Constituția ne proclamă egali „în fața legii și a autorităților, fără privilegii și fără discriminări” pe toți trăitorii acestor meleaguri cârmuite de PSD-PNL încă de pe vremea tinereții feseniste a lui Iliescu. Vremuri în care, dacă vă amintiți, s-au proclamat – e drept, doar prin atitudine și fapte – primii dintre egalii României. Și-atunci, dacă zice „mama și tata” legilor, așa să fie și cu noi, nu doar cu ei! Vreau și eu, așadar, în temeiul articolului 16, alineat (1), o slujbă la stat care să-mi ofere posibilitatea de a obtine primul milion de euro sau de dolari.

Despre care să pot spune și eu, tot smecherește, cum o fac alți „egali cu mine”, „nu mă întrebați cum l-am făcut”. Să fiu și eu președinte de comisie de licitații la drumuri, responsabil cu întocmirea caietelor de sarcini, poate diriginte de șantier. Nu vreau neapărat primar sau vice, că nu mă grăbesc să fac milionul chiar așa repede.

Apoi, în baza aceluiași articol care proclamă egalitatea, plus a atâtor precedente judiciare (Năstase-mătușa Tamara, Dan Voiculescu–Institutul de Cercetări Alimentare și multe altele), vreau imunitate pentru milionul ăsta. Adică, să nu mă întrebe nimeni de el, să nu mă verifice nici ANI, nici DNA, nici DIICOT. Nici măcar vreun procuror local. Cu IPJ, cred că m-aș descurca. Aș organiza niște chefuri pentru Falcă sau Cionca, ba chiar și pentru Fifor, așa, de siguranță. Și, la toate evenimentele astea, șeful IPJ ar fi invitat…

Citiți amănunte aici: ROMÂNIA FURATĂ. Terenurile celor 25 de institute de cercetare agricolă au ajuns la samsari din politică sau sport

Se știe că vorba asta „de viață bună” nu- i luată din folclorul românesc. Primul care a spus „pot să vă dau socoteală pentru fiecare ban, dar nu mă întrebați cum am facut primul milion” a fost John Davison Rockefeller, considerat de revista Forbes în 2008, cel mai bogat om din istoria omenirii. Sau, în limbaj meteorologic, de când se măsoară averile oamenilor.

Vorbe spuse cu tâlc de verosul afacerist american și, aș spune, cu suficient umor încât să fie preluat de cei ce au început să aibă acces la banii publici încă din zorii noului capitalism românesc (vechiul fiind cel interbelic). Doar nu era să se ghideze după vorbele lui Mark Twain: „Cinstea este cea mai bună strategie atunci când implică bani”.

De observat, totuși ca Rockefeller nu a făcut averea din afaceri cu statul. De altfel, pe la sfârșitul secolului XIX, când și-a început și dezvoltat afacerile, statul nu prea finanța reparații de drumuri județene sau comunale, nici reabilitări de spitale, școli sau grădinițe, nu finanța realizarea de parcuri în perioade de criză sau case sociale pentru diferite naționalități defavorizate. Prin urmare, funcționarii publici nu trăiau din licitații și nici primarii sau președinții de Consilii județene nu se îmbogățeau din comisioane.

Evident, așa cum facem noi de obicei, am făcut și eu un pic de haz de mult necaz. Din păcate, asta a ajuns viața noastră, a celor care nu am putut face milionul de euro, la pachet cu imunitatea – o sumă de glume amare, de mult haz făcut la necaz. În timp ce, naivi, le-am dat mandat după mandat unor semeni care s-au dovedit mai lacomi de puterea aducătoare de milioane decât nisipul deșertului de apă.

Statul pus în jug

Și, la fel de naivi, nu am reacționat când tot aleșii noștri au făcut și răsfăcut legile în așa fel încât să le servească doar lor. Iar acum este cam târziu pentru acele reacții care i-ar fi putut opri. Vi-i mai amitiți pe Iordache-altă-întrebare și Grindeanu cel ce azi râde ori de câte ori este în fața jurnaliștilor de parcă a câștigat la loto? Iordache a fost autorul acelei Ordonanțe 13 pe care premierul de atunci, Grindeanu a aprobat-o.

Citiți amănunte aici: Dosarul 10 August. Şaisprezece persoane, printre care foști șefi din Jandarmerie, trimise în judecată

Atunci, Dragnea era pregătit să pună statul român în jug, cu ajutorul celor doi și doar sutele de mii de protestatari au reușit să-i oprească. A urmat acel 10 august însângerat de intervenția brutală a „apoliticei” Jandarmerii, replierea lui Iordache în funcția decorativă dar extrem de bine plătită de președinte al Consiliului legislativ și revenirea lui Grideanu, albit și clorizat în râvnita funcție de ministru al Transporturilor. Și cu asta, s-a terminat perioada protestelor mari, de care se tem ei, cei cu puterea și banii în mâini.

Ne mai râmân glumele cu care facem haz de necaz și, palidă speranță, votul. A, da, am uitat de facebook, ce devine tot mai mult o agoră  oarecum inversată, unde nemulțumiții nu tac, ci scriu (postează). Iar aici tot mai mulți cer confiscarea averii corupților. Desigur, pornind de la spectaculosul flagrant în care a picat liderul PSD Vaslui, Dumitru Buzatu 

Uite confiscarea, nu e confiscarea

Sigur, Codul nostru penal reglementează confiscarea specială, la art. 112 și confiscarea extinsă (art. 112^1) doar că nici una, nici cealaltă nu merge până confiscarea averii. Nici a baronului de Vaslui, nici a celorlalți corupți dovediți. Pentru că legiuitorul a urmărit mai degrabă protejarea corupților decât oprirea corupției.

Există o instituție care cică urmărește averile demnitarilor și a funcționarilor publici. Recent, Agenția Națională de Integritate (ANI), instituția despre care pomeneam mai sus, chiar a prins un fost șef al DGA cu o diferență de peste un milion de lei între averea dobândită și veniturile realizate.

Citiți amănunte aici: Avere nejustificată a unui fost șef DGA. Cătălin Ioniță trebuie să explice cum a dobândit 1,15 milioane de lei

Ideea este că toți demnitarii și funcționarii publici depun anual o declarație de avere, care ajunge, cel puțin teoretic, la ANI care ar putea, bunăoară, să scotocească puțin după primele astfel de declarații și să le compare cu actualele. Și-atunci să vedeți surprize!

Sigur, acestea ar trebui să fie publicate și pe paginile oficiale ale tuturor primăriilor, de exemplu. Doar că nu apar. S-au prins și ei că aceste declarații ar fi printre puținele, dacă nu singurele, dovezi ale „activității” aleșilor și a unor funcționari publici.

Pentru cei ca mine, fără „mătuși Tamara”, fără locuri în comisiile de licitații, fără funcții politice, speranța rămâne pușculița

Sursa foto: cadouricool.ro

Pentru că, având acel „prim milion” și imunitate este ușor să faci cinstit, altele. Or, ajungând la esență, la acel „prim milion” (sper că s-a înțeles că nu-i vorba despre o sumă fixă), obținut pe nedrept sau chiar ilegal, tot ce ai obținut cu ajutorul lui devine nedrept sau chiar ilegal, oricât de cinstite ar fi fost afacerile făcute.

Sigur că așa gândesc toți cei care se gândesc acum la confiscarea averilor obținute prin corupție. Și au dreptate. Doar că legea nu este făcută pentru a satisface dorințele oamenilor.

Ei, mă ajută cineva cu o imunitate pentru un „mărunțiș de milion”?