miercuri, 17 iulie, 2024

Special Arad Logo

    Abuzul în funcție, abuzul în serviciu, abuzul în general

    de Valer Mărginean | 3 aprilie 2023, 7:44 AM | Opinii

    3

    Hunor (UDMR), Ciolacu (PSD) și Ciucă (PNL) cei care au decis cum să voteze senatorii (foto: G4Media / Ilona Andrei)

    S-a discutat mult în ultimele zile despre abuzul în serviciu și despre pragul valoric al prejudiciului (de 250.000 de lei, redus apoi la 9.000), Curtea Constituțională a României (CCR) și deciziile ei fiind făcute scut justificator pentru introducerea pragului. Și, cum se știe, totul a pornit de la votul senatorilor la proiectul de modificare a Codului penal, prin care s-a introdus un prag valoric al prejudiciului de 250.000 de lei, adică aproximativ 50.000 de euro la actualul curs valutar, drept condiție pentru incriminarea faptei de abuz în serviciu. Adică, dacă prejudiciul produs prin abuz în serviciu este mai mic de 250.000 de lei, fapta nu este infracțiune cu, eventual contravenție.

    Miza într-adevăr este mare, în joc fiind îngroparea sub preș a multor abuzuri comise de cei aflați în fruntea „bucatelor”, abuzuri care au prejudiciat statul, în cel mai larg sens, beneficiile rămânând în „sarcina” abuzatorilor. Bunăoară, ipotetic sau nu, un primar dintr-un orășel al României a înființat, în timpul pandemiei, un Centru de vaccinare. Minunată faptă. Doar că, întrucât nu-și putea angaja secretara la acel Centru (ca să mai primească și sărăcuța de ea un ban în plus la salariu), a angajat-o fictiv pe mama secretarei – mama soacră, cum ar veni – iar prin această faptă ilegală a produs un prejudiciu abuzând de funcția lui de primar. Ei bine, dacă acest prejudiciu este mai mic de 250.000 de lei, și el, și secretara pot fi liniștiți – de mama soacră nici nu mai spun – pentru că nu se mai pune problema de un dosar penal. El, primarul-ginerică ar putea obține un nou mandat (dacă nu va fi condamnat în vreun alt dosar), ea va rămâne secretar-amantă – că primarul o fi și el însurat, tată de copii.

    Iar ăsta este doar un exemplu, să zicem, imaginar, aflat sau nu pe harta județului nostru sau a altui județ. Dar sunt multe altele – fără secretare, că nu toți primarii sunt îndrăgostiți – cu achiziții publice dubioase, cu drumuri plătite dar neterminate și așa mai departe. Iată de ce au ținut morțiș să modifice din timp Codul penal, ca nu cumva să-i prindă alegerile fără prag la prejudiciu. Și le-ar fi reușit dacă „presa cea rea” nu și-ar fi amintit de celebra Ordonanță de Urgență nr. 13 adoptată „noaptea ca hoții” de Dragnea (președinte PSD, conducătorul autoritar al României din perioada ce a urmat alegerilor din 2016), Grindeanu (atunci premier, acum ministru) și Iordache „altă întrebare” (atunci ministrul Justiției, acum președinte pe viață al Consiliului Legislativ) care a scos în stradă aproape un milion de protestatari. Or, pragul din OUG 13 era mai mic cu 50.000 de lei decât cel votat de actualii „curați ca lacrima” din PSD-PNL-UDMR. Și, da, cu siguranță s-au temut de o nouă rundă de proteste masive, pentru că lumea este extrem de încordată și nu are nevoie decât de o mică scânteie pentru a ieși în stradă. Le-a cam ajuns până peste cap guvernarea asta în care minciunile s-au împletit cu incompetența și nepăsarea în fața lipsurilor cu care se confruntă populația, guvernarea asta care, parcă mai mult decât oricare alta a luptat efectiv, inclusiv cu UE pentru păstrarea privilegiilor.

    Revenind la amintita infracțiune, merită menționat că a fost reglementată pentru prima dată la noi prin Codul penal al lui Cuza, adoptat în 30 octombrie 1864 și intrat în vigoare în 1 mai 1865, prin incriminarea „abuzului de putere în contra particularilor” și a „abuzului de autoritate în contra lucrului public”. Nu se punea problema niciunui „prag valoric al prejudiciului” dar interesant de menționat este că aceste fapte se pedepseau diferit.

    Abuzul de putere în contra particularilor se va pedepsi cu închisoare dela o lună până la doi ani şi se va putea încă declara necapabil de a ocupa funcţiuni publice dela un an la trei”. În schimb abuzul de autoritate în contra lucrului public „se va pedepsi cu recluziunea; iar dacă o asemenea cerere sau ordine a izbutit a se şi pune în lucrare şi a produce efect, pedeapsa va fi maximul recluziunei”. Pedeapsă suficient de grea pentru a înfrâna multe pofte, chiar și ale celor mai îndrăgostiți primari de exemplu.

    Iată de prevedea Codul penal al lui Cuza la articolul 15: Osînditul la recluziune se va închide într’o casă de muncă, destinată pentru acesta.

    Va fi întrebuinţat la lucrări determinate prin regulamentele acelei case de recluziune. ( … ) Ei vor fi puşi în fiare”. Iar durata recluziunii era între 5 și 10 ani.

    Să mai spună cineva că n-a fost un bun domnitor Cuza… Evident, astăzi nu se mai pune problema „osândirii la recluziune” deci iese din discuție munca forțată, oricât de… educativă și exemplară ar fi pentru mulți aleși. Rămâne însă deschisă discuția despre necesitatea introducerii pragului valoric al prejudiciului în cazul infracțiunii de abuz în serviciu.

    Într-o anumită măsură, au dreptate cei care susțin că este necesar un prag valoric întrucât există o decizie a CCR care, se știe, este obligatorie pentru toți. Astfel, în cuprinsul Deciziei nr. 392/2017 (anul OUG 13…) CCR consideră, la punctul 56, că este necesară instituirea unui prag al pagubei și circumstanțierea vătămării produse prin comiterea faptei, elemente în funcție de care să se aprecieze incidența sau nu a legii penale”. Totodată a subliniat că legiuitorul (Parlamentul – n.n.) are obligația de a reglementa pragul valoric al pagubei și intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu, pasivitatea acestuia fiind de natură să determine apariția unor situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii”. Mai mult, la punctul 57, face dovada „cumplitei” obligații a Parlamentului și, firesc, a urgenței cu care trebuia instituit acum valoarea pragului: „Pentru argumentul prezentat în paragraful anterior, Curtea urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate care vizează lipsa unui prag al pagubei și a circumstanțierii vătămării produse prin comiterea faptei de abuz în serviciu”. Pe scurt, Curtea a decis cam așa: Parlamentul este cel care ar trebui să reglementeze pragul pagubei, dar lipsa unui astfel de prag nu încalcă prevederile Constituției.

    De altfel, în nici o altă țară din UE nu există un astfel de prag și așa este bine să fie. Prin incriminarea oricărei fapte care intră sub incidența legii penale, legiutorul urmărește să apere anumite valori sociale. În cazul abuzului în serviciu, această valoare socială apărată o reprezintă bunul mers al activităţii serviciului public în care funcţionarul trebuie să-şi desfăşoare activitatea, prin îndeplinirea în mod corect a atribuţiilor de serviciu, cât şi prin apărarea intereselor legale ale persoanei fizice sau ale persoanei juridice.

    De altfel, deși se vorbește despre abuz în serviciu ca despre o infracțiune din sfera corupției, Codul penal o reglementează în capitolul infracțiunilor de serviciu, ceea ce spune multe despre valoarea socială ocrotită. Or, bunul mers al activității într-o primărie sau într-un consiliu județean, de exemplu, este perturbat de activitatea abuzivă a funcționarului, indifderent de valoarea pagubei produse. Fapta abuzivă este și trebuie să rămână sub incidența legii penale, pentru a se putea asigura o protecție cât mai mare serviciilor publice, finanțate din bani publici și în care cetățenii trebuie să aibă încredere. Desigur, și valoarea pagubei are importanță, însă nu în circumscrierea sau nu a faptei în sfera penalului, ci în individualizarea pedepsei de către instanță.

    Este aproape imposibil de crezut că actuala putere va renunța la prag în cazul abuzului în serviciu. Că va fi de 9.000 de lei sau mai mult, vom vedea. Dar prag va fi cu certitudine, ca semn al abuzului în general aplicat la toate nivelurile în România.

    Mai avem însă o altă certitudine: oricât de puternici par a fi, se tem de orice eventuală mișcare în forță a populației. De fapt, nu de orice mișcare, ci de una de amploare care ar putea șubrezi chiar și zidul de apărare a pensiilor speciale. Dacă se va naște o asemenea mișcare, rămâne de văzut. Cert este că o vestă galbenă este doar 12 lei…

    DECIZIA nr. 392 din 6 iunie 2017referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 din Codul penal din 1969, ale art. 297 alin. (1) din Codul penal și ale art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Vine un garcea local si ma amendeaza ca asa vrea muschiul lui de ghertoi. Amenda este sub pragul valoric. Desi a savarsit un abuz in serviciu el ramane fata mare.
      Tara de rahat cu turme de slugi pe post de cetateni.
      Mai apar in ecuatie si deontologii care vin sa ne spuna ca nu-i nimic de facut … si turmele de miei prosti pun botul.
      Referirea la frica politrucilor pedelisto-liberalo-bolsevici iliescieni de reactia mieilor este din zona oniricului. Nu, politrucii nostri au dat-o la intors fiindca pragul ar fi fost atacat cu ocazia primului proces ca fiind neconstitutional – fiindca introduce o clauza de impunitate panela pentru tortionari, de aruncare la gunoi a normalitatii. Dar nici de asta n-au dat-o la intors ci pentru ca vin alegerile si clauza asta de impunitate ar fi fost speculata electoral de alti politruci cu pretentii de Ileana Cosanzeana.
      Absenteismul care vine din zadarnicie si greata s-ar fi ingrosat si ar fi favorizat disproportionat miscarile extremiste, mai fidelizante pentru abrutizatii captivi.
      Oricum eu voi vota orice altceva decat pe aia care ne fac politica de 33 de ani si daca nu am cu cine atunci stau acasa, dar nu voi vota, sustine, credita mizeriile astea care-si bat joc de noi de atata timp fiindca dupa aia tot aceleasi jeguri vor veni si-mi vor explica ca ei au ajuns la putere prin vointa mea si ca eu sunt astfel complicele lor si ei sunt reprezentativi pentru societate si pentru mine (o enormitate abisala).

      +4 voturi
      +1
      -1
    2. Iti sta mintea in loc!!! Cum este posibil sa avem o curte constitutionala atat de jos. Ce tot explica „marii” juristi ai tarii ca pragul trebuie atat sau atat ,asa sau altfel. Ce e nebunia aceasta cu acest faimos „PRAG”. Problema este pusa complet aiurea! Exista ABUZ sau nu exista.Punct!!!!!!Daca pragul va fi stabilit la orice valoare ,sa zicem 9.000 lei cum spune imberbul predoiu. La 8999 lei nu avem abuz care sa duca la penal, dar la 9001 lei avem!!!! HA!HA!HA!!! Abuzul si daca este pentru UN leu este abuz. Ne tot invirtim in jurul cozii. Marii liberali l-au intrecut chiar si pe Dragnea. Halal justitiari liberali.

      +4 voturi
      +1
      -1
      • @andrei mihai – Din păcate, CCR a devenit un fel de goarnă a puterii, a acelei puteri care este „pe val” conform algoritmului după care sunt numiți judecătorii Curții.
        În cazul Deciziei invocate, fără rost și temei juridic (392), CCR majoritar PSD a dat-o la întors, ca să nu se facă de râs, dar nici să nu-l suoere oe Dragnea. În dispozitiv a susținut, forțând o comparație aiuristică (timpul de spitalizare in caz de vătămarea corporală), că sr fi bine să existe un prag vsloric. Dar, a decis că lipsa pragului nu este neconstituțional.
        Prin urmare, instituirea pragului NU ESTE o obligație impusă de CCR, cum susținea jalnicul Predoiu.
        Așa-i cum spuneți, și cum am susținut și eu în articol: abuzul ori este, indiferent de valoarea în bani a prejudiciului, ori nu este. Chiar așa: punct.

        +3 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    5 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.