Nu trebuie să fii foarte atent sau vigilent ca să-ți dai seama că primarul Aradului, Bibi pentru toți și nu numai, este poate cel mai tare primar din țară la confecționat imagine. Propria imagine, desigur, gândită copleșitoare pentru cei care își sug degetele înainte să apese pe Enter.

Nu există săptămână fără video Bibi, de obicei mai multe, podcasturi cu jurnaliști binevoitori, de ai casei cum ar veni, unde Bibi are toată libertatea să se desfășoare, să se dea în bălți, să se dea mare, cum se zice în popor.

Așa e în politică peste tot, ajunge să te uiți la victoria lui Trump, cel care a fost și personaj de televiziune și știe exact unde și cum să lovească sensibilitatea de multe ori derutată a celor mulți și nu foarte dotați de la natură.

Desigur, comparația este deșănțată, Trump domnește în SUA pe când Bibi nu este sigur pe el sută la sută nici în Arad. Șeful cel mare la Arad este Ghiță, ajunge să te uiți la videoul luat de pe FB ca să îți dai seama cine este șeful în orășel.

Orășel zic, fiindcă Bibi, luat de avânt, a dat un interviu la începutul anului la Europa FM. În discuție cu Mona Nicolici, nesubjugată relațiilor locale, al nostru primar a avut ceva probleme. Întrebările nu erau așa cum este obișnuit el, fără să mai vorbim de cea inițială, în care Mona, oarecum lipsită de sensibilitate, l-a făcut pe Bibi primar al orășelului Arad.

Exact așa s-a exprimat, provocând, firesc, reacția primarului nostru, cel care a început să spună că nu, nu este orășel, poate doar în comparație cu București. Altfel, a mai completat Bibi, este un oraș mediu, undeva între primele douăzeci din țară.

Discuția era despre zonele verzi, întreținerea și menajarea lor, Mona Nicolici arătându-se încântată că stă de vorbă cu un inginer silvic. Nu intrăm în amănunte, vă puteți imagina cum se băga al nostru peste reporteriță, cum se eschiva să răspundă la subiect, cum încerca să sublinieze că la Arad cu spațiile verzi este totul perfect. Inclusiv cu pomii tăiați cu nemiluita, atunci fiind – era prin martie interviul – începutul acțiunii de defrișare care a pus pe gânduri mai mulți arădeni, ecoul ajungând, din câte se pare, până în capitală.

Mi-am adus aminte de toate astea acum probabil văzând efervescența cu care Bibi al nostru se pregătește de sărbătorile de iarnă. Abia am intrat în noiembrie dar pregătirile sunt în toi, târgul va avea loc în două piețe, legate, e vorba de Piața Catedralei, cu piața mare eradicată, amenajată, dar încă neterminată și Piața Reconcilierii, acolo unde, lângă statuia ridicată în memoria generalilor executați la Arad în 1849, vă veți putea da și cu patinele în patinoarul artificial amenajat pentru această neasemuită ocazie.

Roata cea mare, cea care anul trecut se învârtea și nu prea după teatru va fi, așadar în Piața Catedralei, perfect ca să ajungeți la timp de la patinoar la o învârteală liniștitoare.

N-ar fi nicio problemă cu toate astea, peste tot în lume au loc astfel de manifestări, nemaivorbind că suntem și în campanie electorală care se va termina de Miculaș, cel care ne va aduce noul președinte.

Problema cea mare este că gesticulațiile și cuvintele spuse cu nonșalanță nu pot înlocui faptele și realitatea.

Vorbind despre Aradul verde în martie, Bibi, devenit primar din nou, nu a spus niciun cuvânt despre faptul că Aradul nu a fost ales în programul european al orașelor verzi și smart. Așa cum am aflat mai mult noi, cei care suntem atenți și la realitate, nu doar la mișculația de neoprit a lui Bibi. Și așa cum Timișoara și Oradea au fost alese.

Foarte interesant, asemenea „realități” sunt ocolite atât de Falcă, cel care vorbește despre Arad ca fiind un adevărat centru cultural și cu perspective de nebănuit, cât și de Bibi, subalternul jucăuș, cel care dansează de dimineața până seara pe videourile făcute de oamenii săi care pentru asta sunt plătiți.

Și care nu știu că într-un video nu doar cuvintele vorbesc. Dimpotrivă, mimica, gesticulația, tonul spun mai multe despre cel care vorbește decât cuvintele pe care le scoate pe gură. La casele mai mari, actorii politici iau lecții de dicție și de actorie tocmai pentru ca mimica și gesticulația lor să nu contrazică cele spuse.

Văzute de aici, eu, arădean de peste jumătate de secol, din nefericire, sunt obligat să recunosc: da, în ultimii douăzeci și ceva de ani am devenit un orășel. Și nu pentru că un sfert din populație a plecat sau pentru că industria Aradului de dinainte de 89 a ajuns praf și pulbere, ci tocmai pentru că suntem conduși, administrați de oameni care nu fac diferența dintre fapte și vorbe.

Preocupați doar de propria imagine, inclusiv la nivel de haine și bijuterii, iar în spatele acestei imagini confecționate pentru cei mulți care au probleme să facă și ei diferența dintre vorbe și fapte, se află lipsa de pregătire onestă combinată cu dorința de înavuțire rapidă a parvenitului, tot restul trecând pe plan secund.

Din această perspectivă, într-adevăr putem vorbi mai nou despre orășelul Arad, un oraș cu trecut și perspective reale care a ajuns să fie coborât la nivelul celor care îl domină prin funcțiile la care au parvenit.

Că de administrat, nici vorbă.

Citește și: Patinoar și roată în Reconcilierii, concerte și căsuțe în Piața Catedralei. Au început pregătirile pentru Târgul de Crăciun 2024