Adina Don, proprietarul afacerii cu pâine de maia „Vatra caldă”, un business deschis și dezvoltat în pandemie.

A.B. Nu cunosc foarte mulţi oameni care şi-au deschis o afacere, orice fel de afacere, chiar când pandemia ne-a închis pe toţi în case şi ne-a lăsat să ieşim din ele doar cu adeverinţe şi justificări scrise. Cum te-a marcat pe tine pandemia venită chiar când lucrai la deschiderea afacerii? Ce sentiment ai avut atunci? Ce trăiri ai avut pe perioada pandemiei când regulile, chiar şi cele privind mersul la cumpărături de produse esenţiale, se schimbau de la o săptămâna la alta, de la o zi la alta?

Adina Don. Pot să spun că nu a fost foarte ușor la început. Aveam elanul, bucuria deschiderii unei brutării artizanale la Arad, prin care să aduc oamenilor gusturi noi și produse speciale, am reușit să o inaugurăm relaxați la sfârșitul lunii februarie, după care a venit ca un șoc vestea că lumea întreagă a intrat în pandemie. Nu știam le ce să ne așteptăm, nu știam ce reprezintă pandemia, pentru că oamenii au auzit de pandemie doar din cărțile de istorie. Mi-a fost greu pentru că nu știam în ce categorie ne încadrăm, fiind o brutărie. Noi credeam că suntem din HORECA, că trebuie să ne aliniem regulilor lor, dar până la urmă am realizat că noi suntem alimentație publică și că rolul nostru era să rămânem pe baricade în timpul pandemiei și să putem da în continuare oamenilor produsele alimentare de care aveau nevoie.

Întreg conceptul nostru a pornit de la un stil de viață sănătos, de la dorința noastră de a oferi produse sănătoase, produse care au ingrediente curate, etichete curate și surse de proveniență a materiilor prime de calitate. Sunt multe businessuri care funcționează pe câștiguri imediate, fericire pe termen scurt, noi am vrut să facem un lucru sustenabil unde să vină lumea să cumpere cu încredere și peste un an de zile.

Pandemia ne-a ajutat să deschidem ochii mai larg la tot ce înseamnă grijă față de client, grija față de coleg. Îmi aduc aminte cu drag că era 4 dimineața și mă pregăteam să merg la muncă, pentru că urma să pornim cuptoarele, să facem pâinea, să livrăm comenzile clienților care erau în izolare, și m-am gândit, pentru o clipă, oare de ce trebuie să trăiesc așa, de ce nu pot sta și eu liniștită acasă să fac home office, dar apoi mi-am aminti de clienții noștri și de faptul că produsele noastre o să le mângâie papilele gustative și că vor uita pentru moment de pandemie.

„Problema cu trecutul pragului a fost mai dificilă”

A.B. Dar aveai garanția că ai clienți? Nu-ți era frică?

Adina Don. Startul nostru a fost unul foarte bun, în sensul că lumea era interesată, foarte receptivă la produsele noastre și foarte încântată de ce concept dezvoltasem noi la momentul respectiv. Și chiar dacă ne doream să ne propulsăm pe toate rețelele de socializare ca să ne cunoască lumea, aparent nu a fost nevoie de așa ceva, de nicio investiție, pentru că lumea ne recomanda, se sunau oamenii între ei și ziceau că s-a deschis o brutărie care are produse de calitate, treceți-le pragul. Problema cu trecutul pragului a fost mai dificilă la început, pentru că nu știam numărul de clienți pe care îl puteam lăsa înăuntru, lumea venea, nu vedea, dar nu s-a oprit în a comanda. Sunau şi ne întrebau cum să procedeze pentru că ei vor să vină la noi, dar restricţiile nu le permit acest lucru. Atunci, am venit cu ideea de a face livrări la domiciliu. Asta ne-a ajutat foarte mult, pentru că, în momentul respectiv, oamenii din cartiere au început să comande cu livrare la domiciliu. Acesta a fost avantajul nostru, livrările la domiciliu.

Cred că am fost printre puţinele brutării din ţară care la momentul acela s-au gândit că pot livra pâine la domiciliu. Adică, da, un fast-food, un restaurant, oricine apela la așa ceva pentru o livrare, dar chiar să-ţi primeşti pâinea la domiciliu, era ieşit din comun.
Oamenii au fost receptivi şi la mesajul nostru, şi la produsul nostru, unul care îl poţi pune cu încredere pe masă, făcut din mâinile noastre, din ingrediente aduse de la bunici, de la ţară, curate. Am promovat conceptul de mâncare sănătoasă din prima clipă. E un exemplu în plus pe care îl dau tuturor: că am un copil acasă și tot ce producem în brutăria asta duc acasă copilului meu să mănânce. E cea mai pură formă de a le explica că dai ce e mai bun, ce e mai sănătos.

Era și un marketing inteligent pentru că pe atunci nimeni nu știa de unde vine totul, pe cine prinde virusul mai repede, cine e mai predispus la îmbolnăvire. Se bănuia că se prinde de oamenii vulnerabili, de cei care nu au pus de-a lungul timpului atât de mult preț pe sănătate, pe mâncare curată, pe condiție fizică. Se vedea și din statistici care au fost cele mai afectate categorii: cei cu boli grave, asociate, care nu aveau imunitate ridicată. Atunci mi s-a părut că e momentul să le arătăm că viaţa contează și că contează și ce mănânci.

A.B. Dincolo de cele două soluții, livrare la domiciliu, marketing inteligent, îmi spui alte câteva soluții care ți-au ținut afacerea în viață, ba chiar ți-au dezvoltat-o pentru că ai pornit de la o minibrutărie cu magazin mic în Aradul Nou și acum ai o brutărie mare și câteva locații, plus ești prezentă cu produsele tale în cafenele și restaurante. Ajungi în Timișoara…

Adina Don. E o afacere de succes, dar a pornit într-un mod organic și s-a susținut la fel de organic dedicându-se oamenilor. O creștere organică e o creștere naturală, pe care ți-ai planificat-o pe termen lung. Piaţa brutăritului şi a patiseriilor e foarte bine dezvoltată, peste tot, şi e greu să faci faţă competiţiei, când mai există și soluția de a lua nişte produse semicongelate şi să le introduci într-un cuptor. Am transmis mesajul că suntem oameni, că aici nu e o industrie, e artizanat, făcut cu oameni care au familie și care caută să ofere produse excepționale.

„Loc de renunțare nu e când pasiunea e mare”

A.B. Te-ai gândit vreodată în perioada aceea, complicată pentru toți, să renunți?

Adina Don. Loc de renunțare nu este când pasiunea e mult mai mare decât businessul în sine. Sunt trei ani de zile de când avem brutăria şi nu am avut o singură dimineaţă în care să spun „azi nu am chef, nu pot”. Chiar dacă dorm trei ore, sau 6 ore pe noapte, ora la care sună ceasul e ora la care mă trezesc să merg la pasiunea mea. Oamenii ne-au susţinut şi, chiar dacă au fost perioade în care vânzările nu au fost la nivelul aşteptărilor noastre, o perioadă critică, nu am renunţat să credem că oamenii aceea se vor întoarce la noi.

A.B. Au fost, te întreb din experienţa ta ca om de afaceri născut atunci, în vremea pandemiei, exemple, proceduri, realităţi din acea perioadă care ne-au dus cu un pas înainte de vreme?

Adina Don. Acei paşi pe care noi i-am făcut, i-am făcut fără să ne dăm seama în ce direcţie ne ducem cu toţii. Eram foarte debusolaţi. Eram împărţiţi în două categorii: optimiștii și pesimiștii. Unii credeau că pandemia e sfârșitul lumii. Eu cred că timpul s-a dilatat și comprimat foarte mult atunci. Uneori realizezi că au trecut cei doi ani ca într-o lună. Uneori, însă, aveai senzaţia că săptămâna durează de un an de zile. Noi ne-am dus încet în direcţia unei dezvoltări, chiar ne-am gândit de multe ori dacă e momentul potrivit să mai facem o investiţie, să trecem la un alt nivel, să creștem producția într-un moment în care nu știam ce urmează, ce modificări mai vin, în ce direcție o ia inflația. Când lucrezi cu maia, oricum fiecare zi e o provocare, trebuie să o înțelegi – de ce azi nu a dospit așa bine, de ce mâine arată de două ori mai bine decât credeai – și asta venea peste provocările pandemiei. Am și fost cumpătați, cred că asta ne-a învățat mai bine și pandemia. Cu pași mici, am crescut și noua brutărie ne-a ajutat să creștem și numărul de angajați. Pandemia mi-a întărit și convingerea că omul e foarte important și că dacă tot robotizăm nu facem bine, pentru că o să ajungem niște oameni fără suflet, fără dorință de viață.

„Nu am simţit că suntem pe targetul guvernanţilor”

A.B. Poţi să-mi dai câteva exemple de sisteme implementate atunci, în pandemie, pentru mediul de afaceri, şi nu numai, care au venit în sprijinul societății? Exemple de sprijin pentru micii întreprinzători care au dat roade, pe care le-ai simțit ca benefice pentru afacerea ta?

Adina Don. Din păcate, pe noi și cred că pe 50% din oamenii de afaceri mai mici, nu ne-au ajutat cu absolut nimic formele de sprijin ale guvernului. Păreau destinate unor întreprinderi mari, nu erau deloc orientate către micii întreprinzători. Nu am simţit că suntem pe targetul guvernanţilor, practic eram pe categoria de businessuri care puteau să se închidă oricând pentru că nu le păsa. În schimb, altfel era dacă închideai un supermarket, un lanţ, altfel stătea treaba. Noi ne-am desfăşurat activitatea normal, ca o altă companie plătitoare de taxe şi impozite la timp. Nu am apelat la nicio soluţie din aceea menită să te ajute, dar care te îndatora ulterior. Chiriile, cheltuielile luate, tot trebuiau plătite, nu te ajuta cu nimic să suspenzi activitatea, să o pui pe pauză două, trei luni, doar ca să o reiei apoi şi să constaţi că eşti plin de datorii. Au supravieţuit, părerea mea, cei care au înţeles să muncească în continuare şi să se adapteze nevoilor oameni în condiţiile acelea.
Noi ne-am străduit timp de doi ani de zile și mai apoi să oferim aceeași calitate la produse chiar dacă uneori nu mai aveam produse pe raft de la ora 12. Nu am făcut rabat la calitate și, doar când ne-am simțit stăpâni pe noi, am extins afacerea şi am produs mai mult, dar de aceeaşi calitate. Mai este loc de dezvoltare. Aşteptăm lansarea unor ghiduri de finanţare care să fie menite nevoilor noastre.

A.B. Ne-a dus pandemia mai departe ca societate? Ne-a făcut să fim mai atenți la ce mâncăm? La sănătatea noastră din farfurie?

Adina Don. După pandemie, oamenii sunt mult mai atenţi, cred eu, la cum îşi petrec timpul liber. Şi asta am văzut-o şi la mine, şi la oamenii din anturajul meu, şi la clienţii noștri. Suntem mult mai selectivi şi vrem să fie timpul nostru cât mai calitativ posibil. Am văzut că oamenii sunt mult mai selectivi cu persoanele cu care relaţionează şi aleg mult mai atent produsele pe care le mănâncă. Fac mai mult sport, îşi petrec timp în aer liber, poate şi pentru faptul că în timpul pandemiei s-au simţit constrânşi, cu armata pe stradă. Poate acesta este un câştig. Au realizat că acel timp liber petrecut în aer liber i-a ajutat din punct de vedere mental. În pandemie, foarte mulţi s-au reorientat şi au descoperit că jobul acela de birou pe care îl aveau într-o firmă bine cotată, nu e ceea ce îşi doreau. Şi au devenit poate chiar antreprenori. Cred că acum apreciem mai mult libertatea de exprimare, de mişcare. Poate pandemia doar ne-a ajutat să conştientizăm punctul în care suntem din punct de vedere al maturităţii. E bine să pui preţ pe calitatea vieţii tale şi pe timpul tău.

A.B. Cine mai suntem după ce pandemia a trecut peste noi? Cine mai e Adina Don după ce pandemia a trecut peste ea? Se poate considera Adina Don o poveste de succes în vreme de pandemie?

Adina Don. Cred că sunt tot acelaşi om, dar mult mai precaut când vine vorba de oamenii cu care relaţionez, de deciziile pe care le iau şi de igiena celor din jur.

Slow living și bucuria vieții

A.B. Crezi că am câştigat ceva în domeniul igienei, că oamenii sunt mai atenţi la igienă?

Adina Don. Făcând excepţie de cei care au exagerat cu dezinfectantul, cred că unii dintre noi am ajuns să punem mai mult preţ pe igienă. E trist pentru cei care nu au făcut-o înainte, dar e bine pentru cei care au început să o facă în timpul pandemiei. Ne raportăm, din păcate, în continuare greșit ca societate la termenul de sănătos și la ce e sănătos să mâncăm. Ar fi trebuit să înțelegem după pandemie că nu mai prea contează cantitatea, ci calitatea vieții. Nu știu dacă am ajuns acolo, să ne dăm seama că nu ai nevoie de 10 mașini ca să te poți deplasa într-o excursie sau la locul de muncă. Ar trebui să învățăm acel slow living.

A.B. Dar tu puteai să aplici acest tip de viață, slow-living, în toată nebunia asta, când de fapt ți-ai dezvoltat o afacere?

Adina Don. Da, pentru că luam niște decizii în momente liniștite și nu mi-am fixat termene limită. Când am făcut pasul de a lua actualul sediu în chirie ne-am dat seama cât e de mare și cât efort fizic și psihic va absorbi toate clădirea asta, dar am știu că nu ne grăbește nimeni, că nu e ca și cum de mâine, dacă nu ne mutăm, nu mai avem unde produce. Am luat-o lent, fără termene și date limită. Am deschis totul într-o zi obişnuită de iunie, când lumea era stresată cu concediile. Următorul pas a fost să profităm de fosta locaţie de pe Calea Timişorii, unde brutăria ocupa cel mai mare spațiu. Dar nu ne-am grăbit nici atunci. Am decis că, la un moment dat, o să transformăm conceptul într-unul de băcănie, unde lumea va putea să-și cumpere pe lângă produsele noastre și alte produse, o dulceață, un platou de brânzeturi, cu un iaurt, un vin. Și acel cândva a fost în decembrie, în mod natural. Am pregătit totul din timp, fără grabă, și într-un weekend a avut loc toată transformarea. Lumea a fost șocată când s-a întâmplat totul.

A.B. Poți să-mi zici două, trei lecții pe care le-ai învățat tu în pandemie pe principiul „never waste a good crisis”?

Adina Don. Să fiu atentă la ce și cu cine vorbesc, pentru că pandemia ne-a transformat pe unii dintre noi în oameni mai răi. M-a învățat să pun preț pe cuvintele pe care le scot pe gură, pentru că am devenit mai radicali în interpretări. Slow living și să mă bucur mai mult de viață, de familie, de prieteni.

A.B. Dar merg toate astea cu o afacere care se tot dezvoltă? Poți să stabilești un echilibru?

Adina Don. Nu e ușor, dar se poate și o poți face doar angrenând în jurul tău oameni care înțeleg ce faci. Să îi duci cu tine în hora businessului în care dansezi și tu, și ei.

Citat: „Poate pandemia doar ne-a ajutat să conştientizăm punctul în care suntem din punct de vedere al maturităţii.”

*** Acest material a fost realizat cu ajutorul unei burse în cadrul proiectului „Educația media – instrument pentru creșterea abilităților de participare civică a adolescenților (faza 2) – Sprijinirea comunităților pentru a fi mai bine protejate de infodemie”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) în parteneriat cu UNICEF, cu susținerea USAID. Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția UNICEF.