mașină turistică MARTA. Peste un an am revenit asupra ideii Muzeului MARTA, într-un articol de opinie pe Special Arad, în încercarea mea de a sugera Asociației Citizenit niște locații care necesitau – și necesită în continuare – să fie revitalizate după modelul Teba, iar în 2018, când directorul Complexului Muzeal de atunci a cerut părerile și ideile arădenilor într-un chestionar online, am propus din nou, printre altele, Muzeul MARTA.

    După pandemie, reluarea „proiectului MARTA” nu mai părea altceva decât o gargară electorală, o ciorbă reîncălzită periodic. Mai mult din inerție, am insistat în continuare și eu (Dacă e Marta, nu e Bibarț / Donația Casei Marta, o „fumigenă” prin care se ignoră un „mic” detaliu: aproape 30.000.000 euro), ca în cele din urmă să fiu surprins plăcut: Primăria a anunțat că, în sfârșit, a intrat în posesia clădirii.

    Sincer să fiu, nu mă deranjează că proiectul a devenit un semi-vehicul politic. Era inevitabil, într-un fel. Nu mă deranjează, cât timp evenimentele artistice rămân artistice, nu niște ocazii pentru poze de grup cu politicienii.

    Cu toate că am tot repetat ideea asta în urmă cu câțiva ani, nu pot, în schimb, să nu rămân sceptic cu privire la marele anunț cu iz politic, plan, idee, autobuz numit dorință sau ce-o fi, al viceprimarului Cheșa, despre introducerea unui autobuz turistic MARTA. Bugetul pentru realizarea unei copii fidele a fost aprobat în această lună (500.000 lei), dar asta încă nu e o garanție, la o rectificare bugetară acești bani pot fi tăiați și redistribuiți spre alte cheltuieli. Modernizarea cinematografului Studio, de exemplu, a fost bugetat ani la rând, până când n-a mai fost.

    O parte din documentația pentru reabilitarea fostei fabrici MARTA a fost întocmită anul trecut, cu fonduri de la Ministerul Culturii, dar până să avem și un muzeu de inaugurat și de vizitat vor mai trece niște ani, cu siguranță, întrucât Primăria nu vrea să investească din bugetul local, ci să obțină finanțare nerambursabilă. Până să vedem schele pe clădire vor trece, în cel mai bun caz, încă patru ani, ca să – nu-i așa? – coincidă cu următoarea campanie electorală. Dar să vedem, totuși, ce o să iasă, zic. Poate voi fi surprins plăcut din nou. Și eu, și cei mult mai sceptici decât mine.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    2 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.