Până astăzi, 30 septembrie, Complexul Muzeal Arad i-a îndemnat pe arădeni să își exprime părerile, printr-un chestionar online, despre activitățile pe care le desfășoară instituția și, mai mult, i-a rugat să le ofere sugestii pentru ca secțiile și proiectele muzeului să fie cât mai atractive. E o inițiativă bună, dar se pune întrebarea firească: cât e de eficientă?

Energia Complexului Muzeal Arad din ultimul timp este demnă de lăudat, dar poate însemna pur și simplu un avânt caracteristic unui nou început, în cazul de față instalarea în funcție a noului director, Constantin Ioan Inel. De obicei, un astfel de avânt se epuizează rapid, iar rezultatul pe termen lung este zero. Dar să nu mergem atât de departe cu asumpțiile, deocamdată. Ceea ce e de bun augur și normal, la urma urmei, este că noua conducere a înțeles că o instituție culturală trebuie să se apropie de public și pe baza cerinței trebuie să-și gândească ofertele, iar mai apoi tot pe baza opiniei publice trebuie să-și construiască imaginea publică. Abordarea, însă, e greșită din start.

Cei care au completat chestionarul online sunt, mai mult ca sigur, tot aceiași vizitatori fideli ai expozițiilor organizate la Muzeu, iar raportat la populația orașului, aceștia nu reprezintă nici 5%. Chiar dacă aceștia vin cu idei valoroase, care e garanția că nu tot acel 5% va însemna numărul de vizitatori și pe viitor? Pentru că e greu să-i oferi ceva cuiva care nu e interesat de cultură. „Noaptea Muzeelor” sau „Noaptea Instituțiilor de Cultură” sunt evenimente de mare succes, însă maximul ce se poate face momentan și singurele evenimente care aduc un public proaspăt, odată sau de două ori pe an. De aceea, în ziua de azi, „implicarea în viața comunității locale” – căci asta dorește instituția – este doar o jumătate de măsură.

Complexul Muzeal Arad ne roagă în formular să evaluăm cu note de la 1 la 5 activitatea instituției în ceea ce privește cercetarea științifică a patrimoniului cultural arădean, expozițiile permanente/temporare organizate, publicarea de cărți de specialitate, broșuri de popularizare și educarea publicului tânăr prin proiecte de pedagogie muzeală. De asemenea, ne pune să alegem care dintre secțiile Complexului Muzeal Arad este cea mai ofertantă pentru public și în ce domeniu am dori să fie următorul proiect expozițional dezvoltat de Complexul Muzeal Arad. La acest ultim punct (punctul 6 din cele 10 întrebări), avem cinci variante, un semn clar că astea sunt opțiunile în care instituția ar fi disponibilă să investească și anume: Muzeul Cofetăriei, Muzeul tehnicii și transportului, Muzeul tramvaiului „Săgeata Verde”, Muzeul sportului arădean și un Muzeu de etnoarheologie în aer liber.

Bun. Avem deja cinci oferte bune, una dintre ele există deja (Muzeul Cofetăriei), o alta a fost deja demarată, dar a clacat lamentabil din lipsă de fonduri, promovare și interes, atât din partea autorităților, cât și din partea publicului. E vorba de proiectul „Săgeata Verde”. Eu degeaba voi spune că a fost un proiect bun, dar dacă a fost bun, de ce nu a adus rezultate bune? Răspunsul este simplu: nu proiectul a fost problema, ci oferta nu a fost completă. Cu alte cuvinte, încă o jumătate de măsură.

Cultura trebuie privită ca pe o afacere. Fie că intrarea e gratuită, fie că e pe bani, cultura se vinde. Dacă un eveniment e cu intrare gratuită, înseamnă că există fonduri din bugetul local sau județean, însă investiția e în van dacă se rezumă la o singură ofertă culturală. Dacă e gândit cu cap, banii investiți într-un eveniment gratuit se vor întoarce oricum prin oferte auxiliare, prin venituri directe (de exemplu, suveniruri) sau indirecte: terase, restaurante sau magazine private din apropiere pentru care, într-adevăr, afacerea va fi prosperă, dar care la rândul lor plătesc taxe la stat. Nu e o filosofie nouă. Această industrie se numește TURISM, iar în cazul instituțiilor de cultură nu e nevoie decât de oferte autentice și de o vizibilitate europeană.

Pentru toate celelalte „griji” ale Complexului Muzeal Arad, nu e nevoie de absolut nicio schimbare și de nicio părere prețioasă. Inițiativa „Exponatul lunii la Muzeu” (mai nou cu un filmuleț-documentar bine realizat), precum și toate evenimentele organizate, popularizate în presă și pe Facebook, sunt nu doar suficiente, ci exact cât e nevoie astfel încât să existe o „implicare în viața comunității locale”. Nu e nevoie de broșuri, pliante și reviste de specialitate. Acestea costă mulți bani și, în era video-ului și era Facebook, sunt bani aruncați pe fereastră. O altă întrebare inutilă în chesionar este legată de elementele de identitate ce ar trebui să fie evidențiate în viitorul logo al muzeului. Lăsați-i pe specialiști să-și bată capul cu asta! Oricum, publicul este interesat în primul rând de conținut, nu de o siglă.

În cele de mai jos, am să redau propunerile mele pe care le-am și completat în formularul muzeului, la punctul 7 (la întrebarea „În opinia Dvs. cum ar trebui să se implice muzeul în viața comunității arădene?”).

Știu, mai toată lumea va spune că sunt niște idei colosale, irealizabile în Arad din cauza lipsei fondurilor, însă mai toată lumea uită mult prea ușor că există pe lumea asta fonduri europene și/sau fonduri de la Ministerul Culturii (ok… e drept, să ne bazăm pe Minister e o treabă dată dracu’), ba mai mult, se pot face parteneriate public-private și alte sponsorizări / donații.

Vreți să îmbunătățiți impactul social al muzeului arădean? Luați de aici cinci idei gratuite și axați-vă (foarte) scump pe turism!

Ca un punct de plecare: Muzeul unui oraș trebuie să scoată în evidență și să exploateze la maxim (din punct de vedere turistic) ISTORIA orașului. Iar prin istorie nu trebuie înțelese neapărat vremurile antice sau medievale. De fapt, tendința actuală în Europa și în lume este scoaterea în evidență a istoriei recente… iar în Arad avem de unde alege: 

1. MUZEUL KINEMA IKON

A pornit inițial ca o mișcare „underground”, dar a reușit încă din primii ani (în Comunism!) să evidențieze Aradul pe scară mondială, iar ceea ce e și mai fascinant, e că ecoul persistă și în ziua de azi. Raluca, soția și totodată colega mea, a avut la un moment dat o discuție pe facebook cu un jurnalist suedez care nu știa nimic despre Arad, decât un singur lucru, din auzite: kinema ikon. Dacă ar exista fonduri, kinema ikon ar trebui să aibă UN ÎNTREG MUZEU, o clădire nouă, futuristă și minimalistă, sofisticată, care să înglobeze atât arhiva ki (inclusiv o reconstruire a multitudinii de expoziții temporare din anii trecuți, transformate astfel în expoziții permanente), cât și viitoarele evenimente.

Doar ca o paranteză: vă mai aduceți aminte care a fost una dintre primele motivații ale juriului european pentru eliminarea Aradului din cursa pentru titlul de Capitală Culturală Europeană? În dosarul de candidatură al Aradului nu s-a găsit niciun plan cultural legat de kinema ikon…

2. MUZEUL M.A.R.T.A.

Este foarte posibil ca această idee să fie aceeași cu propunerea Complexului Muzeal, numit extrem de vag „Muzeul tehnicii și transportului”. De fapt, ideea îi aparține lui Francisc Visky, un colecționar pasionat de radiouri vechi, dar a fost contopită cu ideea muzeului dedicat automobilelor M.A.R.T.A. pe vremea candidaturii Aradului la titlul de Capitală Culturală Europeană. Se pare că s-a scos acum din nou de la naftalină… dar de ce să arunci în derivă un posibil brand istoric al orașului, cum e M.A.R.T.A, în „Muzeul tehnicii și transportului”?

Clădirea – care aparține companiei Astra Vagoane Marfă (mai nou, Greenbrier), e sub ipotecă și, din păcate, e lăsată total de izbeliște – ar trebui să devină un muzeu al automobilelor fabricate pe vremuri la Arad. E nevoie, desigur, de achiziționarea acestor modele de mașini (care am înțeles că este foarte greu), dar în ultima instanță ar putea fi reconstruite în dimensiunea lor reală.

Luați ca exemplu Louwman Museum din Haga, Olanda! Sigur, proporțiile ar fi mult mai mici la Arad, dar e un exemplu superb! Necesită o vizită, neapărat! În mod special restaurantul.

Un alt exemplu bun ar fi (deși trebuie să precizez aici din start: comparația e forțată și mă refer exclusiv la metoda de implementare și prezentare a muzeului pentru public) Muzeul „Oskar Schindler’s Enamel Factory” din Cracovia, Polonia. De asemenea, e imperativă o vizită și acolo, ca să vedeți cât de formidabil de ingenios se poate exploata istoria din punct de vedere turistic.

Ideea unui Muzeu M.A.R.T.A., care ar atrage cu siguranță turiști (cu o promovare eficientă), ar putea fi ulterior dusă și mai departe: un exemplar funcțional (recondiționat) al unui automobil M.A.R.T.A. ar putea să facă un tur al orașului în perioada estivală, cu turiști (câte două sau maxim trei persoane deodată, contra cost, evident), cu un șofer îmbrăcat într-un taximetrist de epocă și un ghid turistic (nu neapărat o persoană, poate fi unul virtual, printr-un ecran fixat pe spatele scaunului din față, așa cum au noile mașini de la Taxi Verbiță).

3. MUZEUL SĂGEATA VERDE

Nu e o idee nouă, firește. E inclusă aici, totuși, pentru că e un proiect deosebit de important, cu atât mai mult cu cât a și început să se miște cât de cât, anul trecut. Desigur, pentru o ofertă completă și cu adevărat atractivă e nevoie și aici de o sumedenie de bani, dar e o atracție turistică pe care am fi de-a dreptul proști să o neglijăm. E nevoie de crearea unui brand, de recondiționarea clădirii și a parcului din acel „depou” transformat în muzeu și n-ar strica nici un magazin de suveniruri. Ar fi binevenită și implementarea unor elemente audio/vizuale moderne (panouri video, panouri interactive, aplicații mobile), ba chiar evenimente ocazionale, tematice (concerte, proiecții de filme etc.). Aceste evenimente însă ar trebui să se întâmple doar atunci când sunt suficienți vizitatori înscriși, ca să nu fie organizate degeaba, evident.

4. MUZEUL VINULUI

Așa cum s-a mai încercat recent, „Muzeul Vinului” poate fi (re)inclus în circuitul turistic „Săgeata Verde”. Tot ce trebuie este o promovare masivă (semnalizări, panouri publicitare, articole de promovare în reviste și cataloage tematice, inclusiv în afara țării), crearea unui brand atractiv și, de asemenea, implementarea unor elemente audio/vizuale moderne (panouri video, panouri interactive, aplicații mobile) și evenimente ocazionale, tematice (concerte, proiecții de filme etc.). Și… poate cel mai important și la mintea cocoșului: degustări de vinuri!

5. … ?!

Am decis să las de data aceasta punctul 5 la liber, cu puncte-puncte, cu semnul întrebării și cu semnul exclamării. Punctul cinci ar trebui să fie singura opțiune la alegere, fie o extensie a considerentului istoric local, fie… o excepție de la regulă. Vreți un Muzeu Madame Tussaud? Dacă am avea numărul turiștilor din marile orașe (dar, evident, nu îl avem), de ce nu! Vreți Muzeul Cofetăriei, chiar dacă Aradul nu a fost niciodată celebru pentru acest lucru? Să fie… deși, breaking news: există deja! Sau Muzeul Sportului Arădean, poate? Din toate punctele de vedere, e cea mai bună variantă și e singura rămasă pe listă cu o legătură strictă cu istoria recentă și relevantă a orașului.

Până una, alta (așa cum am completat și în chestionarul online), eu aș recomanda Complexului Muzeal Arad să-i acorde atenție Muzeului privat Retro IT – Muzeul de Istoria Calculatoarelor, deschis de curând pe str. Lucian Blaga nr. 16. Așa cum am mai menționat, proprietarul dorește să păstreze statutul privat al Muzeului său, însă nu aș vrea să se închidă în scurt timp din lipsă de donații, ori interes scăzut. Tot ce ar trebui să facă Complexul Muzeal Arad e să-i propună disponibilitatea de a colabora, de a menține și de a dezvolta această inițiativă, dacă va fi cazul.