Pianul de concert „Faix Jacques” din Nădlac, vechi de mai bine de un secol, a fost cumpărat astăzi de Asociația „Concordia 271”, în vederea conservării unei bijuterii muzicale din patrimoniul orașului nostru. În curând, aceștia vor pregăti și o expoziție în care arădenii îl vor putea admira.

Reamintim cititorilor că luna trecută scriam că ne-am fi dorit ca autoritățile locale să achiziționeze pentru patrimoniul orașului un pian creat de Faix Jacques, marea personalitate arădeană care a deschis prima și singura fabrică de piane la Arad, la începutul de secol, pe strada Episcopiei. Un avocat arădean ne-a contactat atunci, plin de entuziasm, și și-a exprimat dorința de cumpăra el pianul respectiv, pentru a-l dona orașului, însă soarta a făcut ca acel pian Faix pe care noi îl identificasem la Cluj să fie cumpărat între timp tocmai de proprietarul actual al imobilului în care a trăit Faix Jacques și unde a existat a lui fabrică de piane. Pianul revenea astfel acasă, dar într-un mediu privat, departe de ochii publicului.

Tot soarta a făcut apoi ca cel de-al doilea articol, în care prezentam întoarcerea pianului respectiv la Arad, să fie citit de o doamnă din Nădlac, care ne-a contactat imediat să ne dea de veste că are și ea în posesie un pian al aceluiași creator, chiar mai mare, de concert, pe care era dispusă să îl vândă avocatului. Am pus-o astfel în legătură cu domnul respectiv, iar astăzi ne-am deplasat acolo, la Nădlac, pentru că am aflat că Asociația Concordia a cumpărat pianul și am dorit să luăm parte la momentul de „Adio!”.

După mai mult de 30 de ani în casa unei familii iubitoare de muzică, un moment extrem de emoționant, de despărțire… și un nou început

Proprietara pianului de la Nădlac, doamna Ana Doval, și-a amintit cu mare emoție despre clipele frumoase petrecute în familie, sub sunetul clapelor de pian, familia ei fiind mare iubitoare de muzică. De un an însă, după anumite restructurări ale locuinței, s-a văzut în situația să trebuiască să îl mute într-o cameră de depozitare, pus într-o rână, proptit de perete. Nimeni nu mai putea să se bucure de el și i se rupea sufletul să-l vadă acolo uitat de lume.

„De peste 30 de ani este la noi acasă. Nu știam despre povestea din spatele lui, acum citind în ziar am aflat pentru prima dată, deși am mai căutat pe internet să aflu despre cine a fost Faix Jacques, dar nu prea am găsit nimic, doar ceva în limba maghiară, dar nu cunosc limba. M-a frapat chiar articolul, ideea dumneavoastră a fost super! Cum să spun, îmi este greu să mă despart de el, pentru că este amintire de la tata, are valoare sentimentală mare, dar decât să-l văd că stă așa, inactiv, și săracul parcă plânge singur acolo, m-am gândit că ar fi bine să meargă undeva să trăiască și el”, ne-a spus doamna Doval, începând puțin să lăcrimeze.

Aceasta ne-a povestit că înainte să ajungă la ei acasă, pianul Faix a aparținut unei familii din Arad care a emigrat în America.

„Tatăl meu a cumpărat pianul de la ei pentru fiica mea, ea a cântat un timp la pian, dar destul de scurt, deși tatălui meu tare i-ar fi plăcut ca ea să continue. Mai venea el și mai cânta, era autodidact, nu era învățat, dar îi plăcea. Și eu am cochetat cu cântatul, dar eu doar ca solistă. Am participat și la festivaluri din Slovacia, mai mult pe minorități, pe folclor, dar am și înregistrat o melodie pe disc tot în Slovacia, dar gata. Doar în tinerețe, cam până pe la 30 și ceva de ani am mai apărut și pe scenă, dar am zis că toate cu timpul lor”, ne-a spus doamna.

Pianul a fost scos cu mare dificultate, pe cilindri din lemn, din micuța încăpere, cu ajutorul a patru bărbați în forță, și a fost urcat într-un camion care l-a dus la Arad, urmând ca în viitorul apropiat să fie amplasat în Primărie, într-o expoziție, ca oricare arădean iubitor de istorie locală să îl poată admira, iar apoi, pe viitor, să fie acordat corespunzător și să fie chiar și folosit de muzicieni. Mai multe despre planurile Asociației Concordia referitoare la acest pian, vom oferi pe viitor.

(Casa lui Faix de pe Episcopiei și mormântul său din cimitirul Eternitatea)

Revenind la Jacques Faix, luna trecută ne exprimam și dorința amplasării unei plăci comemorative pe clădirea în care acesta a trăit până la moartea sa, în 1950, dat fiind faptul că a fost o personalitate importantă a urbei despre care, din păcate, puțini au auzit. Astăzi, doamna Doval și-a exprimat dorința de a se ocupa personal, pe cheltuiala ei, de acest lucru, cu condiția să primească aprobare de la Primăria Arad, fiind extrem de impresionată de încărcătura istorică pe care a avut-o iubitul său instrument de care s-a despărțit cu atâta greutate.

Citește și:

În căutarea arădeanului pierdut – Jacques Faix, un clasic al pictorialismului fotografic