Clădirea monument istoric în care a funcționat prima fabrică de mașini de pe teritoriul actual al României are un trecut formidabil, un prezent sumbru și un viitor… cel puțin incert. Interesul manifestat de administrația locală de a achiziționa clădirea ar fi un motiv de bucurie pentru cei preocupați de istoria și viitorul – respectiv identitatea – orașului, dar din păcate numai în cazul în care privim doar partea optimistă și subiectivă a problemei. Cum rămâne cu partea obiectivă și anume situația juridică a clădirii, care ar permite o asemenea „tranzacție”? Sau „donație”.

Nici nu s-a depus încă de tot praful după căderea cortinei Teatrului Vechi – un alt monument istoric, respectiv un alt proiect fiasco de a trece în posesia orașului ceea ce ar trebui să fie al orașului (ca și Cetatea, de exemplu) – și arădenii au fost „bombardați” deja cu o altă veste incredibilă. Cităm postarea primarului pe Facebook din 11 martie: „Recuperarea reperelor istorice ale Aradului… M-am întâlnit astăzi cu conducerea Fabricii de vagoane ASTRA RAIL Industries S.A., în vederea preluării gratuite a clădirii fostei fabrici de automobile «Marta», o mărturie a dezvoltării  industriale a Aradului de la început de secol XX. Vom primi ca donație această clădire, în vederea restaurării și integrării ei în circuitul turistic, pentru întregirea istoriei orașului, #pentruARAD”.

S-a mai discutat mult pe această temă în trecut, inclusiv anul trecut, înainte de pandemie. Viceprimarul de atunci, Bognar Levente, a declarat că există intenția transformării Casei MARTA într-un „Muzeu al tehnicii și transportului”.

Până aici totul ar fi frumos și bine, însă nici Bognar Levente și nici primarul Călin Bibarț nu au mai precizat un detaliu relevant:

Imobilul este sub ipotecă în valoare totală de 28.776.000 EURO.

Suma garantată se împarte în trei ipoteci imobiliare, una în valoare de 14.000.000 euro, înscrisă în favoarea UniCredit Bank S.A. împreună cu interdicțiile aferente, prin care se menține ipoteca pentru valoarea de 6.000.000 euro (Act Notarial nr. 969 din 21/04/2015), o altă ipotecă imobiliară în valoare de 5.000.000 euro, tot în favoarea UniCredit Bank S.A., prin care se menține ipoteca pentru valoarea de 10.000.000 euro, împreună cu interdicțiile aferente (Act Notarial nr. 3411 din 15/12/2017), la care se mai adaugă o a treia, în valoare de 9.776.000 euro (Act Notarial nr. 3412 din 15/12/2017, aceeași bancă).

Cine va plăti aceste sume? Compania Greenbrier-Astra Rail (proprietarul actual) sau Primăria?

Este evident că am avea o problemă cu folosirea termenului „donație” în cazul în care clădirea ar ajunge în posesia administrației locale cu tot cu obligațiile financiare aferente. Se pare, însă, că nu este cazul.

Compania Greenbrier-AstraRail S.A. nu ne-a oferit până acum niciun răspuns oficial, deși am solicitat clarificări în urmă cu aproape o lună, în data de 12 martie.

În schimb, ne-a răspuns Primăria Municipiului Arad:

„Proprietarul actual al imobilului în cauză și-a manifestat intenția de donare, urmând să procedeze la actualizarea evidenței cadastrale, în sensul radierii sarcinilor înscrise, autoritatea publică locală fiind în faza de verificare a documentației tehnice transmise de către actualul proprietar.

Procedura de trecere a unui bun în proprietatea publică a unei unități administrativ – teritoriale este reglementată de art. 291 alin.(3), (4), (5) și (6) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, cu modificările și completările ulterioare”.

Așadar, Primăria intenționează să intre în posesia clădirii abia după ce compania va achita integral sumele necesare radierii ipotecii.

Până aici, la fel, totul ar fi frumos și bine, dar se pune întrebarea: când? 

Sunt în joc, totuși, sume deloc neglijabile, chiar și pentru o companie multinațională cu capital american. Realist vorbind, acest lucru s-ar produce, cel mai probabil, în rate anuale. Astfel încât nu putem omite prezumția că donația clădirii nu se va putea realiza decât abia peste ani și ani.

Există o variantă mai simplă pentru Greenbrier-AstraRail: transferarea ipotecii pe o altă clădire și teren aflate în posesia fabricii (fără alte ipoteci), cu titlu de garanție, astfel încât Casa MARTA (intabulată în Cartea Funciară ca „Centru de Calcul”) să fie eliberată de sarcini, drepturi reale de garanție și toate înscrierile privind dezmembrămintele dreptului de proprietate. Această manevră depinde însă în totalitate de „bunăvoința” băncii UniCredit, respectiv de clauzele contractuale (pe care nu avem cum să le facem publice, fiind confidențiale).

Totuși, procedurile au început deja pentru pregătirea „tranzacției”, Casa MARTA fiind delimitată în acte de restul clădirilor și terenul deținut de fabrică, așa cum se poate observa în Actul Administrativ nr. 312706 din 03/04/2018 emis de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

„Fumigenă” politică, deci?

Ca să explicăm și aluzia din titlu (la „fumigenă” ne referim), oricât am vrea să nu politizăm subiectul, ci doar să venim cu informații clare, nu putem trece cu vederea nici faptul că primarul Aradului, Călin Bibarț, a reciclat acest subiect (rumegat de mai multe ori în trecut) tocmai în perioada tam-tamului în jurul unui alt monument istoric important, Teatrul Vechi. Ca să nu mai vorbim de scandalul actual cu concedierile planificate în cadrul Filarmonicii Arad.

De ce ar lansa primarul o astfel de informație dacă știe – n-are cum să nu! – că este o cale lungă până la atingerea obiectivului, de a primi Casa MARTA în administrarea orașului?

Este ca o flamă care scoate mult fum pentru nimic.

La momentul potrivit, va mai trebui să vină cineva să aprindă din nou acel foc. Nu putem decât să sperăm că nu va fi doar o altă fumigenă, așa cum ne-a obișnuit administrația locală.