Pornind, așadar, cu bicicleta, pe urmele știrilor, chiar naționale, despre sistemul de închiriere a bicicletelor în paragină din Arad. De sistem vorbim, nu de biciclete.

Nu înainte să le urăm toate cele bune oamenilor importanți din urbe care și-au sărbătorit la sfârșitul săptămânii trecute ziua de naștere. E mai deosebit, fiindcă este vorba de primarul Bibarț și de viceprimarul Cheșa. Și e important fiindcă avem ocazia să le spunem că nu, presa adevărată – nu aia cumpărată – nu este interesată de persoana particulară a liderilor politici și din administrație, ci de activitatea lor în binele (sau răul) obștii. Așadar, La Mulți Ani!, Domnilor, să aveți tot ce vă doriți, eventual câte ceva și pentru cei pe care îi păstoriți.

Mergem mai departe, pe aici e frumos, Mureșul stă liniștit în albia sa, uitându-se cu tristețe spre ștrandul în paragină. E timp frumos, tocmai bun pentru o plimbare pe jos sau cu bicicleta. Eu am luat-o cu țoagla, nu de alta, dar tocmai săptămâna trecută am povestit câte ceva despre relația ancestrală dintre subsemnatul și biciclete.

Pe mal e chiar frumos, așa, duminica înainte de amiază. Mai ales dacă facem abstracție de starea istoricei viluțe a vâslașilor, ultima dată parcă Voința îi zicea. Mă rog, nici zona fostului hotel Parc nu arată prea bine, renovarea trenează de ani de zile, dar, până la urmă, tot se va face și acolo ceva. Altfel, cum am spus, e bine, lume puțină pe mal, așa de dimineață, cicliștii pot pedala în voie. Bine, așa, duminica la prima oră, poți pedala în voie peste tot, lumea încă doarme, mașini puține, pistele pot fi folosite dacă ești atent la mașinile parcate. Că sunt destule, chiar dacă acum se revopsesc marcajele și în principiu ar trebui să lase locul liber.

Și uite așa, tot dând lejer din pedale, ne aducem aminte de furtunosul nostru primar și de pozele sale făcute cu ocazia zilei de naștere. În pădure, așa cum vă așteptați, unde altundeva din moment ce avem de a face cu un pădurar la bază. Frumos, n-ai ce zice, chiar înălțător în zilele acestea în care natura se luptă cu civilizația tehnică a omului mai puțin prevăzător. O mică problemă e cu Domnul Cheșa, sperăm că am decodificat corect, Domnia Sa și-a oferit câteva zile la Lido Di Jesolo, pe litoralul italian, adică, așa la încheierea sezonului și cu prețurile, normal, aferente. Am zis că sperăm, fiindcă Domnul Cheșa, poate de bucurie, nu prea a fost atent la postare, scriind acolo Lido Di Jeselo. Credem, totuși, că am decodificat noi bine, nu are cum să fie altă stațiune cu acest nume, chiar și scris greșit. Ș-apoi este aici aproape, dacă aș fi cu câțiva ani mai tânăr m-aș putea gândi și la o excursie până acolo pe bicicletă.

Că, ce să facem, ne aducem mereu aminte de tergiversarea cu sistemul de închiriere a biciletelor, dar, uite, Călin Bibarț e la pădure, Ilie Cheșa e pe litoralul italian, n-avem cum să-i întrebăm: ce se mai aude. E drept, pe Cheșa nici nu ar avea sens să îl întrebăm, are el alte treburi, iar cu Bibi nu poți știi niciodată.

Ș-apoi sunt aici tergiversări mult mai decisive, ajunge să ne gândim la una, cea legată de construcția unor garaje publice prin zona centrală. Oarecum legată și de folosirea bicicletelor în oraș, având în vedere că acum, în perioade de vârf și în zonele centrale, nu prea ai ce căuta pe bicicletă dacă ții la integritatea ta mentală și corporală. Fără să mai vorbim de vestitele zone pietonale, la fel de inexistente ca și parcările de care pomeneam. Că Mețianu, să ne înțelegem, nu este realizarea administrației locale, strada este din cele mai vechi timpuri una pietonală sau semi, chit că acum nu mai duce nicăieri, având în vedere mutarea Pieței Mari în halele ascunse de lângă turnul de apă.

În concluzie, mai bine ne bucurăm pentru că pe noi ne-a ocolit viitura, e liniște și pace, șefii își petrec zilele libere prin păduri sau pe ștranduri, eventual mai trag o alergare, așa cum face viitorul nostru senator Glad Varga. Restul mai vedem, până la urmă toate se rezolvă că niciodată nu a fost să nu fie cumva.

E drept, Aradul își pierde vizibil imaginea clasică de oraș întreprinzător și descurcăreț, cu multe puncte de atracție chiar și pentru cei nearădeni. Oradea ne dă clasă, de Timișoara nu spunem nimic, doar ne amintim că ei s-au considerat mereu superiori, chiar dacă asta nu a fost întotdeauna meritul lor, ci al sistemului, vezi desființarea județului Arad și subordonarea la Timișoara.

Și uite așa, ajung pe nesimțite în piața din spatele teatrului, da, aceea unde la un moment dat se viziona un garaj public subteran, dar mai nou este un spațiu al manifestărilor sărbătorești și omagiale. Tot așa cum a devenit și piața din fața Primăriei, asta ca să nu vorbim de cea a pompierilor, numită mai nou al Prieteniei Româno-Maghiare și unde, chiar în aceste zile se omagiază, în cadrul Zilelor Maghiare din Arad, generalii executați în 1849.

Nu e nici o problemă cu astea dacă nu ar fi singurele evenimente cu care ne lăudăm. Mai precis se laudă ei, printre care și cei care și-au sărbătorit ziua de naștere în acest sfârșit de săptămână.

N-ar fi nicio problemă dacă ar și mai face ceva, un garaj acolo, stații de închiriat biciclete, o zonă pietonală ca lumea, asta ca să nu mai vorbim de ștrand și de cetate.

Și cum am zis: dacă ar face pe bune, nu doar ar gesticula aiurea…