„Cred că va fi un spectacol foarte puternic, foarte bun, foarte frumos… colegii sunt minunați…”, rostea regizorul Tapasztó Ernő, vizibil epuizat după prima repetiție integrală, încercând să revină cât de cât cu picioarele pe pământ din febra aeriană a creației în plină desfășurare, deoarece încă mai erau anumite secvențe de îmbunătățit… deși nu au mai rămas decât trei zile până la premieră. „Dar se apropie de ceea ce ai vrut să iasă?”, l-am întrebat. „Daaaa, da, da!”, a venit răspunsul fără ezitare. În luna ianuarie, Special Arad a scris că regizorul arădean lucrează intens la un spectacol de teatru de o rezonanță uriașă, o coproducție româno-maghiară cu participare britanică la partea muzicală: trupa The Tiger Lillies. Piesa este „Rosencrantz și Guildenstern sunt morți” de Tom Stoppard, dar de data aceasta va fi – ne-a „avertizat” regizorul – o reinterpretare radical diferită. Și așa este. Am văzut spectacolul în forma sa brută, fără decor și  – firește – fără muzică live, la prima repetiție, pe scena Teatrului Clasic „Ioan Slavici” din Arad. Premiera va avea loc sâmbăta aceasta la Festivalul Internațional Shakespeare de la Gyula, Ungaria, iar în toamnă se va juca și la Arad, dacă totul va decurge conform planului.

Ceva „zombie nation” putred în Danemarca!

Textul original, scris de dramaturgul și scenaristul britanic Tom Stoppard în 1967, exploatează povestea a două personaje din „Hamlet”-ul lui Shakespeare, punându-l pe prințul Hamlet, despre care nu avem nicio îndoială că a înnebunit, pe plan secundar. Tapasztó ne-a spus la începutul anului că va întoarce dramaturgia absolut peste cap. „Textul acesta a devenit celebru, dar nu este bun pentru zilele noastre. Este unul depășit, prea stufos. Sper să reușim să-l schimbăm foarte mult. Îl vom simplifica, pentru că dacă-l joci pe bune, înnebunești”. 

În adaptarea lui Tapasztó Ernő, umorul iese la suprafață ca dintr-un izvor grotesc de la – vorba aia – doi metri sub pământ, elementele contemporane dau piesei un tonus revigorant, iar Shakespeare poa’ să se-nvârte în sicriu cât vrea!

Din distribuție fac parte actorii maghiari Tege Antal și Gulyás Attila (în rolurile principale, Rosencrantz și Guildenstern), Zoltan Lovas și Iulia Pop (Polonius, respectiv un personaj fără nume) din partea Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, actrița arădeancă Éder Enikő (Gertrude) din partea Teatrului Maghiar „Csiky Gergely” din Timișoara, Megyeri Zoltán (un personaj numit, simplu, „actor”), Lung László Zsolt (Hamlet), Köleséri Sándor (Claudius) și Alexandra Gîtlan (Ophelia), cea care se află la a doua colaborare scenică cu regizorul Tapasztó Ernő (după „Rhapsody in glue”) și cea care, deși nu vorbeșe o boabă în limba maghiară, în „Rosencrantz și Guildenstern sunt morți” are replici chiar în maghiară!

Așadar, o provocare uriașă pentru tânăra actriță, care de altfel este – ca s-o spunem așa – cireașa provocatoare de pe tortul provocării, apariția ei cu desăvârșire sexy fiind gândită astfel încât să fie atracția vizuală principală pe scenă.

Nu e cu nimic mai prejos nici tânăra Iulia Pop, un fel de Catwoman horny, care – la fel ca Alexandra – nu înțelege nimic din textele piesei, doar că din fericire pentru ea nici nu are replici. Apariția ei „se rezumă” la o coregrafie energică, incitantă și excitantă, care asigură dinamismul spectacolului.

„E pictură, e muzică… și mult teatru!”

„Dacă ar trebui să descrii piesa într-un singur cuvânt, care ar fi acela?”, l-am întrebat, iar după o pauză puțin mai lungă a venit și răspunsul cât se poate de hotărât: „Bosch!”… și nu, nu se referea la compania de electronice și electrocasnice, ci la pictorul renascentist Hieronymus Bosch, a cărui operă fantastică și grotescă ilustrează în principal păcatul și decăderea umană.

„Ne-am uitat chiar seara trecută cu Alexandra (n. red. – actrița Alexandra Gîtlan) la niște picturi… și chiar ne-am gândit: câteodată se reușește într-un spectacol chestia asta, de a crea picturi sau imagini din astea foarte puternice. Asta vrem și noi, doar că aici va fi într-o formă minimală, pentru că, totuși, spectacolul este minimal. Deci e pictură, e muzică… și mult teatru!”.

Dramaturgia e semnată de Lajos Notaros, Fekete Réka și Tapasztó Ernő, decorul de Albert Alpár, costumația de Papp Janó, light design-ul de Ioan Horga, iar asisentul de regie este Fekete Réka.

Regizorul Tapasztó Ernő, la prima repetiție

Gulyás Attila și Tege Antal

Köleséri Sándor 

Tege Antal, Iulia Pop și Megyeri Zoltán

Lung László Zsolt

Köleséri Sándor, Iulia Pop și Alexandra Gîtlan