Nu e de ici-colo să fii făcut Doctor Honoris Causa tocmai la Arad, după ce ți-ai luat primul doctorat – cel care contează cu adevărat – acum cincizeci de ani la Geneva.

Desigur, erau alte vremuri, Romi Dubăț nici nu era născut, iar Virgil Iuga trebuia să-și strângă pletele cu agrafe dacă vroia să apară la televizor cu Caruselul.

De primarul Aradului nici nu are rost să mai pomenim aici, Meleșcanu a umblat la grădinița din Brad la începutul anilor patruzeci, în plin război mondial, nu putem fi siguri dacă i-a întâlnit acolo pe vreunul dintre părinții viitorului primar al Aradului.

Acestea fiind evenimentele arădene cele mai importante ale săptămânii care a trecut, să le luăm la rând, cu atât mai mult cu cât, cum vom vedea, nu sunt chiar fără legătură.

Prima legătura ar fi că Romi Dubăț, în a sa Flacăra Roșie, a reacționat, cum face de obicei, în stilu-i caracteristic, la pogorârea lui Meleșcanu în Arad.

N-avem la ce ne aștepta, Romi e Romi, cui nu-i place, asta e, stilul e omul, zice un vechi dicton, iar Romi n-are niciun interes să contrazică această veche înțelepciune.

El, de o vreme, nu scrie decât pamflete, așa că la ce să te aștepți atunci când, oarecum perfect paralel cu Meleșcanu și Falcă, se leagă și de Claudia Iuga, deloc întâmplător fiica lui Virgil Iuga și purtător de cuvânt al poliției arădene. Și încă ceva, o interpretă de muzică ușoară cunoscută în Arad, așa cum erau numite cântărețele de talia ei pe vremea când Meleșcanu își făcea doctoratul la Geneva pe banii poporului, iar Virgil își strângea, pe banii lui, pletele în agrafe dacă voia să apară la televizor.

Acuma e drept, Romi a cam dat-o în bară cu Claudia, fiindcă, orșicât, nu tratezi cu aceeași măsură a satirei și umorului un bizon al politicii pe cale de dispariție și o tânără cântăreață care pe deasupra este și fiica amicului tău chiar dacă această fiică este întâmplător și purtător de cuvânt al poliției.

Pe de alta parte, dincolo de orice considerente, Romi are și el dreptatea lui, în fond dacă esti polițist nu ar fi cazul ca tăticul să-ți sară în apărare la orice atac care vine de la un jurnalist oarecare, fie el chiar Romi Dubăț de la Flacăra Roșie.

Îl înțelegem însă și pe Virgil, în fond el a fost ofuscat de ideea că Romi pune la îndoială calitățile de cântăreață ale fiicei sale, ceea ce, să recunoaștem, e cam mult, Romi fiind la fel de departe de muzică precum Virgil de poliția arădeană.

Mă rog, totu-i relativ, cum zicea ardeleanul care a călcat într-un rahat de câine, pe noi în toată această cavalcadă a orgoliilor deșarte ne interesează cel mai mult o altă întâmplare din Arad din săptămâna care a trecut, legată vag dar indestructibil de cele discutate până acum: cum va explica oare poliția arădeană comportamentul absolut incalificabil a trei polițiști, e vorba de cei trei, n-are rost să le pronunțăm numele, care au băgat în spital un minor din Șagu pe bănuiala că acesta ar fi furat bani, niște adidași și alte cele.

Și ne interesează pentru că suntem mai oripilați decât Virgil Iuga pe Romi Dubăț de lipsa de reacție a autorităților, asta ca să nu mai vorbim de comentariile absolut mirobolante pe marginea cazului.

Autoritățile, în frunte cu Meleșcanu aflat la Arad și cu Falcă, cel care se învârtea în jurul lui precum ardeleanul în jurul rahatului de câine, tac precum animalul în cucuruz din poveste, iar majoritatea comentatorilor sunt de părere că așa-i trebuia, în fond chiar dacă nu a furat putea la o adică să fure.

Nimeni nu pare a realiza oroarea, niciun politician, nicio asociație nu se arată revoltată, nici cei mai vocali apărători ai drepturilor omului de pe FB nu se-ncumetă să spună lucrurilor pe nume: poliția, dacă este poliție și nu o gașcă de infractori și psihopați în uniformă, nu are voie să folosească forța fizică pentru a smulge mărturisiri de la un bănuit.

Pentru că, să ne fie clar, este vorba de un bănuit, până la judecată și verdict el are toate drepturile unui om liber și nepătat, iar cei care îl maltratează fizic nu sunt demni să fie polițiști plătiți din banii comunității pentru a asigura ordinea și liniștea publică.

Ei, aici intră în joc din nou Domnul Meleșcanu, acest pește politic care miroase a trabucuri scumpe și care n-a mai făcut nimic semnificativ de cincizeci de ani, de atunci de când a terminat dreptul în socialismul lui Ceaușescu, Romi Dubăț, cel care le cam știe cu poliția și Virgil Iuga, cel care în calitate de tată o apără pe fiica lui cântăreață de cuvintele lui Romi Dubăț.

Special Arad, așa cum este normal, a solicitat un punct de vedere Poliției arădene cu privire la incidentul – să-i spunem deocamdată așa – de la Vinga.

Ne-a răspuns Claudia Iuga, spunând ceva despre faptul că polițiștii arădeni s-au dus la spital să cerceteze starea de fapt. Nimic despre o necesară delimitare de aceste practici, nici un cuvânt despre obligația elementară a instituției de a stabili foarte clar că nu este de acord cu asemenea obiceiuri de tristă amintire și că oricine din rândurile sale care se comportă astfel va suporta consecințele care se impun.

Desigur, nu de la Claudia Iuga așteptam această delimitare, în fond ea este obligată să transmită spre public ce îi cer superiorii, însă fiind vorba de o femeie, care pe deasupra este și o interpretă cunoscută de muzică usoară, ne așteptam ca reacția să fie mai adecvată situației penibile în care a fost pusă instituția de cei trei din Vinga și Șagu.

Iar dacă stau și mă gândesc mai bine, am scris acest scurt text observând deșertăciunea vieții noastre publice: cât de tare ne ofuscăm dacă suntem atinși în orgoliul propriu și cum nu ne doare nici acolo atunci când cineva dintre noi este supus arbitrariului sistemului ce decurge direct din egoismul nostru pretențios și provincial.

Cât de departe suntem de ceea ce credem și gândim despre noi…