Încetinitorul de particule – Aradul de altădată în prezentul fără viitor?





Să începem cu trecutul prezent: UTA! Mai precis cu cronica meciului din tastatura lui Valer Mărginean, un text care ne amintește de vremurile în care jurnalismul știa că e rudă cu literatura. Și pentru că veni vorba, trecem imediat la o lansare de carte. Și mai precis la transformarea unui blog într-o carte.
Normal, v-ați dat seama: este vorba de volumul care adună pe hârtie o seamă de articole de blog despre Aradul de altădată. Să amintim și numele autorului, că merită: Teodor Stoica, un maramureșean stabilit în orașul de pe Mureș și pentru care a făcut o adevărată slăbiciune.
Păcat că doar el, respectiv doar cei care mai au treabă și cu literatura, eventual cu istoria. Sincer, ne-am bucurat că evenimentul nu a fost infestat de politic. Chiar dacă a fost finanțat, prin Universitatea Vasile Goldiș, de Centrul Cultural Județean. Ne-am și mirat un pic, cum de nu a fost nici primaru’, nici adjuncții, fără să mai vorbim de cei de la județ, că europarlamentarul în această perioadă, se știe, are multă treabă. Dar ne-am prins repede, nu era în aer liber sau pe scenă, era vorba de istoria Aradului, pe când cei despre care vorbim sunt interesați de prezent, dar, mai ales, de viitor.
În general, ca să fie clar, ai noștri aleși nu prea au treabă cu arta. Sau cu cultura (cucufonie asumată). Chiar dacă mai găsim printre ei și actori profesioniști. Că amatori sunt cu toții, de asta ne-am cam prins de o vreme încoace. Ceea ce le place este spectacolul. Cu ei în rol principal, desigur.
Așa că nu trebuie să ne mirăm nici de absența aleșilor la evenimentul arădean de artă cel mai important al anului: Festivalul de filme documentare.
Da, este, având în vedere că festivalurile de teatru nu se mai fac din lipsă de fonduri, nu-i așa, rămâne, deci, acest festival internațional ajuns la a zecea ediție. La mai mare, îi urăm în timp ce observăm reținerea politicienilor noștri locali la festivalul de filme documentare.
Îi înțelegem, ce să spunem, filmele documentare nu sunt ca cele zise artistice, prezintă realitatea, de obicei pe aia mai problematică, mai dramatică așa. Nu de puține ori pe cea creată de cei despre care tocmai am constatat că nu s-au dat în vânt.
Chiar dacă săltărețul nostru primar s-a fotografiat nu doar cu câinele, ci și cu cei care au deschis expoziția legată de festivalul de la cinema Arta. Se mai întâmplă, ești primar, ai obligații, nu te poți ține doar de distracții și interese. Dar nu te ții de prostii. De lucruri care nu îți aduc niciun folos în imagine, altfel spus în carieră și pe conturi.
Și ce dacă este una pe aici care face clădiri din Lego.
Copilării, nu alta. Nici nu pricepi care-i șpilul cu asta: să faci, adică, clădiri din Lego. Ce afacere e asta? Și ce dacă cei care construiesc din Lego de acum vor putea face și Turnul de Apă din Arad sau Mănăstirea Gai? Să fie sănătoși, ce treabă are asta cu munca de politician local?
E mult mai important că, uite, ne pregătim de Târgul de Crăciun și a venit iarna. Nu e bine, nu e bine deloc, drumurile devin alunecoase, circulația dificilă, dacă mai și îngheață în zilele următoare, aia e! Canci Târg de Crăciun, nemaivorbind de roata uriașă.
Ș-abia e începutul. Un pic de zăpadă, un pic de polei și unii nici nu se mai pot ține în picioare. Trebuie să fie ajutați de jandarmi ca să treacă strada.
Ce să mai vorbim atunci de cultură și artă? Că unora la place să trăiască în trecut, treaba lor, dar așa nu ai cum să înaintezi, să ajungi în poziții și, mai ales, să fii reales. Ce lansare de carte, ce festival, ce Lego?
Mai un pic și e Anul Nou, anul în care vor fi numai alegeri. Și tu, primar al Aradului, consilier, ce ai fi, nu ești sigur de nimic. PSD-ul crește, dar nu aici la Arad, PNL-ul e în disoluție, numai Falcă e sigur în cutremurul acesta pe care nu îl simte Institutul Național pentru Studiul Pământului. Te pomenești că vei fi obligat să alegi calea aurită? Nimic nu este exclus, asta nu este literatură, nu e piesă de teatru, nici lansare de carte!
Așadar, stimații mei cititori, cum vedeți, în săptămâna care a trecut Aradul a fost pentru un moment o adevărate cetate culturală: spectacol de Andrei Șerban, cu o arădeancă în rol principal, lansare de carte al unui arădean ajuns redactor-șef la Cluj, festivalul de film documentar, lansarea volumului „Aradul de altădată”, fără să mai pomenim de arădeanca cu clădiri Lego.
Nu știu câți dintre cei care mă citesc s-au bucurat de aceste evenimente, ceea ce știu că minunata noastră administrație a rămas pe dinafară. Nu-i nicio problemă, suntem obișnuiți, numai că prezența unui politician la un anumit eveniment este un indicator foarte semnificativ. Ne indică ce consideră el important și ce nu, la ce ne putem aștepta dacă îl vom alege la anul și la ce nu.
FB (Mihai Nagy-Gyuris)
Și ca să rămânem în atmosferă: ne putem aștepta ca Aradul să devină din nou ceea ce a fost odată sau mai mult decât atâta sau, dimpotrivă, trebuie să ne mulțumim cu epitetul mai nou folosit nu doar pe site-urile de socializare, ci chiar la întâlnirile dintre cei care nu spun niciodată în public ce cred ei cu adevărat?
Altfel spus, vă gândiți oare dacă viitorul Aradului în aceste condiții sună bine?
Comentariile portalului
Încă o dată, eu vă mulțumesc pe tru comentsriu. Vă msi aștept. Dacă aș fi în locul dvs. aș vota. Experiența celor mulți ani petrecuți " (...)
Mulțumesc pentru răspuns. Apreciez. Poate după toată nebunia aceasta putem sa ne așezăm ca națiune și sa învățăm sa ne ascultam unii pe alț (...)
Domnule Marginean, sunt foarte frumoase intentiile D-voastre, si afirmati ca nu spuneti-nici macar fiului- cu cine sa votam! dar toate articolele de la alegerile din Decembrie incoace (ale D-voastre si (...)