Adi Bâlici a reușit din nou să aducă o formație care a adunat un public numeros în Flex. Trupa Jurjak efectiv a kill-uit aseară cu un concert bestial. Pentru un concert rock alternativ – sau electric blues, așa cum spun băieții de la Jurjak despre stilul lor muzical – e ceva destul de tare. S-a ajuns până acolo unde o doamnă s-a urcat pe scenă cu ei și s-a pozat cu trupa în timp ce aceasta cânta. Ulterior ne-au spus că sunt obișnuiți cu așa ceva. Unii dintre spectatori au început să bată la tobe în aer, „air drumming” cum se zice, alții să fluiere și să scandeze numele trupei, la finalul concertului, chemându-i înapoi pe scenă.

După concert, băieții ne-au acordat un mic interviu, apoi ne-am dat întâlnire în cafeneaua Boeme. Acolo s-a întâmplat un lucru incredibil de frumos. Dănuț, chitaristul formației, s-a pus să cânte la pian și, după primele apăsări de clape, Laura, o studentă din Republica Moldova, l-a acompaniat pe piesa „Gravity” de John Mayer. Vă invităm să vizionați clipul de la finalul articolului, dar mai întâi să vedem de ce băieții de la Jurjak spun despre ei că sunt prințese boschetare:

Special Arad: De ce Glossă? De ce ați ales versurile lui Eminescu pentru prima piesă pe care ați cântat-o?

Jurjak: Am găsit o portiță în albumul trecut. Nu aveam destule versuri în română, iar eu m-am mai jucat pe beat cu poezie veche și cumva am găsit Vasile Alecsandri la piesele „Timp de iubit” și „Două fete”, puțin modificate, să zicem adaptate. Pe albumul ăsta s-a lipit Eminescu, nu știu cum, dar ne-a plăcut.

– Care a fost prima voastră reacție când ați auzit că veți veni în concert la Arad? Ce știați de Arad?

– Nu foarte multe. Știam că aveți o Strada Unirii, că sunteți aproape de frații noștri unguri și, după seara asta, mai știm că sunteți minunați. Așa ca noi.

– Cum a fost vibe-ul din partea publicului? Cum vi s-a părut?

– În general, lumea care vine la noi, are un vibe bun, însă Aradul, cumva, a fost peste așteptări. Pentru că nu știam, nu am mai fost niciodată la Arad, nu știam cum o să fie și a fost de minim trei ori peste așteptări. A fost minunat și mulțumim de invitație. Abia așteptăm să mai venim. Și dacă nu ne chemați, venim peste voi.

– De aici unde vreți să ajungeți? Unde aspirați să ajungeți?

– De aici? Rolling Stones, clar. Doar ce am văzut Bohemian Rapsody, așa că… nouă nu ne place Queen, dar filmul a fost bun.

– Deci nu planificați să mergeți pe Queen ca și sound…

– Nu. (râsete). Noi nu suntem regine, ci doar niște prințese boschetare.