Ca orice poveste boemă autentică, referindu-ne aici la boemie ca stil de viață – artistic, nonconformist, mereu intens cultural –, povestea Boème Café a început… la Paris. Luminița Stanciu locuia în capitala Franței deja de zece ani, dar anumite circumstanțe personale au condus-o înapoi, acasă. Așa s-a născut Boème Café: aducând o mică bucățică din Parisul supranumit „orașul iubirii”, sau „orașul artiștilor” și „orașul cafenelelor”, la Arad. Ca orice poveste care are un început, din păcate însă, are și un sfârșit…

Următoarea poveste nu e despre acel sfârșit tăcut, dureros, extrem de sentimental. Nu e despre căderea suavă, elegantă, neobservată a unei frunze în adierea nepăsătoare a vântului. Această poveste e despre apariția gingașă a unui boboc cultural și despre înflorirea spectaculoasă aidoma unei flori unice în peisajul citadin, despre parfumul îmbietor al artelor pe care acest local a reușit să îl concentreze într-un loc. Aceasta e povestea Boème Café, micuța și cocheta cafenea care a „trăit” intens, romantic, extravagant, extrem de jovial și inegalabil de boem… timp de 16 ani.

În ultimele zile leneșe și însorite în care Boème Café încă își aștepta clienții, nebănuind ce urmează, o mână de arădeni stăteau la terasă, la o bere, un suc sau o cafea. Un cuplu – evident, de-al casei – a venit cu bebelușul în cărucior. Sunt mai mulți arădeni care s-au întâlnit în Boème, s-au căsătorit și au continuat să vină la Boème cu copii. „E absolut minunat! Pruncuțul ăla e un mic boem”, ne-a spus proprietara, Luminița Stanciu, arătând spre bebelușul din căruciorul de la masa alăturată.

Decizia de a închide barul definitiv a fost deosebit de grea, dar atât pentru Luminița, cât și pentru clienții vechi, care au format „o mare familie boemă”, s-au strâns atât de multe amintiri frumoase datorită localului, încât este imposibil să nu apară un zâmbet larg pe buze la reevocarea lor.

O mare satisfacție, spune Luminița Stanciu, este că înainte de închidere cu câteva zile, încă veneau la terasă adolescenți și studenți pe care îi știe de când erau mici copii.

Odată cu Boème Café, a crescut o generație de arădeni tineri, dar au crescut profesional aici și artiști, care au devenit pictori cunoscuți mulțumită acestui local, aici și-au etalat pentru prima oară uimitorul talent vocal, sau aici au apăsat clapele pianului în fața unui public – deși restrâns – mai numeros.

Cafeneaua artiștilor

Se spune că oamenii „sfințesc” locul. Nimic mai adevărat inclusiv în cazul Boème Café. Iar o cafenea cu un astfel de nume nici nu poate fi concepută fără artiști.

Lucian Țidorescu (pentru prieteni: Luță – și „un prieten pe viață” pentru Luminița) este artistul care și-a lăsat amprenta, poate, cel mai mult în Boème.

Două picturi de Lucian Țidorescu

„Nu mai rețin când a început colaborarea noastră, dar știu că l-am sunat cu tupeu și i-am spus «Hello, tu ești un pictor pe care ar trebui să-l cunoască tot orașul! Îți dau pereții mei. Hai, facem ceva frumos?»”, își amintește proprietara. Picturile lui Țidorescu au devenit, cu timpul, sinonime cu Boème Café, nu s-au mai dat jos de pe pereți ani de zile, s-au schimbat doar tablourile lui Țidorescu între ele, deoarece câteva chiar au fost vândute grație expoziției permanente. O lucrare a fost vândută chiar în prima zi, cu rugămintea artistului pentru client să fie lăsată în expoziție măcar o lună.

Lucian Țidorescu și omul lui de zăpadă pe terasa Boème (2018)

Alți pictori care au expus la Boème și de care Luminița își aduce aminte cu drag sunt Petru Șimon și, nu în ultimul rând, Bogdan Țigan, cu lucrările celui din urmă fiind inaugurată atât cafeneaua de pe Episcopiei, cât și cea din Teatru.

Bogdan Țigan (alături de Luminița) și o pictură a sa în Boème

Un alt artist – de data aceasta din registrul muzical – al cărui nume a fost și rămâne strâns legat de Boème Café este pianistul Teo Milea. „A venit odată cu o carte de vizită, cu o clapetă de pian și cinci degete pe ea. Am întors-o pe partea cealaltă… pe vremea aceea veneau foarte mulți să-mi propună tot felul de afaceri, de colaborări… Cartea aia de vizită mi-a atras atenția. Am întors-o de cinci ori, timp de cinci, șapte zile, apoi l-am sunat: «domnule, am o carte de vizită. Sunt Luminița Stanciu de la Boème Café…» Răspunsul lui a fost: «Vin în juma’ de oră!». A fost o discuție atât de faină… A venit în jumătate de oră pe la 5 și a plecat pe la zece”.

Teo Milea în Boème Café (jos, alături de Lucian Țidorescu)

Cu timpul, Teo Milea a devenit tot mai celebru, s-a mutat în Canada, dar de fiecare dată când a revenit în România, nu a ratat ocazia să susțină un concert în localul arădean care l-a primit cu brațele deschise cu ani în urmă.

„Și a fost” concertul lui Teo Milea la Boeme… (Foto + Video)

George Dancu (membru al formației Q Band), un alt prieten apropiat al Luminiței și un „rezident” al cafenelei, a uimit în anul 2016 întreg auditoriul, dar și pe Luminița, la concertul „Parfum interbelic”, alături de Orchestra Rapsodia (Daniela Han – vocal, Vasile Rus – pian, Zoran Brancov – acordeon, Cristian Duță – vioară, Petrică Spinaru – clarinet, Cristian Jurcan – clarinet, David Brăneanu – saxofon, Sorin Tomuș – percuție și George Dancu – vocal). „Îl aveam prieten pe George, dar nu știam ce abilități are. Eram cu capul în congelator și auzeam vocea, o voce absolut grozavă. Am scos capul să văd ce se întâmplă și când l-am văzut pe George al meu… nu mi-a venit să cred!”, își amintește Luminița.

„Primul eveniment a fost din întâmplare. Așa i-am cunoscut pe dragii mei, Florin Covalciuc și Ioan Peter (n. red. – actori ai Teatrului Clasic „Ioan Slavici”). Mi-au spus: «Lumi, atât de fain e barul ăsta! Hai să facem un show aici!». Am spus «OK» și au făcut un show… dar să vezi ce mi-au făcut mie! Eu nu știam foarte bine ce înseamnă viața de artist, cum se joacă ei cu sufletul omului. Au venit și mi-au spus, chiar înainte de spectacol, «ăsta e prea beat, nu știu cum o să joace. Asta e, anulăm! N-avem ce face!». Mă gândeam: «’ai de capul meu! Ce o să fie acum?» Mi s-a făcut rău, mi-au căzut două lacrimi, apoi m-au luat în brațe și mi-au spus: «Mă, tu te iei după noi?» și a început show-ul”, își amintește amuzată Luminița.

De aici încolo, Boème Café a devenit un bar de neocolit inclusiv pentru iubitorii teatrului.

Veteranul actor arădean, Ovidiu Ghiniță, a avut în Boème un one-man show de Matei Vișniec, „Zece lei”, care s-a bucurat de un asemenea succes, încât actorul a vrut neapărat să lase o amintire în local, expusă de atunci pe perete, chiar lângă scaunul din fața intrării: o fotografie a lui Ghiniță cu Gérard Depardieu, cu care a jucat împreună în serialul „Regii Blestemați” (2005).

Și actrița Roxana Sabău a avut mai multe spectacole de teatru gândite special pentru cafenea, Florin Covalciuc a adus și el aici longevivul său spectacol, „Cerere în căsătorie”. Cel mai recent, Roxana Sabău și Florin Covalciuc au jucat la Boème, de mai multe ori și de fiecare dată cu casa plină, spectacolul „Lucruri mărunte”.

Fiind în proximitate, la câțiva pași, Boème Café a devenit locul de întâlnire absolut firesc al artiștilor de la Aradi Kamaraszínház (despre care Luminița spune că s-au numărat printre cei mai fideli clienți) și, de câteva ori, localul a fost integrat și în programul oficial al Festivalului Internațional de Teatru Clasic și al Festivalului Internațional de Teatru Nou, cu evenimente conexe. De asemenea, a adus spectacole la Boème și Festivalul de teatru francofon AMIFRAN.

Boème Teatru a fost integrat și în prima ediție a Festivalului de Literatură „Ștefan Augustin Doinaș”, cu un moment artistic intitulat „Amanta mea, ideea”, alături de actrița Angela Petrean-Varjasi, scriitorul Emil Hurezeanu, istoricul Adrian Cioroianu și criticul literar Daniel Cristea-Enache, precum și în ediția a doua, cu evenimentul numit „Literatura de la miezul nopții”, alături de Radu Vancu, Răzvan Țupa, Marius Chivu, Miruna Vlada, Marin Malaicu-Hondrari, Dumitru Crudu, Liliana Corobca și Adrian G. Romila.

Și dacă tot veni vorba de literatură, nu se putea, desigur, ca Boème Café să nu găzduiască și lansări de carte: Eugenia Crainic, Anca Giura, Viorel Ilişoi, Radu Țuculescu, Lili Crăciun, Ioana Duda, Nelu Stratone, Claudiu Groza, ca să numim doar câțiva autori, și, nu în ultimul rând, dar întâmplător… tocmai ultimul care și-a lansat aici cartea, colegul nostru, Lajos Notaros.

De la Kerouac, Salinger și Beatles… la romanul „Run, omule, run!” al lui Lajos Notaros | Foto

Special Arad a organizat, la invitația Luminiței Stanciu, la Boème Teatru, și o expoziție de fotografie după protestele „OUG 13” din 2017, cu titlul „Poezia de stradă a unui popor creativ #REZIST”. Au expus imagini Nelu Scripciuc (FotoClubPro Arad), Iza Pal, Cristian Manta, Cristian Orădan (Chris Kbd Photography), Mihai Todoca, Andrei Fuliaș, Raluca Medeleanu, Beri Berescu (Cluj-Napoca), Iosif Miclăuș (Cluj-Napoca) și Liviu Ștef (București).

Apropo, la Boème Café au avut loc și o serie de ședințe pline de entuziasm ale jurnaliștilor cofondatori Special Arad, în care s-a pus la cale deschiderea ziarului online de față.

Fotografii-document, nu simple imagini. Expoziția „Poezia de stradă a unui popor creativ”, la Boeme Teatru (Foto / Video)

Au mai avut expoziții de fotografie și cei de la Foto Club Arad (respectiv colaboratorii din țara vecină, Foto Clubul Marvany din Ungaria) și „Light Writers Group” (Gigi Budiu, Maria Horosni, Cerasela Ciorba și Doru Fădoraș).

Au mai fost diverse întâlniri și dezbateri, cum ar fi „Remember Led Zeppelin” organizat de Mișcarea Arădeană (a soților Claudiu și Adela Cristea, care au organizat ședințele „Mișcării Arădene” ani de zile la Boème) sau „Cartea de la ora 7: Tribut adus jazz-ului”, cu prezentare de cărți despre Ray Charles, Ella Fitzgerald, B.B. King sau John Lee Hooker, furnizate de Librăria Scienta – un alt spațiu cultural arădean care, din păcate, nu mai există.

Și au mai fost, desigur…

Concerte memorabile

Au concertat în micuța cafenea atât artiști locali, cât și nume mari din industria muzicală, precum Pavel Stratan, Alexandrina Hristov, Alexandra Ușurelu, Maria Răducanu, Amalia Gaiță, Magda Pușcaș, Corso, Cătălin Galben, Duo Montanaro (trei concerte organizate de Aradi Kamaraszínház) și, nu în ultimul rând, Q Band (trupa lui George Dancu și Claudia Iuga) – „datorită lor au fost seri emblematice în Boème”, spune Luminița. Plus, concerte (inclusiv) la Boème Teatru: Blue Monday, Ioan Gyuri Pascu, Teo Milea împreună cu Ionuț Cădariu, Corina Rediș și Silviu Cîmpan ș.a.

Concert Alexandrina Hristov

Concert Alexandra Ușurelu

Concert aniversar Q Band – 10 ani

Dar dincolo de concerte, Boème a fost, de asemenea, cafeneaua preferată a cântăreților, un refugiu din zona centrală într-un colț sublim al orașului, împânzit de flori, cu aer parizian, un loc ferit, parcă, de restul Aradului. Lui Ioan Gyuri Pascu (1961 – 2016), de fiecare dată când concerta la Arad, îi plăcea să-și bea cafeaua de dimineață la Boème, nederanjat. „Îi simțeam nevoia de anonimat și mă prefăceam că nu-l recunosc”, își amintește cu drag Luminița.

Concert Ioan Gyuri Pascu în Boème Teatru

Și cei din trupa Jurjak, în 2018, după un concert în Club Flex, s-au retras tocmai la Boème pentru un interviu Special Arad. Chitaristul formației nu a rezistat atunci tentației de a cânta la pian și, după primele apăsări de clape, o studentă din Republica Moldova l-a acompaniat pe piesa „Gravity” de John Mayer.

Exact această boemie nestingherită, această spontaneitate veselă era starea pe care Boème Café reușea să o scoată din fiecare client.

Într-un cadru intim, într-o lumină difuză, în culorile ei pastelate, Boème Café îți însenina zilele și serile, îți aducea înapoi zâmbetul pe buze, te făcea să uiți complet de griji deja în momentul în care ai intrat.

Era o inspirație, un stimulent al simțului estetic, un spațiu „rupt” parcă dintr-un vis dulce.

O poezie de cafenea.

Serenadă la geam à la Boème

Luminița Stanciu a fost sufletul și inima Boème Café. Când ea nu era în bar, îi simțeai lipsa. O dată a ajuns chiar să rateze zile la rând o programare la dentist pentru că „nebunii frumoși” – cum îi numește Luminița – i-au cântat serenade mai multe seri sub geamul ei, la casa de lângă Boème, ca să o ademenească înapoi în cafenea. Nu a putut refuza invitația atât de boemă. Uneori s-a întors chiar și în pijama.

Chelnerițele, în special în acea costumație retro în stil bavarez, au fost un real punct forte al localului. „Pe fetele mele minunate neapărat vreau să le menționați”, a insistat Luminița, referindu-se la Oana, Luiza și Diana, foarte apreciate pentru jovialitatea și, mai ales, dedicarea lor.

Chelnerițele Boème Café – Oana, Luiza și Diana

Luiza, de exemplu, a devenit chelneriță la Boème imediat după ce a terminat Bacalaureatul și a lucrat acolo opt ani. „Când a plecat, eu eram pregătită. Fiecare dintre ele își formează o carieră și am încercat să le ajut cât am putut”. O altă chelneriță pe care Luminița o îndrăgise mult este Oana. Ea și-a terminat facultatea și masterul lucrând la Boème, iar despărțirea de localul în care a lucrat ani de zile a fost deosebit de sentimentală. „Într-o zi a venit la mine și mi-a spus, cu lacrimi în ochi, «Aș vrea să vă spun ceva, dar nu știu cum… Am primit un job pe post de ingineră… o să plec». Am îmbrățișat-o și i-am spus că asta e cea mai mare bucurie a mea, că a reușit în educație și în viață. Du-te, draga mea, cu sufletul deschis!”. De asemenea, Diana și-a strâns banii munciți în Boème și a plecat, în cele din urmă, în America. Unul dintre cele mai memorabile evenimente la Boème a fost petrecerea de adio în cinstea ei, cu o seară înainte să plece la aeroport. Luminița a făcut o chetă, i-a cumpărat o valiză în care a băgat un tirbușon și tava cu care și-a făcut banii ani de zile. A fost full house, dar nimeni din bar nu știa că urmează un party-surpriză. Cu atât mai puțin chelnerița Diana. La un moment dat, s-au stins luminile, în boxe a început să cânte piesa „Ia cu tine și inima mea” (Ia-o cu tine acolo în America) de A.S.I.A. și a fost adus în sală un tort cu artificii. Diana nu a înțeles inițial ce se întâmplă, dar după aceea a urmat un chef nocturn nebun, cu lacrimi de emoții.

Trebuie spus și că fiecare decorațiune are povestea sa sentimentală în Boème, fiecare ascunde o amintire.

Decorul a venit pe parcurs. Totul e adus din casa Luminiței sau a fost un cadou primit, începând cu pianul, pozele înrămate și până la veioze, vaze și flori. „Nimic nu a fost gândit în prealabil, totul a fost după sufletul meu. În fiecare zi mai adăugam ceva, după cum simțeam în acel moment”, spune Luminița.

Dar poate și mai emblematice pentru Boème decât decorațiunile sunt animăluțele care au devenit veritabile „mascote” ale localului.

Chivas și Schweppes – câinii boemi

Luminița a fost supranumită „Mama adopțiilor”, deoarece nu de puține ori a luat în gazdă animăluțe abandonate, pe care le hrănea și le găzduia chiar în bar, până le-a găsit stăpâni. A găsit astfel, în fața ușii, o cutie de pisicuțe sau cățeluși ghemuiți pe terasă… „Era o durere pentru mine, nu puteam să le las afară. Le hrăneam cu biberonul și până seara le găseam un stăpân”.

Pisica Marylin, papagalii Agi și Lini și alte animăluțe găzduite de Boème Café

Unul dintre câinii emblematici ai Aradului – până acum doi ani, când s-a stins de bătrânețe – a fost Schweppes (cu care, din păcate, nu avem o poză). El a ajuns tot așa la Boème, găsit pe stradă, într-o ploaie torențială. Luminița a dat anunțuri la radio, în ziare, încercând să-i găsească stăpânul… dar până la urmă a rămas cățelul Boème, timp de 14 ani.

Al doilea cățel boem – tot cu nume de băutură, evident! – este Chivas, bătrânel deja, cu vederea diminuată și cu pași mai puțin vioi, care avea locușorul lui pentru odihna zilnică binemeritată pe scaunul din fața intrării.

Un trademark al localului, „consumat” rapid: pita cu unsoare, ceapă și boia

„Celebrele” felii de pâine cu unsoare, ceapă și boia, servite clienților fideli din partea casei, au ajuns într-o perioadă adevărate atracții gastronomice locale. După un timp, de prin 2010-2012, unii s-au dus la Boème special pentru această gustare simplă, dar atât de delicioasă, încât berea sau vinul nici nu mai avea un gust autentic fără.

Dintr-o întâmplare banală a pornit și această „frenezie”. Într-o zi, unul dintre clienții fideli, cocoțat pe scaunul din fața barului, după 2-3 beri consumate, a rugat-o pe Luminița: „N-ai ceva de mâncare? Așa mă roade pe stomac…”. Avea, întâmplător, un borcan cu unsoare. A fugit până la alimentara din apropiere ca să cumpere o franzelă din banii ei, a mai găsit sub pult și o ceapă și boia și a făcut un platou întreg celor din fața barului.

Dintr-o simplă atenție și grijă față de clienți, platourile de pită cu unsoare au devenit un obicei zilnic, un cadou din partea Luminiței tuturor clienților casei. Luminița nu mai avea încotro: în fiecare seară, „trebuia” să cumpere pită proaspătă la metru pentru aperitivul la mare căutare.

Doar că povestea a ajuns mult prea departe și a fost înțeleasă complet greșit. Într-o duminică, au apărut doi clienți noi, pe care Luminița i-a primit, cu toate că era deja ora închiderii. Au cerut două ciocolate calde și un platou de pită cu unsoare. Luminița le-a explicat că acel aperitiv era pentru clienți de-ai casei, niciodată nu le-a taxat, și că pur și simplu, la acea oră, nu mai avea. Clientul a devenit recalcitrant, servind înapoi replica „Trebuie să beau până cad sub masă ca să primesc pita cu unsoare?!”. După câteva zile, au venit agenții OPC (acum ANPC) la control.

Din păcate, acest incident a oprit brusc și definitiv împărțirea „celebrelor” platouri cu pită și unsoare, chiar dacă nu a fost vorba de nicio „afacere” ilicită „pe sub masă”, ci simple cadouri, din banii Luminiței, ajunse o reală obsesie în rândul clienților.

Pandemia și ce a mai rămas după…

Primele 3 săptămâni de Lockdown total, la începutul pandemiei Covid-19, au fost relaxante pentru Luminița Stanciu. „În sfârșit, puțină liniște! Am făcut curățenie în sertare, am aruncat chitanțe din 1900 toamna”, își aduce aminte. După 3 săptămâni, însă, nu mai rezista. Era dureros de multă tăcere. Părea o eternitate, iar acea falsă eternitate, dar cu consecințe grave, pe termen lung, a continuat.

Pandemia și-a pus amprenta necruțătoare și asupra Boème Café. Deși localul s-a redeschis după trei luni, într-o zi suprinzător de rece, în dimineața zilei de 1 iunie 2020, cafeneaua arădenilor boemi nu și-a mai revenit de atunci în totalitate. Fiecare zi, fiecare săptămână și an de atunci a fost, parcă, începutul clar al unei noi ere, o eră nouă… mai puțin boemă.

„Aș minți să spun că nu-mi este greu, dar ies cu sufetul împăcat și plin de bucurii, muuult mai bogată sufletește, fără nici un regret, dar deloc. Au fost aproape 16 ani fabuloși, sunt mult mai bogată datorită a tot ceea ce am trăit în anii ăștia de Horeca, am cunoscut oameni absolut minunați, am legat multe prietenii, iar cea mai mare bucurie a mea este că datorită Boemului am reușit să-i ofer o educație excelentă fiului meu, și n-am dat greș 😊. Printre altele, și în horeca am legat prietenii, și știu că toți se confruntă cu diverse probleme. Eu le doresc succes în continuare. La mine totul a fost construit din suflet și cu multă implicare”, transmite Luminița tuturor „boemilor” care au trecut pragul cafenelei.

„Un mare mulțumesc tuturor celor care au făcut parte din povestea mea Boème și au apreciat-o! Lumi Boème vă pupăcește, ați fost minunați și m-ați încărcat cu energie și voie bună exact atunci când aveam mai mare nevoie”, mai transmite Luminița Stanciu.

Mai multe fotografii, în galeria de mai jos.

Surse foto: Tomas Arond, arhiva Special Arad, Party Arad (Iza Pal), ARQ și Boeme cafe – pagina Facebook