E bine să începi cu începutul.

Nu se știe de ce, așa se spune.

Nu-i exclus să nu poți altfel. Chiar dacă se pot imagina sau gândi situații în care începutul coincide cu sfârșitul.

Se poate chiar afirma, nu-i așa, că orice sfârșit reprezintă un început.

Și cu toate acestea lucrurile sunt mai încurcate decât par.

Ajunge doar să ne sesizăm. Să devenim sensibili, adică.

Să întrebăm, să ne întrebăm despre moarte.

De exemplu.

Începutul se află, ca în atâtea alte cazuri de altfel, în grecescul krisis. Provenind din verbul krinein, se referă la un proces manipulativ elementar: a separa.

A diferenția.

La început diferențiezi lucrurile.

Cele rotunde de cele pătrate, cele moi de cele tari, cele frumoase de cele urâte.

Un pic mai târziu ființele, apoi oamenii.

Iar, într-un final, dacă apuci, ceea ce fac ei.

Cu vorba, cu portul, cu gândul, cu fapta…

Când separi și diferențiezi, te pregătești de judecată.

Îi împarți în două cete…

Iată-i: cei mici și cei mari, cele colorate și cele lipsite de culoare, cei fierbinți și cei călduți, cele bune de cele rele.

Judecata poate fi urmată de pedeapsă.

În criză nu există achitare.

Nu există nevinovăție.

Decizia – un alt sens al grecescului krinein – înseamnă stabilirea vinovatului. Cei mici, cei incolori, cei călduți.

Sau, poate, ceilalți?

Cel care se mișcă în acest proces este ocultat, dar ușor de identificat.

Sunt Eu.

Dacă criza este adevărată, ea se referă doar la mine.

Cine și ce sunt eu?

Celelalte întrebări sunt doar ajutătoare.

Separându-mă de Ceilalți, fac primul pas spre criză.

Sunt mic ori mare, tare ori nu, fierbinte ori doar călduț, bun sau rău, iată pasul următor.

Decizia este pasul crucial.

Judecata.

Cea de Acum și nu cea amânată la nesfârșit, aceea de Apoi.

Decizia este a mea.

Criza înseamnă asumarea vinovăției.

Pot, firește, să decid să nu iau nicio decizie.

Să nu mă separ, să nu mă judec.

Să nu mă asum.

Pot s-o fac.

De teama crizei pot trăi în imbecilitatea organică a ființei nediferențiate.

Precum un coș uscat pe obrazul Frumoasei din Pădurea Adormită….