Nu mi-o luați în nume de rău, scriu în prima zi a anului cel nou.

Afară e soare, zici că e primăvară. Normal, până nu ieși din casă să constați că a înghețat apa în vasul găinilor. Faci o poză, două, așa e mai nou, oricând și oriunde tragi niște poze, nu se știe niciodată, iar prietenii de pe FB doar atâta așteaptă. Ce altceva ai putea face în prima zi? O poză cu bradul sau cu masa îmbelșugată, ceva instantanee cu tine la cheful de Revelion, eventual cu jocul de artificii de la miezul nopții. Sau cu soarele printre ramurile desfrunzite din grădină.

Câinii și pisicile s-au liniștit, bubuiturile n-au ținut mult. De fapt, nici nu s-au văzut prea bine, a fost ceață. Ce bine că după asta a ieșit soarele vestind cu adevărat venirea unui an nou!

N-ai chef de nimica, ai sta toată ziua să te uiți la poze și la pisicile care aleargă în soare pe gazonul răvășit din curte, nici de FB nu mai ai chef. Cel mai bine ar fi să te pui înapoi în pat, să tragi un somn binefăcător, cine știe, poate ți-ar veni și niște idei mai acătării în vis.

Totuși, îți mai faci o cafea în timp ce treci în revistă noutățile de pe FB. Nimic nou de fapt, totul previzibil și fără importanță. Cum să fie?, normal, s-a terminat un an furtunos și începe unul despre care nimeni nu știe nimic, dar se poartă toți de parcă ar fi în posesia adevărului absolut. Asta e, ce să faci, mai nou așa funcționează lucrurile, cei care știu, tac și își văd de treabă, cei care habar n-au, vorbesc fără oprire.

Așa că evenimentul pe care l-am așteptat de decenii, să devenim parte cu drepturi depline ale Uniunii Europene, a trecut aproape neobservat. Chiar dacă la graniță au fost ceva ceremonii, mai mult locale, așa. Ministrul Predoiu s-a dus până la Giurgiu, ridicând bariera de la graniță împreună cu omologul său bulgar, pe aici pe la noi n-a venit nimeni, doar localnicii de pe graniță. Cu toate că granița care ne despărțea până acum de UE se află aici, între România și Ungaria, nu la Giurgiu unde s-a dus Predoiu.

Pe de altă parte, dacă ne gândim mai bine – cam greu așa, după Revelion – așa a fost mult mai practic. Ce să vină ministrul până aici din București? Giurgiu este la doi pași de capitală. Ș-apoi, nici măcar ai noștri demnitari locali nu s-au activizat prea tare. Dacă facem abstracție de prefectul Csaba Tóth, cei mai mulți au petrecut Revelionul în familie, eventual cu prieteni, cum e și firesc, umplând FB-ul cu fotografii care ilustrau această intimitate fericită și binefăcătoare. Plus că, fiind ceață la miezul nopții, nici artificiile nu s-au văzut ca lumea, asta este, am intrat noi în Schengen, dar atâta bai să fie.

Bibi al nostru a venit în cele din urmă în fața scenei din fața primăriei și, alături de consoartă, a numărat de la patru până la zero, urându-ne „La Mulți Ani!”.

Frumos, n-ai ce zice, și de așteptat, nimeni dintre demnitarii locali nu are harul lui Bibi de a face, pe nesimțite, oricând și oriunde, din țânțar armăsar. Este și asta un talent, alții se dau și peste cap, dar tot nu le iese.

Cam asta a fost, restul e istorie. Viitorul e încă în ceață, ș-apoi e 1 Ianuarie, e și Vasile, vedem noi mai încolo, după 2 ianuarie. Mai exact, începând cu săptămâna viitoare. Din anul nou intrăm direct în weekend, n-are rost să ne agităm acum pe degeaba.

Atunci, da, ne vom aduce aminte de toate cele, de alegerile ratate și de guvernul pus la derută, de Klausi cel cu mandatul prelungit cel puțin până la primăvară. Ne vom aduce aminte și de Domnul Georgescu, cel care, venind din Austria, ne va convinge de proaspăta noastră suveranitate din UE. Chiar dacă de Revelion n-am ținut cont de sfaturile sale și am băut vin și șampanie în loc de apă. Nu-i de mirare că nu mai avem nicio informație în cap acum, nu ne vine să facem nimica, numa să ne uităm pe geam la soarele care strălucește neverosimil de 1 Ianuarie. Te pomenești că sărbătorește în locul nostru intrarea în Europa.

Așa că, dragii moșului – nu, nu este o figură de stil, subsemnatul fiind un moș în toată regula – aveți grijă de voi, odihniți-vă liniștiți cât mai puteți, uitați-vă la fotografiile, gif-urile și reel-urile de pe FB, râdeți dacă vă place, înjurați dacă așa vă vine la câte o postare neinspirată. Nu uitați că e totuși bine, suntem, în sfârșit, în Europa și suntem și suverani. Chiar dacă nu știm exact ce înseamnă asta, mai precis fiecare crede și gândește altfel în funcție de cine ascultă. Sau la ce se uită pe FB și, mai nou, TikTok.

Așa că scuzați-mă că voi termina mai repede ca de obicei, e totuși ziua în care nu se întâmplă nimic demn de atenție, chiar dacă Transnistria a rămas fără gazul rusesc, mai precis fără încălzire și apă caldă.

La noi e încă bine și soarele strălucește, chiar vă urez ca în anul acesta să vă uitați mai mult la soare decât la ecranul telefonului. Și să nu fiți foarte surprinși de videoul de la sfârșit, în fond, granița cu Ungaria nu mai există, iar ungurii omagiau Europa în cântec de mai bine de trei decenii, încă din anii optzeci, chiar dacă prelucrarea este una mai recentă din anii pandemiei de coronavirus…