Prins în aceste zile în Festivalul de Teatru Underground care se desfășoară în oraș, doar seara târziu ajung la criză. La mine e de timp mai mult, la ceilalți de tot felul. Iar în minutele în care mai ajung și să gândesc, nu mai știu de unde să le iau. Și unde să le pun.

Bun, știm cu toții că Nicușor a dat-o din nou în bară. Guvernul Veștea n-a trecut de Parlament, timpul de negocieri s-a redus, se caută un nou prim-ministru. Nu de alta, dar Bolojan nu se pune. E prea direct și hotărât, nu se poate discuta cu el. E ca la teatru: când te aștepți mai puțin, vine cu poanta care schimbă tot.

Da, tema festivalului despre care pomeneam în introducere este protestul. La prima vedere pare simplu, dar în realitate este mult mai complicat. Așa cum s-a văzut și la discuția cu oamenii de teatru de la Sala Ferdinand. Da, acolo unde, de obicei, Bibi și Lazăr Faur ne spun ce și cum. Amu’, marți, s-au adunat acolo câteva zeci de participanți la festivalul arădean să discute despre tema festivalului.

Despre protest. Printre ei și ministrul Culturii. András Demeter, om de teatru de aici, de la noi, de la Timișoara. A venit ca participant la festival, nu ca ministru. Actor, adică, în rol principal într-o piesă montată de Theo Herghelegiu la Teatrul de Artă din București. Da, acolo unde e și Parlamentul. A fost, normal, și ea la conferință, au fost și alții, chiar dacă nu prea mulți.

Ce să-i faci, este criză și căldură mare. Da, Monșer, e vreme de excursii și de stat la umbră, eventual la o bere rece, nu de umblat la festivaluri de teatru. Fără să mai vorbim de Parlament. Vacanța începe, criza mai poate aștepta, poate până la toamnă se mai răcorește nițel situația.

Rămânând, totuși, la teatru, luni și marți s-a întâmplat ceva inedit și contra curentului la Arad. Simplu spus: normalitatea a devenit vizibilă pentru câteva momente. Nu e puțin lucru într-o țară și într-o lume în care, mai nou, normal este anormalul.

În câteva cuvinte: actorul András Demeter, ministru demisionar, dar încă în exercițiu, a venit la Arad, la festival, de parcă asta ar fi singura lui treabă importantă acum, în aceste momente de tensiune generală. Nu s-a dat mare om politic, a stat la masă la Teatrul Vechi, mai precis la Joy’s, cu toți cei care au trecut pe acolo și s-au arătat interesați. Fără emfază, fără pretenții, chiar dacă cei informați știau că doi SPP-iști se învârt și ei pe acolo, având grijă de ministru.

Și ceea ce este și mai normal: actorul Demeter a fost chiar remarcabil în rol – un bucătar japonez cercetat pentru omor – luni seara, la Teatrul Vechi. Poate vă trece prin cap că îi aduc aici osanale unui ministru din guvernul Bolojan, așa, din rațiuni arhicunoscute: e bine să te ai bine cu cei sus-puși, niciodată nu se știe când ai și tu un interes acolo, nu-i așa?

Nici măcar apropiat: nu sunt omul, dar, spre bucuria mea, am observat că nici ministrul român-ungur, de felul lui, care încă răspunde de cultură, nu este copleșit de importanța sa politică.

Și dacă tot ne învârtim aici în jurul cozii: este și asta un fel de protest. Ajunge să ne amintim de copilărie. Atunci când ne întrebam: dar de ce-i așa, de ce nu e altfel? De ce nu este cum ar trebui să fie: dulce, dacă e tort, sărată, dacă e omletă? De ce nu e apa de băut rece și cea de scăldat caldă? Sau de ce trebuie să stăm afară în frig când înăuntru este cald?

Iar acum, ajunși maturi, avem tendința să uităm că firescul este mediul în care orice om se simte bine și reconfortat. Atunci când vede că fiecare își face treaba, nu se dă mare doar de dragul de a fi respectat, nu face pe nebunul, cum se spune pe aici, în toate limbile folosite. Fiindcă, da, nebunul nu este bun.

Chiar dacă el sau ei nu știu asta. Sau cu atât mai mult. Pentru că atunci când ei se dau mari și rotunzi, făcându-se că plouă, celorlalți nu le mai rămâne decât protestul. Când nu înțelege de vorbă bună, nebunul care se dă rotund trebuie pus la punct. Chiar și cu forța, dacă altfel nu se poate. Nu neapărat fizică, ci simbolică. Așa cum se face în teatru.

Așa că, acum, la final, lansez o invitație arădenilor și nu numai să vină la teatru. La festivalul de pe acum clasicizat de teatru underground al Aradului. Mai sunt patru zile și peste zece piese, fără să mai vorbim de filmele de la sfârșitul săptămânii de la Cinema Arta. Chiar dacă nu se vor mai întâlni cu ministrul-actor, vor avea prilejul să protesteze doar prin simpla prezență.

Pentru că firescul se naște atunci când toți sunt acolo unde trebuie să fie și se poartă firesc…

Citește și: Inedit la Festivalul Underground: un ministru, András Demeter, pe scenă!