Multă lume mă întreabă ce părere am despre proteste! O părere foarte bună, avem libertatea de a protesta. Față de manifestările sfidătoare din ultimele zile am, însă, mari reticențe. În primul rând, cred în lege, în reguli sociale. „Dura lex, sed lex”, spuneau latinii, iar în completare aș spune că orice lege trebuie respectată. Dacă e proastă, trebuie schimbată, dacă legiuitorul nu vrea s-o schimbe, să-l schimbăm pe acesta, dar cât legea e în vigoare, trebuie să o respectăm.

Repet, ideea de protest o îmbrățișez. Sunt de acord să se protesteze pe străzi și nu sunt de acord cu unele restricții. Dar niciodată nu voi fi de acord cu sfidarea autorităților și aici mă refer la cei care ostentativ protestau fără mască. Ce ar fi trebuit să facă jandarmii, polițiștii și/sau polițiștii locali? Să treacă cu vederea faptul că respectivii nu purtau mască și să riște sancțiuni interne, pe instituție? Sau să-I amendeze pe cei care încălcau hotărârile CNSU? Cred că niciuna dintre variante nu era OK. În primul caz își încălcau atribuțiile de serviciu, în cel de-al doilea creau presiuni sociale suplimentare, pentru că și protestatarii care purtau mască s-ar fi solidarizat cu „nemascații”.

Apoi, un alt aspect care cu care nu sunt de acord este hăuiala asta nocturnă. E tot o sfidare a autorității și, în plus, un deranj pentru societate. Cu atât mai mult cu cât, din informațiile mele, câțiva protestatari arădeni au urlat în plină noapte inclusiv în fața sediului principal al Spitalului Județean. Noaptea, când majoritatea bolnavilor se odihnesc. Și, în plus, sediul principal al SCJUA nu este „spital-COVID”, deci rostul protestului îmi este cam neclar!

Protestatarii invocă și citează Constituția României! La drepturile cetățenești. Și sunt multe, un capitol de Constituție, de la dreptul la viață și integritate fizică și psihică, la libertatea individuală, dreptul la asociere, libertatea de exprimare, libertatea conștiinței etc. Dar, există un articol, 57, care zice în felul următor: Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi. Or, când nu porți mască deși ar trebui să porți sau când urli în miez de noapte la fereastra mea, îmi încalci drepturile mele. Și, ca să închei și cu Constituția, articolul 16, alineatul 2: Nimeni nu este mai presus de lege!

Spuneam că sunt de acord cu protestele împotriva unor restricții. Dar să fie în concordanță cu legile, hotărârile legale și regulile sociale. Și mie mi se pare absurd să se închidă magazinele la ora 18.00 deoarece scurtarea orarului de funcționare duce la creșterea aglomerației, presupunând că un magazin (alimentar, în special) are același număr zilnic de clienți. Apoi, a păstra anumite restricții în timp ce numărul de cazuri crește înseamnă că decidenții se uită la efectele restricțiilor, nu la cauza infectărilor. Nu sunt de acord nici cu păstrarea închisă a sălilor de sport. Sportul înseamnă sănătate. Se poate cere celor care fac sport o adeverință de la medicul de familie, așa cum se cere elevilor pentru ora de educație fizică. Sau să existe o distanțare socială (mă refer aici la cei care merg la „sală” sau la alergat pe stadion). Soluții ar putea fi, trebuie doar gândite, nu trântită doar o hotărâre că… de mâine n-avem voie aia sau cealaltă!

Și, finis coronat opus, accept și susțin protestele în primul rând din cauza atitudinii arogante, uneori dictatoriale, ale unora dintre decidenți! Tata, la vremea lui, mi-a povestit o pildă și mi-a spus o vorbă: Tonul face muzica! Dacă aceleași măsuri, aceleași restricții, ar fi mai bine explicate, mai puțin rigid, cred că presiunea socială n-ar fi așa de mare. O presiune socială constată, ce ține de peste un an dar care se accentuează pe măsură ce se adâncește criza economică!

În concluzie, adevărul e undeva în cumpănă. Protestatarii au tot dreptul de a fi revoltați și încerc să-i înțeleg. Dar sub nici o formă nu pot fi de acord cu metodele acestora. Unele metode, care țin de sfidarea autorităților și de conduita socială!

P.S. Ironia sorții, Arafat e astăzi contestat se iese în stradă împotriva lui. Iar acum câțiva ani, acum 9, mai precis, oamenii ieșeau în stradă pentru a-l apăra, iar în urma manifestărilor de atunci a căzut guvernul!